În tinereţea mea am fost învăţat că lumina ne vine de la răsărit. Că marele
prieten sovietic şi armata roşie eliberatoare ne vor binele chiar împotriva
voinţei noastre. Stalin, prin forţa trupelor sale de ocupaţie, ne-a învăţat cum
să trăim mai bine, să învăţăm mai bine, să ne turnăm la securitate mai bine.
Într-un cuvânt sovieticii ne-au trecut strada şi ne-au băgat în comunism chiar
dacă noi, românii, nu asta ne-am dorit.
Dacă a fost bine de cealaltă parte a străzii, nu pot spune cu exactitate.
Unii spun că a fost, alţii, care nu au reuşit să ia chiar toată carnea de pe
osul socialist, spun că nu ar fi fost, sunt alţii neutri, întreabă şi acum: „bă, noi când îl dăm jos pe Ceauşescu?”.
A venit un an de cotitură, când noi am cotit-o spre vest, am virat aşa de
în loc, că am rupt oiştea căruţei în grămada de fiare vechi a lui Petre Roman.
Fără oişte, România a fost ca o mingie de ping-pong, când spre Washington,
când spre Bruxelles. A tot cotit-o până când a rămas fără: industrie,
agricultură , băncile comerciale, pe scurtătură a rămas fără economie, e drept
că încă mai are numele. Ei, să nu credeţi că în căruţă, chiar aşa fără oişte,
nu se găseau nişte birjari care se făceau că o conduc? Erau şi au condus-o atât
de bine încât acum nu i-a mai rămas nici roţile. Doar biciul îl ţine birjarul
şef. Nu, nu ăla de la Cotroceni, ăla nu se conduce nici pe el. Biciul este la
Washington, via ambasadorul american la Bucureşti.
Noi suntem parteneri strategici ai americanilor, fugi că mor! Adică, uite
cum înţeleg eu. Unchiul Sam zice: „bă uite colo nişte terorişti!” Noi , românii
, ne luăm prăştiile, alte arme nu avem şi alergăm prin Afganistan după ei.
Suntem parteneri egali cu americanii, l-am auzit eu pe un nene jurnalist, unul
de-i zice Radu Tudor, că aşa este, doar că americanii ne folosesc pe post de
preş, sau de scut. A, mai e ceva, când nu le place la nenea americani ceva, ne
şfichiuie cu biciul trimisul lor la Bucureşti, cică aşa este între prieteni
parteneri, ăla mare îl altoieşte pe cel mic mititel.
Mai nou, ce bine este că nu ne blazăm, amercanii au spus europenilor cam
aşa: „ Nu ieşiţi din Acordul Nuclear cu Iranul, nu faceţi ce vă spun, adică
să-i puneţi piedici lui Putin? Nu mai vorbesc cu voi! Adică vedeţi că vă
altoiesc la taxele comerciale.
Europenii nu par a se speria prea tare de ţipetele lui Trump, chiar şi
aliatul tradiţional al americanilor, britanicii, le-au zis pas! Interesele financiare sunt mai
puternice decât hârtiile care se numesc pompos tratate. După ce SUA a ieşit din
Acordul nuclear cu Iranul şi au anunţat sancţiuni europenilor, Merkel şi Macron
şi-au luat picioarele la spinare şi nu s-au oprit decât în braţele lui Putin. „Ce
mai chiot, ce mai jale”. Putin i-a încurajat, le-a transmis că el nu le dă nana,
aşa cum face urâtul de Trump.
După ce a distrus America Centrală, Africa de Nord şi Orientul Mijlociu,
Unchiul Sam se pare că a pus ochii pe Europa: Ucraina, prima ţară vizată. Dacă
mă întorc cu vreo 20 de ani în urmă găsesc Iugoslavia care a fost distrusă de
SUA şi fărâmiţată.
În Europa îşi va rupe dinţii. SUA împing statele europene în braţele lui
Putin. Rusia este mare, bogată şi cu un mare potenţial de absorţie a produselor
europene.
Prin urmare, noi, românii, România, cu căruţa asta a noastră aflată în
derivă de cine ne agăţăm?
De ăştia din Europa cu Rusia cu tot? Ori de SUA. Hopa! Radu Tudor spune că
suntem în NATO. Corect! Germania, Franţa, Marea Britanie, astea unde-or fi? Nu
tot în NATO. Din ce în ce mai mult, NATO înseamnă SUA.
Dacă prin absurd ne-ar ataca Rusia, cu ce ne apărăm? Cu rachetele alea
„Patriot” pe care le-am cumpărat cu bani grei de la yankei? Să fim serioşi! Cu
alea nu aprindem nici trabucul lui Putin.
Gata, m-am prins, ne-a asigurat Tudor, nu Vladimirescu, Radu de la A3 că
americanii sunt călare pe ruşi. Sunt pe dracu! Nu înţelegem că americanii sunt
stăpânii şi noi slugile cărora ne mai trage din când în când câte un gârbaci la
fund, aşa să ştim cine-i şeful? Dacă nu mă credeţi întrebaţi ambasadorii
americani, ori pe miss Nuland. Am spus bine gârbaci, dacă era nagaică ar fi
fost de la ruşi, ăştia stau, încă nu s-au mişcat. Nici nu vreau să se mişte.
Alo, Radu Tudor, băiete, americanii nu vor ridica niciun degeţel dacă ne
atacă Ruşii, mai mult decât atât, ne vor ataca şi ungurii şi bulgarii, asta aşa
din prietenie NATO.
Dacă România ar avea câţiva ziarişti cu adevărat români şi pe deasupra şi
un Parlament plin cu patrioţi, căruţa noastră şi-ar găsi drumul. La noi nu se
produc dezbateri pe idei, ci trăim într-un continuu can-can.
O demite Iohannis pe Codruţa? Şi dacă nu o demite, ce? Există o încălcare a
Constituţie? Să se aplice legile. Asta este valabil şi pentru băieţii care îşi
pierd timpul pe străzi. Să stea în virtutea legii, nu încălcând-o. Poate sunt
jandarmi care ştiu să aplice legea fără să folosească forţa.
Ce vreau să spun este următorul lucru. NATO este din ce în ce mai greu de
înţeles ce hram poartă. A ajuns umbrela SUA sub egida căruia intervine armat
prin toate părţile globului pe unde sunt bogăţii care trebuiesc democratizate.
Adică trecute în proprietatea americanilor.
Treziţi-vă români!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu