De-a lungul istorie nu ne-am poziţionat întotdeauna de partea câştigătoare,
de fiecare dată în sălile de pace de după conflagraţii am fost consideraţi ca toleraţi,
dacă nu am fost ţinuţi de-a dreptul la uşa marilor Consfătuiri.
În lume încep să se repoziţioneze marile puteri. Rusia, sub comanda lui
Putin care o conduce cu mână forte de aproape 20 de ani, a devenit o forţă de
temut. Din Asia, China priveşte peste Europa, direct spre SUA ca un stăpân
puternic, americanii având o mare datorie bănească faţă de chinezi. Iranul şi
Coreea de Nord sunt puteri nucleare demne de luat în seamă.
SUA, dintr-o dată, s-au poziţionat, printr-o politică de forţă, diferit faţă
de UE şi Rusia în ce priveşte Iranul şi Israelul.
România, în loc să aibă răbdare, s-a
aruncat cu capul înainte de partea SUA, poziţionându-se într-o tabără opusă
faţă de UE din care face parte 100%. Greşită poziţie după părerea mea.
Nu îmi place ca liderii politici, mai ales dacă sunt români, să facă „frumos”
în faţa unui licurici mare ori mic. Poziţia de slugă docilă trebuie să
înceteze, trebuie să devenim o ţară stăpână pe propria politică externă, să ne
ştim interesele, să încercăm să facem jocuri politice, nu să ne aşezăm preş în
faţa unei puteri. Noi trebuie, volens-nolens, să facem politica noastră pe care
trebuie să o strecurăm abil printre politicile UE şi a SUA. Nu ne putem ataşa
de unii în detrimentul celorlalţi. Noi ne-am ales asemenea înţelegeri, alianţe
şi uniuni, acum nu le putem nesocoti fără să nu ne atragem sancţiuni.
SUA este aliatul strategic, trebuie să vedem ce avantaje avem dacă ne
apropiem de ele , mă tem că nici unul.
Am văzut o dată un om care săpa un şanţ pentru a fi pusă o conductă, avea
cu el o mică măsuţă şi un scăunel, tocmai se aşezase la masă să mănânce, când a
venit cu maşina şeful lui în control, muncitorul, obosit cum era, s-a ridicat
de pe scaun şi a oferit locul şefului, acesta, deşi, abia coborâse din maşină,
s-a aşezat fără să se gândească la amărâtul căreia îi întrerupsese masa şi era
frânt de oboseală. Pentru şef, muncitorul nu conta, era un nimeni, o slugă care
trăia din mila lui. Aşa suntem noi, ne lăsăm jupuiţi, munciţi, furaţi,
despuiaţi. În loc să ne revoltăm, să ne împotrivim, să ne reparăm mândria
pierdută, ne afundăm şi mai mult în a deveni slugi necondiţionate.
Cartea americană începe a nu mai fi câştigătoare. Americanii s-au compromis
prea mult, orb trebuie să fii pentru a nu vedea toate aceste eşecuri. Dar
pentru asta trebuie să avem diplomaţi cu viziune, cu simţ pragmatic de analiză
şi politicieni care ştiu să coordoneze mişcările diplomaţilor.
Noi avem o ţară împărţită în două, de o parte un Preşedinte cu susţinerea
unei părţi a populaţiei şi a opoziţiei, un fel de Gică Contra plătit cu salariu
mare din banii întregii populaţii pentru a se opune oricăror legi elaborate de
Parlament, evident de majoritatea parlamentară, un Preşedinte care nu ratează
nicio ocazie de a incita populaţia împotriva puterii parlamentare aleasă
democratic în urma unor alegeri parlamentare necontestate de nimeni. Mă întreb
de foarte multe ori cine este acest individ care ocupă scaunul prezidenţial,
acest individ partizan care nu ştie să se ridice deasupra partidelor, al
instituţiilor, al intereselor meschine. Avem pe scaunul prezidenţial un om mic
care nu a ştiut să se ridice mai sus de primar de provincie. Cum a putut
Preşedintele României să se substituie organului judecătoresc şi să condamne
premierul României înainte de a fi condamnat de o instanţă, asta este valabil
şi pentru jignirile aduse de prezident Preşedintelui Senatului ori Camerei
Deputaţilor. Un Preşedinte trebuie să fie deasupra acestor probleme şi să
vorbească după ce justiţia şi-a spus ultimul cuvânt, altfel acest gest poate fi
interpretat ca o ingerinţă, ca un amestec, ca un îndemn făcut justiţie de a condamna împotriva legii. De
cealaltă parte avem alianţa de guvernare cu susţinerea sa aflată într-un plan
diametral opus de al preşedintelui. . Mă întreb şi întreb: Preşedintele,
guvernul, Parlamentul şi celelalte instituţii nu sunt toţi ai României plătiţi
din banii noştri ai tuturor cetăţenilor României? Dacă este aşa de ce dracu nu
îşi dau mâna pentru ca România să facă paşi înainte pentru ca cetăţenii săi să
aibă un trai mai bun? Alianţa parlamentară care susţine guvernul are opoziţia partidelor
parlamentare care trebuie să fie critică faţă de măsurile pe care le iau.
Preşedintele ne mai fiind înregimentat politic trebuie să fie deasupra
jocurilor politice. Dar pentru asta trebuie să fie un mare om politic pe
scaunul de la Cotroceni care să domine prin felul neutru în care priveşte şi
analizează activitatea politică.
Cât timp în politica externă Preşedintele şi Premierul se calcă pe bombeuri
şi îşi trag şuturi în dos fără să-şi coordoneze mişcările, fiecare considerând că deţine supremaţia, că
ceea ce face el este bine, ceva nu este în regulă. Vreau să spun un lucru
foarte clar : PREŞEDINTELE ŞI PREMIRUL LAOLALTĂ CU FORUL LEGISLATIV SUNT ÎN SLUJBA
ROMÂNIEi. Când Preşedintele se consideră buricul pământului, deşi este doar
reprezentatul României greşeşte. Negocierile politice internaţionale se fac
prin intermediul ministerului de externe care este parte a guvernului. Prin
urmare consider că politica externă se face în guvern, dar cu acordul
Preşedintelui care urmează să ratifice documentele încheiate cu celelalte ţări.
De această dată Dăncilă a furat startul, l-a lăsat pe Iohannis în ofsaid,
dar şi UE. Merkel nu ne va ierta, vom vedea ce va fi! Mă tem că suntem cu
fundul în mai multe luntri, însă în nici una bine aşezaţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu