Scorpia III

  Femeile  au sucit situaţia pe toate feţele, nimic nu se potrivea, nicio idee  nu era bună, nimic nu considerau că va da rezultate.

-Fetelor, stăm de trei ore şi nu găsim nicio rezolvare, nu se poate aşa, eu sunt Stan Păţitul ar trebui să ştiu mai multe decât voi. Mari era supărată în sinea ei că nu poate da cel puţin un sfat bun alteia, dacă sieşi nu fusese în stare.

-Doamnelor, uite ce cred eu că l-ar putea vindeca de băutură ...!

Femeile au căscat ochii mari spre Magda, un licăr de speranţă a apărut pe faţa lor.

-Ce? Exclamară Mari şi Flori într-un glas, spune, nu ne mai fierbe!

-Nu vă fierb, voi nu mă lăsaţi să vorbesc.

-Vorbeşte toanto! Mari se enervase de-a binelea.

-Iubirea fetelor, dragostea...

-Vrei să spui că nu mă mai iubeşte? Flori se ridicase în picioare cu geanta în mână gata să plece. Vă mulţumesc, îmi sunteţi adevărate prietene!

-Stai puţin Flori, stai să vedem ce a gândit nebuna, apoi către Magda: explică!

-Mari, ce prăjitură îţi place cel mai mult, pentru care ai da orice,  doar să o poţi mânca?

-Diplomat, pentru asta fac moarte de om.

-Bravo! Poţi mânca în fiecare zi diplomat?

-Mănânc zece zile, apoi nu îmi mai place. Fac o pauză, eventual gust alte dulciuri, apoi mă întorc la prima dragoste.

-Despre asta este vorba şi în situaţia noastră. Andrei are nevoie de o schimbare, deşi o iubeşte pe Flori, simte o anume saturare, nu a găsit o aventură care să-l facă să vadă că tot nevastă-sa este mai bună. Nu a avut curajul sau nu a vrut să se expună, neştiind cum s-ar fi putut termina o asemenea încercare, atunci, fără să vrea, a căzut în patima băuturii. Acum trebuie smuls din braţele lui Bachus şi în mod sigur se va întoarce în braţele soţiei. Va trebui produs un declic în capul lui, acest şoc îl poate înfăptui o femeie, una care să cocheteze,  în care el să prindă încredere şi de care să se apropie atât cât va fi nevoie, pentru a-l îndepărta de anturajul lui de acum. Atenţie! Există riscul ca Andrei să se îndrăgostească de femeie. Ce vom face atunci?  Înţelegeţi riscul ?

-Fă, tu nu eşti proastă! Acum să căutăm o muiere care să intre în joc. Ne trebuie una serioasă fiindcă există posibilitatea să cădem din lac în puţ.

-Nu este o idee rea, cum procedăm? Flori vorbea şi se uita la Marga.

-Nu te uita la mine, că nu mă bag! Nu vreau să intru în joc.

-Stai puţin fată, cum adică nu vrei să intri? Mari începuse să se agite, în gândul ei îşi pusese speranţa ca  Marga să fie ispita.

-Este un joc  periculos, nu se ştie ce întorsătură poate lua. Eu nu-i cunosc nici pe Flori nici pe soţul ei, lucrurile pot degenera şi în loc să am o prietenă în viitor, Flori îmi poate deveni cel mai mare duşman.

-Magda, nu se pune problema să vă stricaţi prietenia, eu sunt chezaşă. Mari le privea cu hotărâre, ea chiar voia să rezolve problema, iar modul original propus de Magda o incita, simţea că este o provocare. Fetelor este un joc periculos, dacă vrem să mergem mai departe, să ne decidem acum. Flori, gândeşte-te că este posibil să-l vezi pe Andrei  când o sărută pe Magda, când o îmbrăţişează, vei putea suporta? Eşti pregătită să strângi din dinţi, fără să-i reproşezi ceva fetei?

-Poate găsim altă femeie dispusă să îşi asume această sarcină deloc uşoară.

