30 decembrie 1947, o zi istorică

      Voi spune câteva cuvinte despre ziua de 30 decembrie 1947. Pentru a înţelege mai bine cum s-a ajuns la acest eveniment din 30 decembrie, trebuie să ne întoarcem în timp.

Carol al doilea suspendase Constituţia şi dizolvase Parlamentul se instalase dictatura regală. În urma manifestaşiilor de stradă violente ale legionarilor, Carol al II -lea hotărăşte să-l cheme din exil pe generalul Ion Antonescu pentru a i se încredinţă formarea guvernului, acesta acceptă cu condiţia ca regele să abdice în favoarea fiului său, Mihai, lucru care de altfel se şi întâmplă, la 6 septembrie 1940 se formează un guvern în care sunt cooptaţi şi legionarii, cu Ion Antonescu ca şef al guvernului. După înăbuşirea revoltei legionare din ianuarie 1941, Antonescu se declară Conducătorul Statului, atribuindu-şi multe din sarcinile regale, astfel regele va avea un rol mai mult decorativ. Intrarea României în război alături de Germania fascistă din vara lui 1941, a fost salutată de toate forţele politice, motivul declarat al intrării în război a românilor a fost eliberarea Basarabiei de sub tutele URSS, continuarea războiului peste Nistru nu a fost pe placul forţelor politice. Regele nu putea face nimic, Primul Ministru Antonescu dirija tot. Pentru rege, ceea ce a făcut Antonescu a fost ca o protecţie, mai târziu în august 1944, după arestarea mareşalului Antonescu, regele s-a putut prezenta în faţă noilor aliaţi, foştii inamici, ca un om curat care nu ordonase războiul împotriva URSS. În perioada din timpul războiului partidele istorice, liberalii şi ţărăniştii, au trimis pe Barbu Ştirbey să negocieze o pace separată cu anglo-americanii, ruşii au transmis aliaţilor ca din noua putere ce s-ar fi născut în urma păcii să facă parte şi reprezentanţi ai Partidului Comunist.

     În timpul întâlnirii de la Ialta au fost trasate zonele de interes ale Marii Britanii, SUA şi URSS, toţi au fost de comun acord ca ţările din Europa de est şi o parte din Europa Centrală să intre în sfera de influienţă sovietică. De fapt aici România a fost vândută de Marile Puteri comuniştilor. Ce s-a întâmplat mai târziu în Ţara noastră a fost rezultatul negocierilor de la Ialta.

Comuniştii au fost împuşi de către ruşii în guvernul Sănătescu format imediat după 23 august '44, de acum soarta regelui Mihai a fost pecetluită. Rămânerea lui pe tron era o chestiune de timp, oricât de mult a căutat sprijin în occident pentru a consolida statul monarhic, a fost un eşec. Cu ocazia vizitei făcute la Londra în noiembrie '47 la nunta viitoarei regine Elisabeta a II-a, a luat legătura cu reprezentanţii SUA, Marii Britanii, toţi l-au sfătuit, voalat e drept ,să abdice în condiţii amiabile.

Chestiunea cu şantajarea regelui că dacă nu abdică, guvernul Groza va ordona omorârea a 1000 de studenţi, după părerea mea nu se susţine, cred că nici pistolul din mâna lui Groza nu era chiar pistol. Abdicarea regelui se înscria pe axa pe care însuşi regele o acceptase atunci când negociaseră pacea cu ruşii-România urma să devină un stat comunist, iar forma de guvernământ să fie republica.

Abdicarea regelui a fost pe fluxul istorie vitregite, a unui popor vitregit care, deşi dădu-se tribut în timpul războiului în oameni, armament şi reuşise prin lovitura din 23 aug.să scurteze războiul cu 6 luni să fie consideraţă o ţară învinsă şi în concluzie să suporte toate rigorile unui stat învins. Instalarea sub presiunea ruşilor în martie 1945 a guvernului comunist condus de dr.Petru Groza, a însemnat pentru monarhie începutul sfârşitului.Actul din 30 decembrie 1947 a arătat forţa pe care o avea URSS în România şi indiferenţa SUA şi Marii Britanii faţă de soarta României în general şi regelui în special.

