sâmbătă, 30 noiembrie 2019

Rebrenduirea PSD


  Îmi impusesem să nu mai scriu despre politică, să nu-mi risipesc timpul dedicat pregătirii viitoarei mele cărți. Însă, ultimele evenimente din viața politică m-au făcut să mă aplec din nou asupra paginii albe din laptop.
Am asistat la execuția  Vioricăi Dăncilă. O seară a cuțitului lung purtat mișelește de Președintele Camerei Deputaților, Ciolacu.
Țin să precizez că momentul în care Viorica Dăncilă a preluat președinția partidului, la alegerile europarlamentare din 2019, PSD luase puțin peste 20%. Dăncilă, la alegerile prezidențiale, a luat un procent de 34% din voturi. Față de alegerile europarlamentare când PSD a obținut undeva peste 20%, 34% este un procent bun.
PSD a luptat singur împotriva tuturor partidelor, inclusiv PRO România și ALDE.
Indiferent cine intra în turul II, cu Iohannis, ar fi pierdut, doar procentajul ar fi fost diferit de la candidat la candidat.
 Bâjbâielile politice, lipsa de fermitate în luarea deciziilor a PSD-ului, de-a lungul celor trei ani de guvernare, au dus la pierderea încrederii  electoratului în Partidul Social Democrat. Căderea partidului a început în iarna lui 2017, în vremea guvernului Grindeanu, atunci când s-a dat Ordonanța de Urgență 13. Au fost mișcări de stradă împotriva OU, alături de protestatari a venit și celebra, de acum, geacă roșie în care se găsea Președintele României Klaus Iohannis.
Dragnea, împotriva căruia se protesta vehement, s-a speriat, izmenele au început să-i tremure în fund, a dat înapoi, a anulat OU 13 cu OU 14. Din acel moment, orice măsură a luat guvernul ori alianța PSD-ALDE în Parlament și nu a fost pe placul lui Iohannis, câțiva protestatari ieșeau în stradă, speriau guvernul și Parlamentul, iar acestea retrăgeau hotărârile, proiectele de lege, proiectele de OU care nu erau agreeate de Iohannis. Labilitatea partidului  provenea din faptul că liderul partidului, Dragnea, era vulnerabil, nu discut despre vinovăția ori nevinovăția sa. Iohannis a simțit slăbiciunea PSD, din acel moment (ianuarie 2017) a început să toace sistematic atât partidul cât și pe Dragnea. Schimbarea ciclică (la 6 luni) a propriilor guverne, unul dintre ele chiar prin moțiune de cenzură introdusă de PSD, au fost semnale de bâjbâială politică, de lucruri făcute de mântuială, toate acestea au accentuat îndepărtarea electoratului de PSD-ul pe care îl propulsase în Parlament.
Poporul PSD nu a înțeles cum dracu o alianță de guvernare, cu o majoritate parlamentară de peste 60%,  se lasă călcată în picioare? Susținătorii social democrați au cerut PSD-ALDE un gest de forță. Dacă Iohannis nu are dreptate când presează guvernul, când nu-i numește miniștrii,  să-l suspende, să-l aducă la judecata poporului. Ezitarea PSD în luarea unor decizii ferme față de Iohannis a făcut ca susținătorii social-democrați să se repoziționeze, să creadă că Iohannis are dreptate și că legile justiției erau modificate în favoarea unor inculpați pesediști, în principal în favoarea lui Dragnea.
Mărirea salariilor și pensiilor au pălit în fața acuzațiilor aduse zilnic de către Iohannis PSD, în special lui Dragnea. Arestarea lui Dragnea, a doua zi după alegerile europarlamentare, practic era a doua condamnare suferită, a împărțit susținătorii PSD în două, unii care înțelegeau manevrele toxice ale lui Iohannis și alții care căzuseră în plasa acestor manevre.