-Tu eşti cea mai indicată, nu trebuie să băgăm o muiere străină în aranjamentul nostru. Mari s-a ridicat şi a început să o cerceteze cu amănunţime pe Magda, aşa cum ar face un negustor în piaţa de sclavi când şi-ar cumpăra o sclavă pentru poftele lui libidinoase.Uite Flori, ce ţâţe frumoase are!  Dragă, tu nu porţi sutien? Nu-mi vine să cred ce sâni frumoşi şi pietroşi ai! Maria era uimită de fermitatea sânilor lui Magda, era convinsă că sutienul îi contura aşa de frumos, admiraţia a fost cu atât mai mare când a observat că sunt liberi. Scumpo, se vede că nu ai alăptat! Magdalena stai pe scaunul de acolo, fata s-a ridicat de pe canapea pentru a sta unde îi indicase  Maria. Când a văzut-o în picioare nu s-a putut abţine  să nu exclame: ai un trup de viespă! Niciodată nu m-am uitat atentă la tine până acum, Magda eşti ca un înger de frumoasă.

Fata a luat loc pe scaunul indicat de Maria, a pus picior peste picior, aşa cum îi ceruseră cele două fete.

-Magda rochia ta este prea scurtă, trebuie doar puţin să fie deasupra genunchiului, nu trebuie să se vadă pulpa, doar să se ghicească, aşa îi place lui, să „vadă” cu ochii minţii. Iar decolteul să nu fie prea generos, doar să arate de unde încep sânii. Ai tăi sunt mari şi rotunzi, aşa cum îi plac lui. Magda ajută-mă, ştiu că va fi un joc complicat şi periculos, voi fi nevoită de multe ori să strâng din dinţi, dar prefer să risc . Mai bine să-l ştiu în braţele altei femei decât în braţele lui Bachus. Tu nu mi-l vei fura, nu este aşa Magda?

-Sigur că nu, voi mă băgaţi în jocul ăsta nebunesc,nici nu acceptam dacă eram combinată în vreo relaţie, norocul vostru că sunt liberă. Iată cum facem, încerc cinci zile, dacă nu reuşesc nimic, mă retrag, iar voi nu îmi veţi reproşa. Da?

-Da, este în regulă,mulţumesc! Ai grijă cum te îmbraci, îi place mult culorile : roşu, galben-pal, bleu ciel şi grena deschis. Să nu-l provoci, doar stai într-un loc unde să te poată remarca.

Magdei începuse să-i placă propunerea, mai ales că ea tot timpul fusese o provocatoare, îi plăcea să se joace cu sufletele băbaţilor. Profita de faptul că natura o înzestrase cu un corp frumos, dar şi cu o minte strălucită. Lucra la patron, aici era cunoscută ca o femeie afurisită, sobră şi rece. În scurt timp reuşise să ocupe o funcţie importantă datorită calităţilor sale intelectuale.

Seara îi plăcea să se dedubleze, să lase acasă femeia afuristă şi rece şi să plece plin cârciumi femeia caldă, prietenoasă cu miscări şi gesturi lascive, era provocatoare în local cu toţi bărbaţii, se lăsa curtată, răsfăţată şi dezmierdată. Toate se opreau la uşa restaurantului, acasă pleca întotdeauna singură.

Pe la colţuri se spunea despre ea că ar fi lesbiană. Nu se obosea să desmintă, de fapt, nu se gândise niciodată în mod serios dacă şi-ar fi dorit să facă sex cu o femeie.

Experienţa ei ca femeie a început cu o traumă. Iubea un tânăr din clasa a XII când ea abia intrase la liceu ca boboc în clasa IX . Toate fetele erau în limbă după frumosul tânăr blond cu ochii albaştri , îmbrăcat, vara, într-un tricou mulat pe trupul frumos lucrat la sală, cu burta numai pacheţele. Colegii vorbeau despre el că ar fi mut la ore, însă profesoarele  îi puneau note mari în catalog pentru aspectul lui, se spunea că până şi profesoarele erau îndrăgostite de acest Adonis modern.