    Nu poate fi condamnată o anumită persoană pentru forţarea regelui în actul abdicării, este vorba de opresiunea la care era supusă întreaga ţară de către sovietici şi uneltele lor cominterniste trimise în Ţara noastră pentru a aduce legile dictate de Moscova.

     Românii au adus în Ţară pe Carol I, sovieticii prin cozile lor de topor l-au exilat pe regele Mihai I. La aducerea comunismului în România a contribuit şi regele Mihai I prin actul de la 23 august 1944. Şi totuşi acel act era necesar, România nu putea scăpa din ghiara comuniştilor, soarta ei fusese stabilită la Ialta, restul e istorie.

       Să fiţi sănătos Majestate!

La mulţi ani cu sănătate!

      Cîteva cuvinte acum la încheierea anului, nu voi spune pluguşorul, nu voi spune sorcova, deşi aş vrea să spun câteva cuvinte unor politicieni. De ce ne luăm mereu de oamenii politici? Sunt ei vinovaţi pentru viaţa bună-rea pe care o trăim astăzi? Sunt ei vinovaţi pentru distrugerea economică a României? Sunt ei vinovaţi pentru distrugerea industrială a Ţării? Sunt ei vinovaţi pentru distrugerea agriculturi? Sunt ei vinovaţi pentru împrumuturile exorbitante făcute în numele României? Sunt ei vinovaţi pentru distrugerea sistemului de sănătate? Dar pentru distrugerea sistemului de învăţământ? Sunt ei vinovaţi pentru că România se află printre ţările cele mai corupte? Sunt ei vinovaţi că a crescut numărul asistaţilor social? Sunt ei vinovaţi că a avem şomeri în ţară? Într-un cuvânt, sunt politicienii vinovaţi de situaţia deplorabilă în care a ajuns România? Sunt toţi politicienii vinovaţi, ori numai unii şi alţii nu sunt. Care guverne au făcut mai mult rău în toţi aceşti 25 de ani? Răspunsul e simplu, toate. Sigur unele sunt mai vinovate decât celelalte, dar prin faptul că nu au denunţat în mod hotărât relele făcute de guvernul precedent sunt la fel de vinovate. Voi fi contrazis prin faptul că guvernul Ponta a trimis rezultatele constatate de Curtea de Conturi la DNA. Nici până în ziua de astăzi nu a fost chemat vreun ministru din guvernul Boc pentru declaraţii la DNA.

Alţi cârcotaşi ar putea să spună că ne-a forţat UE şi FMI să privatizăm şi să vindem marile unităţi industriale. Poate că aşa este, dar nu am văzut nici un ministru, ori Prim Ministru, să vină în faţa Ţării şi să spună că el nu vrea să distrugă unităţile economice, dar îl obligă UE şi FMI, iar el în semn de protest pentru amestecul lor în treburile interne ale Ţării noastre îşi dă DEMISIA. Nu, nu am văzut aşa ceva, de aici putem trage concluzia că le-a convenit aceste privătizări, de aici au putut să le intre bani frumoşi în largile buzunare şi ale clientelei lor.

     Cheltuim foarte mulţi bani cu războaiele altora, ne vin tineri morţi, înfăşuraţi în drapelul Ţării, militari-eroi într-un război străin de interesele Ţării.

Umblăm cu băţul prin gardul unei mari puteri aflate la răsărit de noi, este în interesul nostru să asmuţim câinii vecinilor? Să lăsăm marile puteri să-şi rezolve problemele, noi să ne vedem de sărăcia noastră, nu suntem în poziţia de a dicta condiţii.

     Au fost făcute legi pentru retrocedarea terenurilor, a clădirilor confiscate de regimul comunist, au fost făcute adăugiri la lege, ori alte legi că s-a ajuns cu cererile pentru retrocedări până la AICuza, în speţă la Legea privind „secularizarea averilor mânăstireşti”, aşa s-a ajuns ca Mitropolia Bucovinei şi Rădăuţilor a ajuns să fie împroprietărită cu mii de ha de terenuri şi păduri. Apropo de păduri aici tronează Legea Lupu. Predestinat nume, ca nişte lupi s-au repezit cei ce au fost puşi în posesia pădurilor, asupra copacilor, aşa am ajuns să avem păduri fără copaci. Aici s-a mers cu revendicările până la edictele emise în vremea lui Ştefan cel Sfânt. Dacă cineva ar totaliza suprafeţele cerute pentru a fi retrocedate cred că depăşeşte de 5-6 ori suprafaţa României.

