Peste 400 de ani România a luptat să ţină la distanţă năvalnicul imperiu
turcesc. Am reuşit să ne păstrăm statul de stat vasal plătind un haraciu anual
otomanilor. Am fost zid de netrecut pentru Otomani în drumul lor spre ocuparea
Europei. Am fost pavăză la hotarul Europei. Am fost santinele ale Europei,
fapte recunoscute de puternici acelor
zile, mă refer la papi şi regi.
Când provinciile româneşti sau aliat cu turcii ori nu au mai fost pavăză în
calea lor, Soliman I şi-a hrănit calul cu ovăz în grajdurile Budei făcând din
Ungaria un paşalâc turcesc (1541-1699). Mai mult decât atât, turcii au înaintat
până în inima Europei la Viena pe care au şi asediat-o în două rânduri fără a o
putea cuceri.
Ungaria a fost peste 100 de ani paşalâc turcesc, adică teritoriu ocupat şi
administrat de către turci.
Mari corifei ai principatelor române au pus independenţa provinciilor româneşti
mai presus de viaţa lor. Nici sacrificiul propriei lor vieţi nu a fost prea mare
pentru aceşti nemuritori eroi. Mă gândesc la Ţepeş acest erou legendar cunoscut
mai mult dintr-o legendă de groază care nu are nimic comun cu groaznicul vodă.
Poate doar faptul că se numea Vlad Draculia (fiul dracului) după tatăl său Vlad
Dracul, acesta îşi câştigase porecla după dragonul pictat pe blazon.
Un alt mare domnitor a fost Ştefan cel Mare, cel mai longeviv domnitor al
provinciilor române ( Carol I a domnit mai mult, dar cea mai mare parte a
domniei a fost rege). Mihai Viteazu, Ioan Vodă Armeanul zis cel Cumplit, vândut
de boierii moldoveni, în frunte cu Ieremia, turcilor. Şi mulţi, mulţi alţii,
ajungând până la Alexandru Ioan Cuza care s-a prezentat sultanului ca un
adevărat prinţ suveran, fără a îndeplini formalităţile umilitoare de pupare a
papucului împărătesc al sultanului.
Ziua de 9 mai, a fost ziua în care românii au putut striga din toţi
plămânii lor : „suntem un stat liber şi independent” aşa cum făcuse Mihail
Kogălniceanu în calitatea sa de ministru de externe când a declarat în Camera
Deputaţilor în 9 mai citez : „suntem în stare de răsbel (cu imperiul Otoman
n.a),cu legăturile rupte, ce suntem? Suntem independenţi, suntem naţiune de
sine stătătoare!”
Acum se formează cu adevărat patria noastră liberă şi independentă. Sigur
că am plătit cu sânge la Rahova, la
Griviţa, la Plevna, însă sângele eroilor căzuţi acolo, pe acele redute, a stat
la baza fundaţiei noului stat independent. Acei eroi morţi într-un război care
ne aducea libertatea au fost martirii care ne-au ghidat mai târziu în
construcţia României Mari. Nu neg meritele domnitorului Carol I, a fost omul momentul
lui şi a ştiut să-l fructifice. Lângă el, în acele vremuri de restrişte au stat
mari oameni de stat precum Kogălniceanu, militari cum a fost Cerchez şi alţii.
Am citit materialul bibliografic pentru a scrie acest articol şi nu am
putut trece peste el fără să lăcrimez, am înţeles în ’77, în 1916-18, mai
târziu în cel de-al doilea război mondial pentru ce au murit românii, pentru
libertate, de fiecare dată România a mai făcut un pas în faţă. Nu reuşesc să
înţeleg pentru ce au murit oamenii în decembrie 1989? România a luat-o la vale,
acei oameni au murit pentru ca România să fie distrusă economic. Ăsta a fost
preţul plătit de români pentru că România până în 1989 îndrăznise mai mult,
vrusese să devină din nou liberă şi independentă. Acum am ajuns mai rău ca până
în 1877, colonie , doar Poarta s-a mutat de la Istanbul la Bruxelles,
Washington, Berlin, etc.
A doua importanţă a zilei este aceea a victoriei forţelor aliate împotriva
Germaniei fasciste. Un război crunt cu milioane de victime. Un război în care
au murit oameni nevinovaţi, oameni care nu au fost întrebaţi vreodată dacă vor
război.
Oamenii, fiinţele în general, sunt supuse morţii. Nu voi reuşi niciodată să
înţeleg de ce se omoară oamenii în condiţiile în care ştiu că oricum suntem muritori.
Cred că asta înseamnă boală mintală.
Ziua Europei. Deocamdată nu văd pentru ce ar trebui să sărbătorim această
zi. Pentru România Europa a avut un rol de mamă vitregă, iar politicienii
români au ajutat-o în tot ce a întreprins direct sau indirect până în anul
2007.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu