Lumea se află la răspântie de drumuri. Parcă niciodată de la începuturile
ei nu a trăit în vremuri atât de nesigure. Valorile culturale și ancestrale
sunt condamnate și obligate să libereze drumul, pe care a mers de milioane de
ani, pentru a face loc noilor curente progresiste.
Libertatea este confundată cu libertinajul. Dreptul la opinie este
perfect valabil atâta timp cât este exprimat de noul curent progresist. Îndată
este condamnat dreptul la opinie dacă părerea ta intră în coleziune cu opinia
unui progresist.
Noile valori de tip LGBT tind să ocupe din ce în ce mai mult spațiu
împotriva tradițiilor moștenite de la moșii și strămoșii noștri și susținute de
Biserica Creștină.
Îmi amintesc în anul 2023 câtă bucurie, cât tam-tam s-a făcut, câtă
euforie manifestată o dată cu alegerea lui Edgars Rinkevics ca Președinte al
Letoniei, a fost socotită o victorie a LGBT asupra părții conservatoare a
lumii.
Nu am nimic cu persoanele ce fac parte din LGBT, nu este un curent, o
ocupație, o deviație nouă. Sofocle, Alexandru Macedon, Iulius Cezar, Sapho,
Michelangelo, Baiazid, Mahomed al II-lea și lista poate continua, au cochetat
cu acest curent LGBT. Însă, nimeni nu a pornit pe stradă să-și etaleze
apucăturile sodomiste.
Politica LGBT ar trebui să fie una de alcov și nu o politică de nivel
național. Asta considerând conservatorii ca fiind încă majoritari.
Pe plan extern trebuie să privești faptele și să le comentezi în funcție
de cum ți se ordonă de la Bruxelles, nu cum crezi tu conform conștiinței și
culturii tale.
Personal războiul Ucrainiano-Rusesc l-am privit ca pe o încăierare între
doi soți care au divorțat fără să facă partajul. Pentru că nu s-au înțeles în
mod amiabil s-au încăierat în plină stradă.
Doar că au intervenit neamurile, ori și mai grav o familie care și-ar fi
dorit Ucraina drept noră. Cum era de așteptat încăierarea s-a prelungit,
beligeranții și-au pus poalele în cap, și-au scos dinții, și-au rupt mâinile.
Încurajați și susținuți de pe margine au continuat să se înfrunte.
Mai în vest, marele lider al lumii, Unchiul Sam, s-a gândit că după
petrolul din Irak, i-ar fi bun și petrolul din Venezuela drept pentru care nici
mai mult nici mai puțin a răpit capii Venezuelei, respectiv pe Președinte și
soția sa. Liderii lumii au aplaudat gestul american. Rușii și chinezii au
mormăit ceva contra însă nu au fost convingători. Vom vedea mai târziu ce a
fost în capul lor de nu au protestat vehement.
Bine că nu i-au răpit rușii ori chinezi că se pornea al III-lea război
mondial. SUA sunt altceva, și dacă i-au răpit, a fost doar pentru a le preda
lecții de democrație și suveranitate la alt nivel.
Paranteză. Dacă eu sunt cetățean român și prin ceea ce fac în România
încalc o lege a statului Gabon, spre exemplu, Gabonul îmi cere extrădarea
pentru a fi judecat în Gabon pentru o lege pe care nu o cunoșteam și am
încălcat-o pe teritoriul României?
Nu se poate așa ceva. Un cetățean, un rezident, un turist, este obligat
să respecte legile Țării pe al cărui teritoriu se află.
Așadar, cum să-l condamni pe Nicolas Maduro, Președintele Venezuelei,
cetățean venezuelean, pentru o lege care funcționează în SUA? Poate că a
falsificat alegerile. Poate că a făcut trafic cu droguri. Poate că l-a înjurat
pe Trump ori poate a scuipat pe steagul american în Venezuela. Asta este treaba
organelor de anchetă ale statului Venezuelean. Însă când o dată cu arestarea
lui Maduro, SUA arestează și petrolul venezuelean datele problemei se schimbă
și aici intervine dreptul forței.
Trump dorește să anexeze insula Groenlanda. Liderii europeni își umflă
mușchii cum ar umfla o păpușă gonflabilă. Dacă Trump vrea, o va lua și toată
lumea va găsi scuze și chiar se vor îngrămădi să-l felicite pe Trump. Iar
mușchii liderilor se vor dezumfla precum o păpușă gonflabilă înțepată cu un ac.
Statele Unite vor lua Groenlanda și
nimeni nu are să sufle. Așadar americanii pot să ia ce nu le aparține ori
aparținut vreodată, dar Rusia nu poate să ia ce a fost al ei de drept? Îmi
scapă ceva aici. Îmi dă cu virgulă. Mă opresc pentru că în virtutea dreptului
la opinie sunt nevoit să mă autocenzurez, altfel va trebui să-mi fac
autocritica.
Revin la România. USR continuă politica de lichidare a lacurilor de
acumulare. Cetățenii din Curtea de Argeș încă nu au apă potabilă. Lacul Vidraru
încă este gol și asta poate aduce prejudicii enorme.
Mai nou prin aprobarea planului UE-Mercosur, de către aripa rezistă a
guvernului, fără dezbaterea acestui memorandum în guvern, se dă o gravă
lovitură agriculturii românești.
USR a luat un procent de 10% la alegerile din iarna lui 2024, cum dracu
poate ține sub papuc liberalii, udemeriștii și mai ales social democrații? De
aici se poate desprinde o concluzie: USR-iști au primit ordine clare de la
stăpânii lor din afara Țării, așadar, știu ce vor și vor ce știu, față de
ceilalți care habar nu au cu ce se mănâncă politica de tip nou manipulatoare și
degrabă vânzătoare de Țară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu