Iohannis a mai tras odată de urechi alianța de la guvernare

Băsescu, ca președinte, era un jucător perfid, dacă nu oferea nimic adversarul de care să se agațe, creia el oportunități sinistre pentru a înfiera vreun adversar politic, sau pentru a trimite semnale instituțiilor de forță care de îndată treceau la acțiune.
Klaus Iohannis este greoi, nu are mintea ageră a înaintașului său din fotoliul cotrocenist, nu este în stare să-și creeze oportunități. Tace, rabdă și lovește când adversarul politic este în corzi. Dă cu sete, nu contează că prin loviturile aplicate de el suferă mai mulți, lovește pentru aș astâmpăra orgoliul. Plăcerea  lui este sadică, mai ales când adversarul tace și încasează. Căci asta face Dragnea, din când în când îl invită pe Iohannis să-i mai tuflească una peste bot.
Așa a făcut Iohannis, în decembrie, a umilit un întreg partid, când nu a vrut să desemneze drept candidat de premier pe Saideh. Apoi confirmarea desemnării drept candidat a lui Grindeanu printr-un simplu SMS. Iar totul a culminat cu participarea în piață alături de manifestanți și înfierarea faptului că la Palatul Victoria și în Parlament sunt penali și hoți. Un timp domnul președinte s-a potolit căci  Curte de Apel Pitești a menținut sentința dată de Tribunalul Brașov prin care era dovedit faptul că imobilul cel mai important dintre cele 6 a fost dobândit prin fals și uz de fals. Această sentință i-a picat greu la stomacul lui de sas avar, dar Dragnea și Tăriceanu, cei doi penali de serviciu în alocuțiunile lui Iohannis, au venit imediat și l-au luat sub pulpanele lor, spălânu-l de păcate.
Drept mulțumire Iohannis a stat o perioadă de timp cu capul la cutie. Însă demiterea lui Grindeanu prin moțiune de cenzură și formarea unui nou cabinet, sub conducerea lui Tudose, l-a adus pe Iohannis în situația de a trage de urechi nu numai pe Dragnea și Tăriceanu, dar și de a idiculiza cele două partide, adică PSD și ALDE.
Iohannis după discursul de bufon susținut în Parlamentul României în iarnă, a venit acum cu un discurs de profesor care se reîntâlnește cu elevii repetenți.
A dat în ”pesediști ” și ”aldiști” din toate pozițiile și cum a vrut mușchii lui. A fost un discurs de om puternic, stăpân pe el, care încearcă să facă ceva pentru țară în condițiile în care guvernul lucrează haotic, și cu o „țopăială” fiscală.
Iohannis lovește în guvern și alianța de la putere pentru că poate, nu pentru că este deștept, ci pentru că adversarii săi sunt slabi, se lasă descoperiți.
Mi-a fost jenă pentru  cei mai înalți oameni din stat, președintele Senatului, președintele Camerei Deputaților, primul ministru, miniștrii, când îl vedeam pe Iohannis dându-le pumni în bot. Președintele știa că el câștigase din acest război PSD-PSD și prin loviturile aplicate alianței își consolida victoria.
Fiecare cuvânt al lui Iohannis lovea în mine, în votul meu, în speranța mea.
Observ pe zi ce trece, toți mai mulți oameni din PSD care sunt nemulțumiți de modul în care se petrec lucrurile la nivelul conducerii partidului. Cred că este nevoie de un Congres care să tranșeze lucrurile, să se facă reconfirmări la nivelul conducerii sau realegerea unei noi conduceri a partidului.
Iohannis simte că se apropie alegerile prezidențiale, trebuie să puncteze, singurul adversar pe umerii căruia poate urca este PSD-ul, guvernarea.
Dragnea și ceilalți s-au lăsat păcăliți de zîmbetul mefistofelnic al lui Iohannis, acesta a zâmbit, apoi a râs cu gura până la urechi pentru pleașca pe care i-a pus-o  în mână alianța cu bîlbâiala de la guvernare.
Orice punct câștigat de Iohannis mă lovește în suflet. Orice palmă primită de PSD de la Iohannis o simt și eu ca votant al PSD.
Mi-aș dori ca Dragnea să fie mai puțin combinativ și să vadă cu adevărat de guvernare. Chestia cu Grindeanu și serviciile să o spună cui vrea, eu vreau ca programul să fie pus în aplicare. Dacă Grindeanu a pus frână, a fost de la servicii și trebuia să plece, mă tem că odată cu el trebuia să plece și cel care și l-a asumat.
Nu încercați să-l dați afară pe Liviu Pleșoianu, păstrați în partid și oameni cu capul limpede.
Dacă vouă v-a plăcut discursul lui Iohannis de la investirea noului guvern, pe mine m-a făcut să intru în pământ de rușine. Nu pentru că ar fi avut dreptate, ci pentru că nu a fost nimeni care să-i întoarcă loviturile.