Iohannis vrea guvernul său, partidul său şi presa sa.

    

Iohannis în fiecare zi ne uimeşte, nedumereşte, prin hotărârile pe care le ia. Preşedintele a interzis accesul jurnaliştilor acreditaţi la Palatul Cotroceni în sala în care el îşi ţinea discursul, probabil nu a vrut să se vadă că foloseşte promterul pentru citirea mesajului.El ne-a obişnuit să-l vedem citind şi cea mai mică comunicare. Nu mai este un secret pentru nimeni, că este unul dintre cei mai slabi comunicatori dintre Preşedinţii de până acum. Sigur, este un defect, dar nu este cel mai mare. Alte lucruri mă deranjează la acest vremelnic ocupant al fotoliului de la Cotroceni. Spre exemplu : astăzi a cerut presei să se reformeze. Voi relua ideea.

    În urma nenorocirii de la „Colectiv”,Preş Iohannis a speculat  emoţional situaţia astfel încât rezultatul a fost debarcarea lui Ponta de la şefia guvernului, căci Ponta avea toate şansele să rămână în picioare şi să câştige lejer alegerile din 2016 şi a îşi instala un guvern al său. Manifestanţii au strigat în Piaţa Universităţii, că nu mai vor partidele politice părtaşe la guvernare în ultimii 25 de ani şi jos corupţia, deasemenea că vor politicieni noi.

Aşa cum spuneam, Iohannis a speculat destul de bine acest extrem de dureros moment şi a nominalizat un Prim Ministru, desemnat cu mult timp în urmă de către Bruxelles.

Partidele politice parlamentare, puse la colţ de stradă au acceptat fără crâcnire nominalizarea făcută de Preşedinte, iar Parlamentul a votat într-un număr covârşitor guvernul de aşa zişi tehnocraţi. Spun, aşa zişi tehnocraţi, pentru că membrii guvernului, deşi nu vor face politica vreunui partid din România, în mod sigur vor face politica dictată de Bruxelles şi FMI.

    În ce priveşte metehnele vechilor politicieni ele sunt cunoscute şi condamnate de către noi toţi, ce uită Iohannis atunci când atacă partidele politice, este faptul că şi el provine din acelaşi sistem, nu este cu nimic mai presus decât politicienii şi politica dâmboviţeană. A fost primar al Sibiului timp de 14 ani, Preşedintele Forumului Democratic al germanilor din România, într-un cuvânt a făcut politică, mulţi spun că ar avea şi multe pete, nu am probe, aşa că nu comentez. Vreau în schimb să aduc în discuţie încă un fapt demn de a fi luat în seamă prin ceea ce înseamnă el ca dezinteres indolenţa şi insolenţa. În cei 14 ani cât a fost la cârma oraşului Sibiu nu a participat niciodată, în afara anului 2013, la manifestaţiile prilejuite de serbarea Zilei Naţionale a României. Ruşine domnule Iohannis, acum pozezi într-un sfânt, ascultând imnul României cu mâna la piept, când ai fost sincer, atunci când ai ignorat Ziua Naţională ca Primar al Sibiului, ori acum când asculţi imnul cu mâna pe inimă? Eu cred că este o mare ipocrizie în tot ce faci, Ziua Naţională a României şi imnul României sunt corvezi greu de îndurat, numai că ele fac parte din fişa postului.

    Acum să concluzionez pe tema partidelor şi dorinţa lui Iohannis. Toată populaţia vrea o primenire a clasei politice, te bazezi pe asta , doar că tu îţi doreşti un partid al tău, o forţă numai a ta pentru a putea să aplici directivele primite de la şefii din Ocultă. Acum avem un guvern moşit peste graniţă, cu un program de guvernare impus de FMI şi de ceilalţi decidenţi străini. Mulţi vorbesc că, în spatele manifestanţilor din noiembrie, ar fi oamenii şi ONG-urile lui Georges Soros şi cozilor lui de topor. Aşa este. Cine este însă acest magnat de origine maghiară şi cetăţenie americană? Asta trebuie să vedem, cine este în spatele lui? Cineva îl manevrează? El singur, ca persoană fizică, nu are prea multă putere, în spatele lui trebuie să fie o organizaţie secretă, dacă nu mai multe. Nu am prea multe dovezi, dar am convingerea că masoneria şi-a dat mâna cu celelalte organizaţii secrete pentru a înrobii România.

    Reiau tema cu reformarea presei. Nu ai vrut să spui direct că vrei ca întreaga presă să fie la picioarele tale, în schimb laşi să se vadă acest lucru. Nici mie nu îmi place presa din România, o consider aservită şi prostituată, dar nici nu o vreau pe toată la piciorele unui singur individ ca pe vremea comuniştilor. Aşa cum este acum, tot este mai bine, decât cu o presă care să servească unui dictator.
Mulţumesc pentru poză: ziarultricolorul.ro