Actele teroriste din
ultimul timp au cutremurat populaţia globului.
Moartea unor oameni
produsă de nişte criminali odioşi, au făcut ca lumea să
privească îngrozită spre cei ce trebuiau să-i apere de asemenea
atacuri.
Actele de asasinat şi
teroare sunt cunoscute încă din antichitate, ele au fost folosite
pentru a supune populaţiile cotropite, ori pentru preluarea puterii
politice prin asasinarea unor lideri.
În evul mediu
tribunalele inchizitoriale prin judecarea sumară a aşa zişilor
eretici şi condamnarea lor la arderea pe rug, erau tot acte
teroriste.
În timpul celui de-al
doilea război mondial, oraşul Dresda a fost aproape ras de pe
suprafaţa pământului, în urma bombardamentelor efectuate de
aviaţia engleză şi americană. În 13-15 februarie 1945 în timpul
acestor bombardamente au murit între 24.000 şi 40.000 de oamenii
civili ce nu aveau nici-o legătură cu armata. În oraş la acea
dată nu exista niciun soldat, ori depozit militar, acest act poate
fi catalogat ca terorist, el având drept scop instituirea unei
terori asupra populaţiei civile. Câteva luni mai târziu pe data de 6
august la Hiroşima, respectiv 9 august 1945 la Nagasaki, asupra lor
au fost date bombe atomice care au omorât 400.000 de oameni civili.
Motivarea sângerosului masacru a fost determinarea guvernului
japonez să capituleze; lucru care de altfel s-a şi întâmplat în data de 15 august 1945. Se justifică omorârea intenţionată a
atâtor oameni civili care nici nu hotărâseră să fie război,
nici nu trăseseră vreun foc de armă asupra vreunui soldat?
Populaţia civilă nu
trebuie să fie responsabilă pentru acţiunile belicoase ale
politicienilor şi armatei.
După 11 septembrie
2001, acţiunile teroriste s-au înmulţit în toate colţurile
lumii, dar cu precădere în Europa. Războaiele duse de aliaţi
împreună cu SUA împotriva Irakului, Afganistanului şi omorârea
lui Osama bin Laden, nu au dus la reducerea actelor de terorism, din
contră. Punctele de instabilitate în Orientul Mijlociu şi zona
Golfului sunt mai mari acum după retragerea trupelor americane şi
aliate. Astfel în Irak continuă luptele dintre şiiţi şi suniţi,
la graniţa dintre Irak şi Siria s-a format Statul Islamic, în
Siria continuă războiul civil, Palestina, Liban şi Israel sunt
focare de instabilitate. În Africa de Nord, Libia este într-un
război civil.
Se pare că nu războiele
vor aduce pacea pe glob, nu acţiunile sub imperiul nervilor vor ţine
populaţia civilă în viaţă. Guvernele marilor puteri trebuie să
se aşeze la masa discuţiilor, iar problemele lumii actuale trebuie
tratate în mod serios. Cât timp o religie se va considera
superioară alteia, un om de o anumită culoare se va considera
superior celorlalţi, ori o ţară cu un anumit potenţial politico-
economico-militar se va considera jandarmul lumii, călcând pe
orgoliul celorlalte ţări, starea actuală se va menţine.
Este foarte probabil,
acum intru pe tărâmul speculaţiilor, ca aceste acte sângeroase să
fie întreţinute de anumite servicii secrete, este probabil, dar nu
imposibil.
Înmulţirea numărului
de acte teroriste vor face ca statele să ia unele măsuri de
limitarea drepturilor civile. Se poate merge până acolo încât
ţările să fie organizate pe principiul forţei, unde poliţia şi
serviciile secrete să poată face, razi, percheziţii, arestări,
interceptări, pe supoziţii, fără să aibă un mandat emis în
acest sens. Este bine să fie bine definită libertatea presei,
libertatea de opinie, de aşa natură încât să nu aducă daune
morale, ori încălcări ale personalităţii niciunui individ,
indiferent cât de alb, negru, roşu, galben, mulatru, creştin,
musulman, budist, homo, ori heterosexual ar fi.
Papa Francisc, cu
înţelepciunea lui, spunea :”dacă secretarul meu, aici de faţă,
mă înjură de mamă, să se aştepte la un pumn în faţă”, după
aceste cuvinte, nu se mai poate spune nimic.
A venit timpul ca
omenirea să reflecte asupra viitorului său.
Papa Francisc, cu înţelepciunea lui, spunea: "dacă secretarul meu, aici de faţă, mă înjură de mamă, să se aştepte la un pumn în faţă".
RăspundețiȘtergere