Nici ea nu scăpase, de câte ori îl vedea, avea o strângere de inimă,fluturi bezmetici alergau prin stomacul ei de copilă curată. Uita să mănânce, rămânea cu lingura în aer şi cu dumicatul în gură, gândurile îi zburau la frumosul don Juan. Se comporta ca o gâscă, unde îl vedea pe el mergea şi ea, doar să fie în preajma lui, să respire acelaşi aer cu el. Nu a trecut mult timp şi s-a trezit în braţele lui, nici acum nu îşi putea explica cum ajunsese în cămăruţa lui unde locuia cu chirie. Se aştepta să fie alintată, aşa cum văzuse ea prin filme  când bărbatul este plin de tandreţe şi grijă faţă de iubita lui. În loc de alint şi sărutări pătimaşe s-a văzut aruncată în pat cu lenjeria intimă smulsă fără nicio vorbă. Ca un animal în călduri a tăbărât pe ea şi a violat în mod barbar şi dureros trupul fraged şi tânăr  care aştepta cea mai frumoasă zi din viaţa ei. După ce şi-a terminat treaba, a plecat, din uşă i-a aruncat fără să se întoarcă spre ea :

-Nu mai pot sta, mai sunt şi alte gâşte ca tine care aşteaptă „binecuvântarea” mea. Îţi dau voie să te lauzi că te-ai culcat cu mine. A rămas singură în mica odăiţă, voia să se spele, se simţea folosită, murdărită, în interiorul ei toată iubirea pentru el se transformase în ură, nu-l ura doar pe el, ura toţi bărbaţii, se ura pe ea că se lăsase prostită de o păpuşă din lemn frumos sculptata, dar fără creier ca orice bucată din lemn. După multe căutări a găsit un lighean cu smalţul sărit, a reuşit să se spele. Privea cu lacrimi în ochi cămăruţa şi ligheanul, printre lacrimi a mormăit: Doamne, câte fete ca mine au fost aduse aici şi violate, apoi s-au spălat în ligheanul ăsta infect!?

În urma acelui viol  a rămas cu o repulsie faţă de bărbaţi, îi consideră bădărani, needucaţi, nişte brute cu aspect uman.

De atunci mai avusese câteva aventuri toate fuseseră efemere, nu reuşise nici unul să ajungă la sufletul ei, îşi dorea să întâlnească un bărbat care să o facă să tresară când aude vocea lui, când o sărută , să vibreze precum coardele  chitării când sunt ciupite de mâna artistului. Doar o dată  a întâlnit un om tandru şi cald, cu el a avut o relaţie mai îndelungată. A fost singurul pe care l-ar fi vrut alături de ea toată viaţa. El voia să se căsătorească, ea nu se simţea pregătită pentru acest pas. În final a părăsit-o cu lacrimi în ochi şi s-a căsătorit  cu altă fată. Acum e la casa lui cu nevastă şi trei copii.

Pe doi bărbaţi pe care ea îi văzuse cu apucături de macho îi făcuse să se îndrăgostească de ea, fără a le ceda vreodată, atunci ei ca răzbunare lansaseră zvonul despre ea că este lesbiană.

A doua zi, aşa cum se înţeleseseră, cele două femei s-au întâlnit în apropierea firmei unde lucra Andrei. Au căutat un loc de unde să poată ţine sub observaţie, fără a fi văzute, poarta firmei pe unde ieşeau salariaţii. O ceainărie pitită la parterul unui bloc , cu geamurile mari, fumurii, era locul ideal, au intrat în local şi s-au aşezat la o masă de unde aveau posibilitatea să vădă foarte bine mica piaţă din faţa porţii societăţii unde lucrează Andrei. Chelneriţa cu mini rochiţă şi vocea răguşită din cauza tutunului, a adus fetelor două ceşti cu o apă leşioasă denumită pompos ceai. Au plătit şi au continuat pânda, ora terminării lucrurului se apropia, deja începuseră să iasă pe poartă, la început câte un muncitor, apoi mai mulţi până când când s-au înghesuit toţi pe poarta de ieşire. Printre ultimii a ieşit un bărbat înalt, bine făcut, cu un mers elastic de sportiv, păşea mândru cu capul sus, ceilalţi cu care se întâlnea îl salutau cu respect.

-Uite-l! a exclamat deodată Flori, bărbatul cu geaca neagră şi părul blond, l-ai văzut?

- Ăla înalt care se urcă acum în skoda albastră?

-Da Magda, el. L-ai văzut bine?

-Da, l-am văzut, ai dreptate să te lupţi să-l salvezi. Acum ce facem?