Timp de trei ani alianța PSD-ALDE a bâjbâit, a fost timorată de Iohannis până la anihilare. Parlamentarilor și guvernanților PSD-ALDE le  tremurat izmenele pe ei, nu au dat semnale clare electoratului că sunt stăpâni pe guvernare. Dacă l-ar fi suspendat pe Iohannis, susținătorii ar fi făcut zid în fața PSD, chiar dacă la judecata poporului, Iohannis ar fi câștigat, PSD-ul ar fi ieșit puternic. Slăbiciunea PSD pe tot timpul celor trei ani, schimbarea celor doi primminiștrii Grindeanu și Tudose cu eticheta securiști, au fost tot semnale slabe date de PSD. Mazilirea unor potențiali ministrii de către guvernul PSD doar pentru că nu-i plăceau lui Iohannis, au fost alte semnale proaste date de PSD propriului electorat.
Uriașa victorie a PSD în alegerile parlamentare din iarna lui 2016 nu a putut fi gestionată și conservată de către Dragnea et. co. Guvernul PSD și alianța parlamentară au pășit tot timpul pe nisipuri mișcătoare, au tremurat la fiecare sughiț al lui Iohannis ori al lui Bot și Ceaușescu.
Neînțelegerile PSD-ului cu ALDE și ruperea alianței parlamentare a făcut posibilă trecerea Moțiunii de Cenzură initiate de de PNL și susținută de toate partidele parlamentare, inclusive de ALDE.
Din partea mea ALDE merită o bilă neagră, însă, așa se face politica, cu alianțe și trădări. În politică nu există prietenii, nici frății, ci doar alianțe de conjunctură.
Bun, au schimbat pe Dăncilă, foarte bine, nu este nimic rău, partidul nu stă într-un om. Însă să o schimbi pe Dăncilă cu Ciolacu, nu văd nici o diferență. Ciolacu, Stănescu, Bădălău, nu reprezintă garanția unei reforme. Nici măcar nu există o garanție minimă, că ar veni o reformă. Marcel Ciolacu transmite guvernului Orban, Ludovic, nu Victor, să stea liniștit că nu va introduce Moțiune de Cenzură. Sigur, până la Anul Nou nici nu ar fi timp, parlamentarii încep să taie porcii ( fiecare prin ograda pe unde e primit, unii pe la SRI, alții pe la SIE, alții prin vie), să gătească brazii de Crăciun, să cumpere cadouri, etc. Cui dracului îi pasă de popor? Ce contează că guvernul liberal într-o lună de zile a cheltuit mai mult decât jumătate din cât cheltuise guvernul PSD în 10 luni.
Ca o recunoaștere a meritelor lui Ciolacu, acum ca președinte interimar al PSD, dar și pentru activitatea din trecut, domnul Iohannis i-a trimis domnului Ciolacu, de ziua domniei sale, cadou, o minunată orhidee care simbolizează iubire curată și loialitate. Trăiască frăția dintre Ciolacu PSD și Iohannis PNL.
Actualii liderii ai PSD, până la al 9-lea neam, sunt obosiți, terminați ca încredere. Nu mai au ce căuta în față. Dacă vor binele partidului trebuie să facă un pas, doi, cinci, în spate. În față trebuie să vină oameni noi, cu forță, cu energie neconsumată, fără pată, fără legătură cu foștii lideri, doar așa se rebrenduiește partidul, doar așa se reformează. E nevoie de lideri cu anvergură, cu gândire politică de viitor, hotărâți și gata să se jertfească pe altarul ideologiei social-democrate. Altfel, cu Ciolacu, Bădălău, Stănescu et.co. nu se va face reformă, iar partidul nu va avea credibilitate și nu va ieși din malaxorul lui Iohannis. Este nevoie de o alianță cu PRO România, probabil fără Ponta, Dobre și alte câteva exemplare. Stânga trebuie să se reunească, însă nu sub sceptrul vechilor lideri, vremea lor a trecut. La vremuri noi, ALȚII. Nu la vremuri noi, tot noi.
SPER, din toată inima, ca la următorul Congres Extraordinar al PSD, SĂ GĂSESC NUME NOI, NEPĂTATE, OAMENI VENIȚI DIN SFERELE ACADEMICE ȘI POLITICE. E nevoie de un asemenea gest, altfel, anul viitor, PSD, la alegerile locale și la alegerile parlamentare, nu va trece de 10% din numărul total al  voturilor.


Un comentariu:

Vrem pace ori război?

  Suntem pe pământ de câteva mii de ani. Omenirea a trecut prin diferite faze de dezvoltare, Comuna Primitivă, Orânduirea Sclavagistă, Orâ...