La nuntă.

  Nu mai fusesem la o nuntă de ani de zile. Sâmbătă seară am fost nevoit să îmbrac fracul ruginit, să-mi pun o cămaşa albă, cravată asortată şi pălăria bine periată. Îmbrăcat precum manechinii din vitrinele magazinelor de confecţii din anii tinereţii mele, la braţ cu soţia elegant îmbrăcată şi care târa un picior după ea, din cauza unei gonartroze cadou dat de cele 30 de ierni în care a tremurat prin staţiile de maşini pentru navetişti cât a avut serviciu, am intrat în localul în care urma să se servească masa prilejuită de căsătoria celor doi tineri.

  Un cort elegant, cu mese mari, rotunde, la care puteau lua loc cel puţin 20 de oameni, scaunele la fel de moderne, un ambiental plăcut . Mi-am aruncat ochii să văd flori, mie îmi plac mult florile, nu am văzut, era doar o coroniţă din flori artificiale puse pe o crăcană din sârmă în mijlocul mesei, mi-am zis : dacă nu sunt flori, să văd femeile, după flori, femeile îmi plac cel mai mult, sau întâi femeile şi apoi florile, nu contează, amândouă îmi plac. Erau femei de toate categoriile, fetişcane, tinere, mature şi în vârstă. Cum s-ar spune pentru toate gusturile. Am remarcat un singur lucru, fetele sub 30 de ani, despre cele peste 30 de ani, ne-a povestit Balzac, spuneam despre cele sub 30 de ani că nu ştiu să se îmbrace. Se îmbracă sport. Nu-i rău doar că nunta, teatru, ieşirea la un restaurant de lux sunt evenimente “de ocazie” unde şi îmbrăcămintea trebuie să fie deosebită. Până la urmă şi îmbrăcatul sport nu trebuie să mă deranjeze, copiii din ziua de azi trăiesc în plină viteză şi sar peste mondenităţi.

  Am observat în primul rând că fetele sunt mult prea grase şi asta nu era un caz izolat, cazuri izolate au devenit cele care sunt în limitele normale ale greutăţii. Motivul? Pot fi mai multe: sedentarismul, mâncarea proastă, stresul, boală,etc.

Altceva m-a supărat, m-a deranjat ca privitor, ca admirator al frumosului. O fată, o femeie care depăşeşte cu mult idealul de greutate nu poate merge pe stradă, cu atât mai mult la un asemenea eveniment, îmbrăcată în blugi strânşi pe picior, probabil îmbrăcaţi cu ajutorul încălţătorului, cu osânza răsfrântă peste betelia pantalonilor şi senzaţia că fundul ei s-a transformat într-o târnă pe care este nevoită să o care după ea. (târnă= coş mare din nuiele). Picioarele groase, dizgraţioase, pare să rupă pantalonii care ţipă din cauza efortului de întindere la care sunt supuşi.

Dacă acele fete îmbrăcau fuste şi bluze altfel ar fi arătat. Nu mai ieşea în relief hidoşenia grăsimii. Este bine să te îmbraci modern, dar la fel de bine este să te uiţi în oglindă când ieşi din casă, să te uiţi cu ochiul străinului care te vede şi care te poate critica. Nu este totul să îmbraci jeanşi pentru că se poartă, dacă corpul tău are 190-180-200, în situaţia asta îmbrăcămintea trebuie să ascundă şi să reliefeze eventual faţa. Să fiu iertat dacă am supărat, dar bine ar fi să fii învăţat ceva din cele scrise de mine. Fac precizarea că nu am nimic cu femeile grăsuţe, plinuţe, grase, etc. chiar îmi plac, eu însumi am câteva kilograme în plus, mă deranjează modul neadecvat în care se îmbracă, deşi dacă lor le place, nu trebuie să mă ia în seamă.

  Acum să nu se creadă că a fost nunta obezilor, nici vorbă, au fost şi femeii frumoase, îmbrăcate elegant cu toalete speciale pentru un eveniment atât de important.

Mireasa era foarte frumoasă, elegantă, zâmbăreaţă, fericită şi destul de gravidă. Aşa se poartă. Pe vremea mea o trăgeau pe grapă dacă nu era virgină, acum o duce cu merţanul dacă e gravidă, un lucru bun. Nu era grozav atunci, acum fie vorba între noi, nici grape nu mai sunt.

  La masă, împreună cu mine, a stat un prieten din anii tinereţii, bucuroşi de întâlnire am dorit să vorbim, cum ţuica dezleagă limba, am început discuţia. După 30 de minute de discuţii, tocmai când criticam guvernul aflat la putere, iar Nae, aşa se numeşte prietenul, se încrunta la mine că nu este de acord, fiind el un pesedist cu state vechi, a început să cânte orchestra. Prima senzaţie a fost că m-a lovit ceva în cap, a doua senzaţie a fost că başii îmi pătrundeau direct în inimă. Muzica, cred că Irma, uraganul din Florida, a făcut un zgomot mai mic şi oricum mai plăcut, era un urlet cu nişte lovituri de baros care îmi erau aplicate direct pe corp, afectând în mod special capul şi inima. Tinerii, pe ringul de dans, ţopăiau, fără să dea semne că ar fi afectaţi de zgomotul scos de aparatele lăutarilor. Cred că puteam primi: fie căşti de protecţie, fie un spor pentru poluare fonică.

  Mulţumesc lăutarilor că m-au scăpat dintr-un posibil conflict ideologic cu Nae. Aşa am rămas fiecare cu părerea lui.

Mă veţi întreba de ce nu am vorbit când făceau lăutarii pauze, nu puteam, câteva minute trebuia să stăm liniştiţi să ne revenim, să dispară ecoul zgomotului din urechile noastre. Apoi nici lăutari nu făceau pauze mari, în lipsa lor urlau aparatele puse pe automat.

Ei dar până la urmă nunta s-a terminat, am dat darul şi am plecat.

Am rămas cu două nedumeriri : prima, de ce femeile nu se uită în oglindă când pleacă pe drum, chestiunea cu: “cine mă place, mă place şi aşa” nu este bună. Doi, pentru ce naiba muzica trebuie să urle şi nu să cânte pentru a dezmierda urechea?