Totalul afișărilor de pagină

duminică, 17 ianuarie 2016

Confesiuni IV . Maria partea a doua.

      
   A trecut o săptămână de la întâlnirea cu Maria, viaţa îşi intrase în normal, femeia cu nuri frumoşi dispăruse ca o nălucă. Nicole observase că bărbatul ei se lecuise, nu se mai gândea la meteorica idilă. Era duminica dimineaţa , amândoi soţii erau liberi şi sporovăiau veseli în bucătărie, având în faţă  ceştile, din porţelan fin, pline cu cafea aburindă. George îi povestea o întâmplare nostimă de la serviciu, cînd s-au auzit bătăi în uşă, s-au uitat unul la altul, apoi Nicole a deschis uşa, în faţa ei stătea Maria îmbrăcată cu o fustiţă foarte scurtă, un tricou până la buric, strîns pe corp cu sânii ridicaţi gata să perforeze tricoul.
-Am venit la probă, spuse Maria cu nonşalanţă, aruncând o privire peste umărul gazdei
-Bine, intră, îi zise nevasta, dându-se la o parte din uşă, pentru a lăsa femeia să treacă.
La salutat cu un gest languros pe George, apoi s-a aşezat picior peste picior pe scaunul din faţa bărbatului, pe care, până să vină ea, stătuse soţia. Poziţia picioarelor încrucişate ridicase şi mai sus fustiţa. George a aruncat o privire scurtă spre musafiră, oprindu-se asupra picioarelor dezgolite până la coapse din care se vedea o margină din lenjeria intimă. Nicole privea toată această scenă cu mânie în suflet, printr-un gest scurt a dat de înţeles bărbatului că e timpul să părăsească încăperea. George s-a ridicat de pe scaun cu părere de rău, în drumul spre uşă mai privi odată, în decolteul generos al Mariei, care acopereau numai sfârcurile sânilor. Era o privelişte frumoasă, George ar mai fi rămas, chiar a încercat să o înduplece pe nevastă, să-i dea voie, să facă musafirei o cafea, la auzul acestei propuneri, Nicole a şuierat ca o şerpoaică :
-Nu este nevoie, Maria se grăbeşte, nu vreau, să o reţin, mai mult decât e necesar.
        Bărbatul ruşinat, că a fost apostrofat în faţa musafirei, a aruncat o ultimă privire femeii care era pe cale să producă o criză în familie, aceasta i-a întors privirea, era una languroasă, incitantă, cu o doză de nesimțire, aprins a părăsit încăperea. Nimic nu părea, să o atingă, era obişnuită cu răutăţile, pe care dealtfel de cele mai multe ori, ea le provoca.
Soţul odată ieşit din cameră, a mers la poartă, apoi a plecat pe drumul pe unde urma să meargă şi Maria, a mers o porţiune din drum, apoi s-a întors, sperând, să se întâlnească ca din întâmplare cu ea.
Cum Nicole a terminat repede cu proba, a anunţat-o pe clientă, că îi va duce ea rochia acasă, când va fi gata, nu va trebui să mai vină. Totodată a atenţionat-o, că pe viitor ar fi bine, să-şi găsească altă croitoreasă, ea va fi foarte ocupată şi nu o va mai putea servi. Aluzia era destul de directă, Maria a promis senină că aşa va face, o privire mai atentă ar fi observat răutatea şi dorinţa de răzbunare întipărită pe faţa frumoasă a soţiei.
George mergea încet, spera să se întâlnească ,cu aceea care îi tulburase pentru a doua oară liniştea. Cu puţin înainte de a ajunge acasă bărbatul s-a întâlnit cu Maria, această a trecut foarte aproape de el, atingându-se chiar, moment în care i-a şoptit, că obişnuieşte, să se culce foarte târziu, că părinţi s-au mutat în altă parte, iar poarta nu o încuie, George a zis : bine, fără să se oprească. Toate acestea au fost spuse dintr-o suflare, nimeni nu ar fi putut observa schimbul de mesaje.
