Întâlnirea dintre Preşedintele Iohannis şi Premierul Victor Ponta

   Ponta, urcă scările din marea sală a Palatului Cotroceni, grăbit să ajungă la întâlnirea cu Preşedintele. Secretara îl întâmpină zâmbitoare pe oaspetele Palatului, acesta o întreabă din ochi : cum e?, ea îi facu semn că totul este ok. Premierul intră în biroul Preşedintelui, îl salută cu o înclinare uşoară a capului, acesta îi răspunse la fel şi cu mâna îi facu semn să ia loc. Aşezat pe fotoliu, în faţa biroului mare din lemn masiv scluptat, Ponta aşteaptă să fie întrebat ce anume dorea să afle şeful de la el, cum liniştea se prelungea şi devenea tot mai apăsătoare, după o tuse pentru a-l face atent pe Iohannis şi aş drege vocea, Premierul a început discuţia :

--Domnule Preşedinte stabilisem ca astăzi să discutăm despre bugetul armatei, păstrăm agenda, ori doriţi să analizăm altă problemă?

--Mmmhî, se auzi un fel de mormăit din partea cealaltă a biroului.

--Să înţeleg că rămânem la prima problemă?, încearcă Ponta să se dumirească.

--Îhî, confirmă şeful.

--Am venit cu toate datele, vreţi să vi le prezint în general, să le sintetizez, ori să le prezint analitic?, îl întreabă cu respect Primul Ministru?

Preşedintele se uită pe nişte notiţe, le întoarse pe ambele feţe, apoi deschise un sertar, caută prin hârtiile de acolo, deveni din ce, în ce, mai nervos, apasă butonul soneriei, secretara intră grăbită şi nedumerită :

--M-aţi chemat? întreabă fata sfielnic.

--Hârtiile, ceru impetuos şeful.

--Vi le-am adus, spuse fata apropiindu-se de birou, apoi cu mâinile delicate prinse mapa roşie ce se afla sub alte dosare, cu un gest de respect o întinse Preşedintelui

--Poftiţi, aici găsiţi tot ce aveţi nevoie, e scris de consilierul pe probleme militare.

Dintr-o dată faţa şefului se lumină, apoi se instală comod în fotoliu, cu un gest din cap abia perceptibil îl îndemnă pe Ponta să-şi continuie prezentările. În timp ce Premierul îi prezenta datele , Iohannis urmărea cu degetul pe foaia scrisă din faţa lui, la un moment dat îl opri pe vorbitor şi-l întreabă scurt:

--Cât pentru aviaţie?

Ponta îl priveşte lung şi gânditor, observă că Preşedintele nu a ascultat ce i-a prezentat, ori consilierul nu îi scrisese în ordinea în care urma să prezinte el  raportul. Debusolat, Ponta se uită la omul din faţa lui, acesta ,cufundat în citirea replicilor ce trebuiau date Primului Ministru, nu citi nedumerirea de pe faţa lui Ponta. Masiv, blond, cu prestanţă, din spatele biroului său, nu realizează situaţia stânjenitoare în care se aflau amândoi. Premierul vorbea de mere, iar Preşedintele îi spunea de pere.

--D-le Preşedinte, nu credeţi că ar fi mai util ca următoarea noastră întâlnire să fie în prezenţa consilierilor, aşa am putea obţine date şi lămuriri în timp real, zise Premierul

După ce se uită pe hârtiile de pe biroul  lui, negăsind nici un răspuns în notiţe, spuse simplu în timp ce se ridica :

--Îhâmm, apoi întinse mâna Premierului semn că audienţa a luat sfârşit. După plecarea lui Ponta, Preşedintele s-a prăbuşit în fotoliu, obosit de toată această discuţie.

  Purtătoarea de cuvânt a intrat în biroul prezidenţial, cu un zâmbet plăcut în colţul gurii, îl întrebă pe Preşedinte :

-- Ce declarăm presei în legătură cu întâlnirea avută?

--?

--Mă gândeam să spunem că întâlnirea a avut loc pentru un schimb de păreri în legătură cu agenda de lucru a guvernului pe această săptămână, sunteţi deacord, mai vreţi să adăugaţi ceva?

--Mmm, nu.

Să mai spunem că nu avem linişte din partea Cotroceniului.