De-a lungul vremurilor poporul român, trăitor pe aceste meleaguri, a fost nevoit să înfrunte furia năvălitorilor porniți pe jaf, ucidere și luare de robi. Când domnitorul țării prindea de veste, că turcii, tătarii, ori alte neamuri plecate pe prăduială au călcat hotarul țării, poruncea ca oamenii să se tragă din calea cotropitorilor împreună cu agoniseala lor și să ia calea codrilor adânci și întunecați, ori să urce la munte. În urma celor plecați în bejenie rămâneau fântânile otrăvite și holdele arse ca invadatorii să nu găsească apă de băut și nici hrană pentru ei și animale. După ce furia trecea, băjeniții se întorceau la casele lor, iar domnul îi răsplătea pentru pierderile suferite.
Așa era în evul mediu.
Acum, la sfârșit de sec XX și începutul secolului XXI, conducătorii vremelnici ai României, politicienii țării înhăitați cu alte neamuri străine de interesul Patriei Noastre, au distrus industria, agricultura, băncile, sistemul sanitar, sistemul de învățământ, armata. Populația activă a țării, în marea ei majoritate, a luat drumul băjeniei precum înaintașii lor cei de demult, doar că, cei din vechime, după trecerea primejdiei s-au întors la casele lor, ăștia de acum au rămas exilați departe de țară.
Poate ar fi vrut să se retragă și băjeniții zilelor noastre în adâncimea întunecată a codrilor precum înaintașii lor, doar că acei codrii au dispărul sub drujba nemiloasă a celor de la Schweighofer, iar cea mai rămas a tăiat „Drujba lui Dumnezeu” Verestoy Attila. Pe lângă ăștia mai sunt mulți alții care au distrus pădurile și acum se miră că urșii vin peste noi în case. Am otrăvit fântânile, cel puțin așa ni se spune, și suntem nevoiți să ne CUMPĂRĂM APA DE BĂUT, apă pe care până în *89 o găseam în secularele noastre fântâni. Acum nici apă să-și potolească un călător setea nu se mai găsește în mare parte a României. În orașe au dispărut acele cișmele țâșnitoare din care bea toți oamenii apă. Ce vremuri de restriște trăim!
Mă întreb ca un om care am trăit 70 de ani în România și am fost martorul a două mari schimbări de regim politic, de orânduire, cum au putut acești criminali, fiindcă altfel nu pot fi numiți politicienii aflați în diferite funcții înalte în aparatul de stat, să distrugă intreaga industrie construită cu mari sacrificii, nu de Ceaușescu, ci de poporul român, sigur, sub conducerea PCR și a lui Ceaușescu. Poate nu mai era toată industria la standarde înalte de tehnologie, însă unele puteau fi vândute și cu banii rezultați se puteau retehnologiza altele. Mă gândesc cu ură la nebunii care au vândut 23 August, Faur cum i s-a spus după `89, IMGB, Semănătoarea, ARLO Slatina, Electroputere Craiova, COS Târgoviște, Siderurgia din Galați, flota comercială, de pescuit marin, fabricile de conserve de pește de la Tulcea, sunt doar o mică parte din industria românească care a dispărut de pe suprafața României. Oare de ce? Este mai bine să fim consumatori decât producători? Este mai bine pentru România să avem jumătate din populația activă băjenită în cele străinătățuri, spus pompos Europa, decât să muncească în România și pentru români?
De-a lungul întregii noastre istorii nu am avut un exod așa de mare al populației active, se spune că ar fi în jur de 5 milioane de oameni în afara granițelor, jumătate din populația activă. Acești oameni au preferat să fie slugi în casele străinilor decât să moară de foame în propria țară.
Politica cui? Mai bine zis politicienii noștri au făcut politică în folosul cui? Fiindcă în folosul poporului român nu au făcut. Se plâng acești nemernici, vremelnici cârmuitori, că nu avem medici, că nu avem asistente medicale calificate, că nu avem fonduri pentru a plăti pensiile celor care au construit industria și agricultura pe care actualii guvernanți, de la *89 încoace, le-au distrus. Sigur că nu sunt medici, oamenii au plecat peste hotare când din ordinul lui Băsescu-Boc, ministrul sănătăți, Cseke Attila, a închis o mulțime de spitale disponibilizând medicii și asistentele dar și personalul auxiliar, iar celor care au rămas pe funcții li s-au tăiat 25% din salariu. La nemulțumirea exprimată de medici Băsescu a răspuns:„să plece, dacă nu le convine!”
Nu avem fonduri pentru pensii. Sigur că nu avem. 5 milioane de salariați, care ar fi putut plăti impozite și contribuții la sănătate și pensii în România, plătesc în țări străine.
Am vrut în UE și NATO. Oare de ce? Serbia a trecut printr-un război teribil, nu este în UE și sârbii o duc bine. Nu este în NATO, de cine să o apere NATO? De americanii care au bombardat-o în ziua de sf. Paști? Pe noi, pe români, de cine ne apără NATO? De ruși? De ce? Ce treabă au rușii cu noi? Nu avem niciun fel de divergențe. A, tezaurul? Asta este poveste veche greu de înțeles acum, poate și atunci, bănuisc că doar disperarea i-a făcut pe guvernanții români să ia asemenea măsuri de trimitere a tezaurului României în Rusia. Primul transport s-a făcut în decembrie 1916, Țarul Rusiei, rudă cu regele Ferdinand, încă era pe tron. Al doilea transport cu tezaur în Rusia din iulie-august 1917 nu am înțeles cum de a mai avut loc. Partea română trebuia să ia în seamă faptul că Rusia era într-o revoluție, statul rus era în disoluție. Schimbările politice radicale care au avut loc în Rusia după octombrie 1917 conduceau spre o distanțare a noii Rusii de România.
Tezaurul ar trebui să fie un capitol încheiat, nimeni nu-l va mai da înapoi. Conducătorii de acum ai Rusiei nu au nicio legătură cu Tezaurul. Asta a fost păpat de mult de Stalin și urmașii lui.
Alte probleme nu avem cu Rusia. Atunci NATO de cine să ne apere? NATO, SUA, partenerul nostru strategic, ne ajută să ne unim cu Moldova? Ne ajută să luăm înapoi Bucovina de Nord, Ținutul Herței și Bugeacul de la Ucraina? Nici vorbă. Am intrat în această alianță pe post de cățeluș care poate fi asmuțit pe cine vrea SUA. Cu asta ne-am ales și cu distrugerea armatei. La această oră noi nu mai avem rezerviști pregătiți operațional, nu mai avem o armată bine înzestrată, nu mai avem uzinele militare care ne ajutau să ne înzestrăm armata, dar și să exportăm armament și tehnică de luptă.
Suntem după 30 de ani de așa zisă democrație precum era Moldova, ori Țara Românească, în evul mediu, după ce erau trecute prin foc și sabie de cotropitori, iar mii de oameni erau târâți în lanțuri la Înalta Poartă, ori în Crâm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu