Creşterea demografică neinteresantă pentru guvernanţii din *90 şi până astăzi.

    Un raport apărut de curând în care se arată că în cel mult 25 de ani sistemul de pensii va trebui susţinut mult mai mult de la bugetul de stat, ar fi trebuit să dea serioase temeri actualilor guvernanţi. Această temă este reactualizată acum, ea este cunoscută cu mult timp în urmă, iar dacă nu a fost cunoscută, înseamnă că aceea care ne-au guvernat nu i-a interesat ce se întâmplă cu populaţia acestei ţări. Nici nu cred că au vrut să ştie în mod serios, atâta timp cât erau mulţumiţi cu exodul populaţiei spre alte ţări. Singura preocupare a guvernanţilor a fost numai aceea de a fura, iar pentru a fura aveau nevoie de linişte, nu de greve şi manifestaţii, de aceea migrarea populaţiei active spre alte zări a picat cum nu se putea mai bine, chiar dacă aceştia urmau să se stabilească în ţările ce le asigurau un loc de muncă.

    Nimeni nu s-a preocupat în mod serios să asigure o anumită stabilitate financiară tinerilor căsătoriţi prin crearea unor locuri de muncă. Copiii născuţi numai într-o familie sănătoasă, din punct de vedere economic, pot beneficia de educaţie şi instruire. În România ultimilor ani, copiii cei mai mulţi au apărut în familiile sărace, care fie au abandonat copii, fie au fost daţi spre adopţie. Deasemeni o anumită etnie are un spor de natalitate mare, copiii proveniţi din aceste familii ajung fie cerşetori, fie în casele de copii. Sigur sunt şi între ei oameni cu stare care asigură un minimum de instruire copiiilor.

    Guvernul ar trebui să adopte de urgenţă un set de legi prin care să încurajeze natalitatea.

    Nu mai trebuie procedat ca în vremea unui anumit guvern care, nu numai că nu a mărit alocaţiile pentru copii, dar au mai tăiat şi din cele care erau. Trebuie ca acest set de legi, să cuprindă o serie întreagă de măsuri, să ajute în mod real familiile ce îşi doresc cu adevărat copii. Alocaţiile de stat vor trebui mărite, pentru ca acel copil cu adevărat să beneficieze de ele, nu doar să fie bifate ca existente. Creşele de stat să fie gratuite, învăţământul preşcolar, primar şi gimnazial să fie cu adevărat gratuit, fără a fi percepute de la familie diferite taxe neoficiale, gen „fondul clasei, ziua de naştere a profesorilor, cumpărarea de manuale, cumpărare a materialelor didactice etc.”. Deasemeni sistemul de sănătate trebuie să asigure copiilor gratuitate reală. Părinţii nu trebuie să fie nevoiţi să cumpere medicamente, feşe, seringi etc.. Un stat care vrea să-şi asigure viitorul, trebuie să investească pentru a-l avea. Asigurarea locurilor de muncă în Ţara noastră ar putea opri migrarea tinerilor spre alte zări, i-ar putea determina să-şi întemeieze familiile aici, unde ar avea toate condiţiile pentru ca vlăstarele lor să crească în bune condiţii, asigurânduli-se o bună educaţie şi instruire. Cu măsuri superficiale şi de avarie nu se poate vorbi de o creştere demografică a ţării. În mediul rural avem tinerii ce nu sunt nici ţărani, nici muncitori, sunt debusolaţi în ce priveşte viitorul lor. Aceşti tineri privesc împreună cu părinţii lor în lungul drumului pentru a vedea poştaşul cu pensia. Trebuiesc implementate măsuri pentru ca tinerii de la ţară să îşi poată câştiga pâinea pentru ei şi familiile lor din munca pământului, din activităţii proprii fermierilor. Din cei peste 100 de miliarde de euro împrumutaţi de guverne din '90 încoace, cel puţin 50 de miliarde puteau fi investiţi în viitorul acestei ţări, în măsuri pentru creşterea natalităţii, ar mai fi rămas 50 de miliarde pentru a fi furaţi. Politicienii au preferat să-i fure pe toţi, i-ar acum se plâng că nu vor fi bani pentru pensii.

    Nu s-a făcut un proces al comunismului, dar sper să se facă un proces al jafului făcut de politicieni şi clientela lor din *90 şi până astăzi.

     În istorie au fost cunoscute mai multe orânduiri :sclavagistă, feudală, capitalistă, comunistă

şi aceasta din *90 încoace care se poate numi a jafului, pentru că nu se încadrează în niciunul din tiparele existente.