30 decembrie 1947

     

Regele a abdicat, trăiască comunismul. Aşa ar fi putut striga mareşalul palatului regal. Regele Mihai a domnit de două ori, prima dată când era minor, după moartea regelui Ferdinand, sub regenţă, din 20 iulie 1927-8 iunie 1930, iar a doua oară din 6 septembrie 1940-30 decembrie 1947.

Este de remarcat fapul că, deşi tatăl său Carol al II-lea renunţase la dreptul de prinţ moştenitor, devenind o persoană particulară cu numele de Carol Caraiman, acesta nu ezită, susţinut şi de naţional ţărăniştii din ţară, să-şi detroneze propriul fiu, apoi să se încoroneze rege sub numele de Carol al II-lea.

A doua domnie a regelui Mihai începe după ce Ion Antonescu, Preşedintele Consiliului de Miniştri al României, îl obligă pe regele Carol al II-lea să abdice pentru a stabili liniştea în Ţară. Astfel la 6 septembrie 1940 prinţul Mihai devine regele Mihai I al României. După revolta legionarilor din iarna lui 1940, apoi înăbuşirea revoltei legionare de către Ion Antonescu, acesta se declară Conducătorul Statului, iar rolul regelui devine unul decorativ. În acest fel mareşalul Antonescu îşi asumă toată politica ţării şi eventualele repercusiuni ce puteau decurge de aici.

       La 23 August 1944, Antonescu a fost arestat de către forţele palatului aliate cu comuniştii şi umbrele şefilor partidelor istorice. Regele Mihai apare ca o floare de crin, Antonescu reuşise să-l apere cu propria viaţă. Prin actul de la 23 august s-a făcut mult rău armatei române. Ostaşii români au încetat lupta împotriva sovieticilor, iar ruşii au luat prizonieri mii de soldaţi nevinovaţi, toţi au ajuns în lagărele de muncă sovietice. Abia în 12 septembrie 1944 se semnează pacea cu URSS şi încetează acţiunile agresive ale ruşilor împotriva armatei române. După ocuparea României de către URSS în 1944, rolul regelui devine din nou decorativ. Ruşii fac şi desfac guverne, conduc Ţara prin cozile lor de topor.

Regele nu are nici o putere, totuşi, pentru a slăbi puterea comunistă şi a atrage atenţia poporului şi opiniei publice internaţionale asupra modului în care este condusă România, regele intră în greva regală, refuzul regelui de a contrasemna hotărârile guvernului Petru Groza. Grevă a fost între 21 august 1945- ian 1946, a fost declanşată în urma faptului că primul ministru Groza a refuzat să-şi prezinte demisia, deşi regele o ceruse. Cerinţa regelui se baza şi pe faptul că occidentalii nu recunoşteau guvernul comunist. Cu toată greva regală, guvernul continuă să funcţioneze, iar în urma unei concesii făcute ocidentalilor de către guvern prin cooptarea în executiv a doi reprezentanţi din partidele istorice, unul de la PNL şi altul de la PNŢ, occidentul recunoaşte guvernul, iar regele iese din grevă.

      Situaţia regelui era destul de precară. Partidele istorice pierduseră alegerile din 1946, nu analizez acum de ce au pierdut, ruşii erau tot mai stăpâni în Ţară, americanii, pe care îi aşteptau partidele istorice şi duşmanii comunismului, nu se arătau la orizont. Pentru a mima democraţia regele era menţinut de către comunişti la Palatul Elisabeta. Semnalele pe care le primea din occident nu erau încurajatoare pentru tânărul rege. În noiembrie 1947 merge la nunta Prinţesei Elisabeta, viitoarea regină Elisabeta a II-a a Marii Britanii, aici are contact cu liderii importanţi ai lumii. Sugestia lor, a liderilor, pentru regele Mihai este unanimă, trebuie să abdice.

Regele revine în Ţară, încă mai speră că va putea coabita cu regimul comunist. Ruşii sunt categorici, regele trebuie să plece. Comuniştii români execută ordinele, îl determină pe rege să plece. Regele Mihai a fost detronat de ruşi cu ajutorul britanicilor şi americanilor, aceştia din urmă au participat prin lipsa de reacţie.

Regele Mihai, a semnat actul prin care ne-am vândut ruşilor, aşa au fost vremurile, aşa a fost istoria. Nu este vinovat pentru acest lucru, istoria se scrisese pe front.

     Antonescu nu greşise când ne-am aliat cu germanii. România ca întodeauna a fost ca o frunză în calea vânturilor istorie, căutăm vinovaţi, nu sunt aici, vinovaţii sunt întruchipaţi în Ares şi Marte.

Nu vreau să fac o analiză a perioadei , de altfel foarte scurtă, în care regele Mihai a avut o influienţă asupra conducerii statului.

Las lucrurile aşa cum sunt, regele României este încă în viaţă. Poate mai târziu voi fi mai direct.

Dumnezeu să apere România!

Dumnezeu să-i apere pe români!

Mulţumesc pentru poză :libertatea .ro