-Luăm repede un taxi şi mergem la cârciuma unde va sta până târziu. Îţi voi arăta bodega, vezi că patroană este una tupeistă, o ţaţă de mahala,încearcă să faci pe femeia uşoară, altfel vei da de bănuit.Nu te lăsa intimidată, dar nici prea tare să nu i te opui, este capabilă de orice. Cârciuma este a ei şi se comportă ca atare. Au fost cazuri când a dat pe uşă afară clienţi care nu iau fost pe plac. Este o ţaţă cu toate atributele, în plus se crede o lady, frumoasă, sexi şi cultă. În lumea lor faptul că şti tabla înmulţirii cu 5 şi poezia „Căţeluş cu părul creţ” poţi concura cu succes împotriva lui Cărtărescu pentru premiul Nobel. În concluzie, este o femeie dificilă, dar dacă îi intri la inimă, acolo rămâi. Când va observa că îi faci ochi dulci lui Andrei, te va încuraja, mă urăşte pe mine, din „Scorpie” nu mă scoate.

Rămasă singură după plecarea lui Flori, Marga a privit roată să se poată obişnui cu locul,apoi a pornit cu paşi nesiguri spre cârciumă. Avea inima cât un purice, nu cunoştea nici locurile nici oamenii. La uşa localului a privit în stângă în dreapta nimeni nu se zărea, doar din interior se auzea gălăgie mare. Timidă a deschis uşa, a intrat în local, un miros puternic de ţuică de calitate proastă, de transpiraţie  şi fum de ţigară, făcea aerul irespirabil. Fumul de ţigară era aşa de dens că putea fi feliat.

Când a pătruns în local s-a auzit un fluierat admirativ şi mitocănesc pe mai multe tonuri, fără să îi ia în seamă a mers spre bar. Patroana, masivă şi ţâţoasă, rezemată de tejghea, avea un rânjet dispreţuitor îngheţat pe faţă.

-Cu ce vă servesc? Aveţi bani să plătiţi ori fac apel la bunăvoinţa unuia dintre clienţii mei.

-Nu-i nevoie, mulţumesc! Poate mai târziu. Niciodată nu se ştie când apare o nevoie. Un deget de vodcă şi un pahar cu apă plată şi o felie de  lămâie, aşa pentru început.

-Duduiţă, i-a dă-te mai aproape să-ţi spună Matilda ceva, fii atentă la ce îţi spun acum, nu voi mai repeta, aici nu-mi face nimeni concurenţă. Ăştia sunt ai mei, dacă te prind cu vre unul te scalpez, clar?

-Nu prea, mie îmi place ăla cu geaca neagră,mi-l laşi?

-Da, al tău este, ai grijă că de te prinde Scorpia, te beleşte şi-ţi dă sare, aşa este de-a dracu. Ăla e al tău! Restul, să nu te prind! Ne-am înţeles?

-Da. Aşa voi face, vreau să fim prietene. Nu mă bag în teritoriul marcat de tine.

Matilda nu înţelegea bine despre ce e vorba, o privea pe sub sprâncene, nu părea a fi una din clientele ei obişnuite care veneau la agăţat bărbaţi în cârciumă. Simţea la ea ceva rasat , forţat, privirea o avea ca unui ied rătăcit de mama sa, ochii albaştri erau umezi, avea o ţinută mândră.

Matilda a pus vodca într-un pahar obişnuit, iar într-un pahar cu picior a pus apa plată cu o feliuţă de lămâie înfiptă pe buza paharului.

Deşi făcea de mult timp acest lucru niciodată nu a înţeles la ce folosea felia de lămâie, snobism şi-a zis în gândul ei, apoi a concluzionat filozofic :ce-mi pasă, bani să iasă şi ieşeau! Avea clienţi toată ziua, cunoştea toţi bărbaţii pe o rază de câteva străzi. Datorită sânilor expuşi cu generozitate, clienţii se adunau seara ca puii când îi strigă cloşca. Grosul banilor proveneau din băutura pe care o luau pe caiet după ce se îmbătau. Atunci coana Matilda încărca datoria. Când un beţiv cumpăra de 10 lei, ea îi trecea în caiet 13, 14 lei după cu era de binedispusă, iar băutura era mai mult apă.

Matilda era iubită de toţi bărbaţii şi urâtă de toate nevestele.

Va urma!