Analfabetul şi doctorii de azi

      Am urmărit în una din serile trecute emisiunea „Sinteza Zilei”, realizată şi moderată de Mihai Gâdea. Tema emisiunii era ceva despre Nicolae Ceauşescu. În acest sens au fost prezentate fotografii în care era arătat Ceauşescu în diferite întâlniri cu şefi de state din SUA, Olanda, Marea Britanie, Franţa. Comentariul era de genul, cum a putut un analfabet ca Ceauşescu să prostească toţi aceşti conducători) Am avut un bunic care nu ştia carte, dar cuba buşteanul în pădure folosindu-se de 3,14, fără să ştie că se numea „pi”, iar calculele le făcea mental. Nu învăţase carte, pentru că nu fusese dat la şcoală, nu pentru că era prost. Acelaşi lucru probabil se întâmplase şi cu Ceauşescu, iar faptul că nu avea o dicţie bună, era o problemă din naştere. Pe parcursul vieţii s-a luptat cu acest defect de vorbire, îmbunătăţindu-l mult, fără al eradica. Sigur că nu avea studii temeinice, ci numai cursuri intensive de lecţii politice, făcute atât în ţară cât şi în URSS la Academia Militară Frunze.

      Timp de aproape 25 de ani cât a condus România a făcut şi lucruri bune, dar şi altele reprobabile. După părerea mea, ca trăitor al acelor vremuri, fără să fac parte din aparatul de partid şi de stat, până în 1980 viaţa a fost destul de bună. Mai apoi fără să fie tăiate pensiile, ori salariile ,viaţa a devenit ceva mai grea din cauza lipsei alimentelor, a scurtării emisiunilor de televiziue, a întreruperii curentului, a gazelor, într-un cuvânt a unor constrângeri. Totul motivat de nevoia achitării datoriei externe, care, de altfel s-a şi realizat şi chiar s-au făcut acumulări de valută în BNR.

     După 1989, la conducerea Ţării au fost numai oamenii cu ştaif, cu şcoală multă şi doctorate în diferite domenii luate prin cele străinătăţuri. Rezultatul, după 25 de ani de guvernare cu oamenii culţi, este dezastruos, a fost distrusă industria, agricultura, dintr-o ţară liberă de orice datorie externă am ajuns, o ţară datoare aproximativ 100 de miliarde de euro. Aceşti bani în cea mai mare parte au fost furaţi de politicieni şi camarila lor. Oamenii suferă de foame, de lipsa medicamentelor, toate astea pentru că nu au bani, nu pentru că nu ar fi piaţa aprovizionată.

S-a dovedit că Ceauşescu după o viaţă de muncă, nu avea nici un fel de avere personală.

Politicienii noştri după 3-4 ani de activitate prin instituţiile statului, strâng averi uriaşe pentru ei şi copiii lor. În aceste condiţii mă întreb, dintre toţi aceşti conducători care au fost cu mai multă dragoste de ţară, analfabetul care ne-a lăsat o Românie stăpână pe destinele ei, ori aceşti doctori în ştiinţe de acum care au vândut ţara la bucată?

    Nu fac apologia regimului comunist, dar faptul că N.Ceauşescu este criticat că era analfabet, se transformă într-o laudă la adresa lui, atâta timp cât alţii cu doctorate, au dus ţara în sapă de lemn.

România este precum cetăţeanul de rând care, cumpără pe caiet, pe datorie, de la magazinul de cartier, iar pentru a-l mai păsui patronul cu datoria, mai dă cu mătura prin faţa magazinului, ori cu mopul prin magazin. Acel analfabet pe nume N.Ceauşescu se bătea pe burtă cu Nixon, Ford, Carter, regina Olandei, ori a Marii Britanii. Preşedinţii şi primii miniştrii de astăzi, iau poziţie de drepţi şi înclină capul în faţa unui funcţionar al ministerului de externe american. Când vine V.Nuland, România este în sărbătoare, america nu ne-a uitat. Ceauşescu a jucat cartea viteazului în 1968, singur s-a aşezat împotriva URSS, a fost un act de măreţie politică, atunci a câştigat occidentul de partea lui. Din păcate în ultimii ani nu am avut şefi de stat cu viziune politică internaţională, cel puţin ultimul Preşedinte nu a avut nimic din diplomaţia acelui mare Analfabet.
În vremea lui Ceauşescu toţi cetăţenii Ţării apţi de muncă aveau servicii în România, nu toţi erau mulţumiţi de libertăţile pe care le aveau în Ţară, mulţi ar fi preferat să poată lucra în Ţării libere şi democratice, doar că nu puteau pleca peste graniţă. Acum lucrurile s-au schimbat, nu intelectualii au plecat peste graniţă , ci oamenii de rând, muncitorii de la marile uzine şi femeile din fabricile textile şi nu numai şi-au căutat o pâine pentru hrănit familia în străinătate, lăsându-şi copiii în grija bunicilor, mătuşilor, ori a lui Dumnezeu. Intelectualii care pe vremea lui Ceauşescu spuneau celor ce vor să-i asculte că ar avea multe de spus, de scris, dar cenzura lui Ceauşescu nu-i lasă. Să ne ierte Dumnezeu, nu am văzut literatură de sertar după moartea Dictatorului, iar de atunci până astăzi în afara câtorva istorici care au produs lucrării de valoare, cei mai mulţi intelectualii aşa zişi rasaţi gen HRP, au făcut un scop din denigrarea limbii române şi a valorilor noastre naţionale.
Singurii intelectualii care au plecat peste graniţă cu rezultate bune au fost medicii, inginerii IT, în rest au rămas în Ţară căutându-şi adăpost pe sub aripa vreunui om politic, ori partid parlamentar