Întors acasă s-a comportat ca şi cum nu s-a întâmplat nimic. Nicole îşi făcea de lucru prin sufragerie, ştergea praful inexistent de pe bibelourile din vitrină, le ştergea de parcă voia să le dea altă formă, se gândea la nesimţita,, care îi provocase bărbatul. Nevasta realiza că Maria putea avea trecere la George, era tânără, frumoasă, ştia să-şi scoată în evidenţă frumuseţea. Se uită în oglindă şi ea are sânii frumoşi, dar nu mai au fermitatea de odinioară şi ea are picioare frumoase, doar că nu mai sunt la fel de rotunde şi nici buzele nu mai sunt atât de fragede. Bărbatul ei la 30 şi ceva de ani era svelt, cu trup proporţionat, cu umeri largi, ochii, mai ales ochii mari şi căprui  cu sprâncenele faraonice, făceau să întoarcă privirile fetelor tinere. Hotărârea Nicolei era luată, va face, tot posibilul să rămână însărcinată. Un copil îl va lega pe George mai mult de ea. Era un război mut între ea, Maria şi toate celelalte fete care ar putea fi rivalele ei. Nu îi va reproşa nimic bărbatului, prin gelozia ei l-ar îndepărta şi mai mult. Gelozia este infernul, este arma distructivă a unei familii, iar ea voia, să aibă această familie, de aceea se va face, că nu vede eventualele escapade ale soţului. Ignorarea derapării lui, pentru început îl va face fericit, ştia, că se va aduna şi avea, să se întoarcă spăşit la ea.  Atunci îl va judeca, până atunci va strânge din dinţi, toate acestea Nicole şi le spunea trebăluind prin casă şi evitând să vorbească cu George. Se gândea în acelaşi timp, că este posibil, ca lucrurile să nu decurgă aşa cum a preconizat, nu avea altă soluţie, decât să aştepte şi în acelaşi timp să lupte pentru aș păstra familia intactă. Un singur lucru ştia, va strânge din dinţi, îşi va muşca limba dacă va fi nevoie, dar scandal nu va face, nici măcar nu-i va reproşa ceva. Din contră se va comporta, ca şi cum toate lucrurile sunt în regulă.
      Au trecut câteva zile, era într-o miercuri seara târziu, Soarele plecase demult la culcare. Peste sat se aşternuse întâi înserarea uşoară precum o ceaţă de primăvară, apoi cum nu se arăta luna, un întuneric greu apăsa peste sat. George venea de la o rudă unde rezolvase o daraveră cu nişte pământ, păşea îngândurat pe uliţa neagră a satului, deodată a auzit o şoaptă ca un clinchet de cinel : „bună seara George, nu te opreşti o clipă?”, bărbatul s-a întors, spre locul de unde s-a auzit suava voce, prin portiţa deschisă a zărit silueta binecunoscută a Mariei. A făcut câţiva paşi, s-a apropiat de ea, apoi a şoptit : „îmi era dor de tine”. Femeia a sărit în braţele bărbatului, gura lacomă a femeii a cuprins într-un sărut prelung buzele lui. Cu un gest larg făcut cu mâna, l-a invitat în casă, mergeau greu, femeia lacomă nu lăsa gura bărbatului, odată ajunşi în pragul uşii, au început, să-şi arunce hainele de pe ei. Dorinţa era mare, foamea de sex furat era puternică, în toată casa te puteai împiedica de pantofi, ciorapi, tricouri şi lenjerie intimă. Nu era iubire, nu era dragoste, era dorinţa animalică, era păcatul ancestral manifestat prin sex. Erau în al nouălea cer, era sexul interzis, furat, era fructul oprit. Înlănţuinţi şi dezlănţuiţi cei doi tineri trăiau clipa, timpul se pierduse, erau ei singuri şi lumea de dincolo de zidurile casei. Într-un tîrziu epuizaţi s-au desprins din îmbrăţişare. George a privit spre femeia care îl făcuse fericit pentru o clipă, a sărutat-o aproape indiferent, apoi a părasit încăperea. Era precum Eva după ce gustase din mărul interzis, ruşinat de gestul făcut. Era fericit ca un sportiv care câştigase un trofeu, dar care ştia că trişase.


Un comentariu:

  1. .

    A trecut o săptămână de la întâlnirea cu Maria, viaţa îşi intrase în normal, femeia cu nuri frumoşi dispăruse ca o nălucă. Nicole observase că bărbatul ei se lecuise, nu se mai gândea la meteorica idilă. Era duminica dimineaţa , amândoi soţii erau liberi şi sporovăiau veseli în bucătărie, având în faţă ceştile, din porţelan fin, pline cu cafea aburindă. George îi povestea o întâmplare nostimă de la serviciu, cînd s-au auzit bătăi în uşă, s-au uitat unul la altul, apoi Nicole a deschis uşa, în faţa ei stătea Maria îmbrăcată cu o fustiţă foarte scurtă, un tricou până la buric, strîns pe corp cu sânii ridicaţi

    RăspundețiȘtergere