     Bomboana de pe coliva României a fost pusă de Traian Băsescu în toţi cei 10 ani cât a fost Preşedintele României, numai scriu despre toate relele făcute de acest om şi regimul său. Menţionez numai că sfârşitul de an a adus printre altele şi plecarea lui Băsescu de la Cotroceni, dar încă mai există stafia regimului său.

     În final dragi prieteni, vă doresc numai bine, sănătate şi tradiţionalul La Mulţi Ani!

Curtea Constituţională salvează parlamentarii

     Curtea Constituţională a României a hotărât că Legea bugetului de stat pe 2015 este constituţională. Aceşti eroi ai CC, aceşti judecători care nu au ţinut cont de vitregiile vremii au salvat parlamentarii. Să ne gândim ce s-ar fi întâmplat ca şedinţa de astăzi de la Curte să fi fost amânată după 1 ianuarie din cauza vremii nefavorabile, apoi declarată neconstituţională. Aleşii noştri plecaţi în vacanţe prin diferite colţuri ale lumii, ori chiar în Ţară, ar fi trebuit să-şi întrerupă concediul pentru a participa la plicticoasele şedinţe pentru modificarea bugetului, cum ar fi cerut Curtea. Nu problema măririi pensiilor, ori a ajutoarelor sociale era srtringentă, ci liniştea parlamentarilor. O situaţie la fel de proastă pentru parlamentari ar fi fost şi declararea neconstituţionalităţii legii acum până în anul nou, deputaţii şi senatorii trebuiau să vină la lucru pentru a modifica legea cum cerea hotărârea CC. Îmi este milă de ei, hai să ne imaginăm, 30 decembrie aleşii sunt toţi plecaţi, vor trebui să-şi lase nevestele, amantele, iubitele, ori alte îndeletniciri domestice pentru a veni la lucru. Ar fi fost şi păcat, adică tot anul nu lucrează decât . 30 de zile şi lucrează în preziua revelionului, asta era prea de tot.

De fapt cred că ar trebui să transformăm Parlamentul în rolul pe care îl avea Marea Adunare Naţională, în sensul în care, Parlamentul s-ar întruni în două trei sesiuni pe an pentru a vota hotărârile luate de guvern. Nu ar fi nici o împietate, oricum parlamentarii majorităţii sunt nişte maşini de vot care habar nu au ce votează, nu că în opoziţie ar fi mai buni, dar ăştia nu contează. Şi pentru a nu fi contrazis voi da două exemple :

1. Deputaţii votează o lege, ajunge la Preşedintele Băsescu pentru promulgare, acesta respinge legea care revine în Parlament. Este supusă votului în Camera Deputaţilor, de data aceasta liderul grupului PDL din Cameră, Mircea Toader, arată cu degetul în jos şi legea nu este votată, aşa ar fi trebuit de la început ca legea să fie respinsă, numai că Toader în loc să arate în jos cu degetul, a arătat în sus, astfel că legea în loc să primească vot de respingere a primit vot de aprobare. Concluzie, deputaţii puterii, PDL, habar nu aveau ce lege se votează şi cum trebuie votată.
2. În senat s-a supus la vot proiectul legii securităţii cibernetice, toată lumea a votat, numai că votul trebuia să fie de respingere. Cristiana Anghel, senator, întrebată fiind de ce a votat legea, a răspuns că nu ştia ce a votat. Suficiente aceste exemple.

    Propun un Parlament format din 300 de parlamentari, în care într-o paritate perfectă 150 să doarmă, 150 să lucreze, deasemeni să se întrunească în sesiuni de lucru de două trei ori pe an. Acum când ar trebui să lucreze tot anul şi să aibă un concediu ca toţi muritori de rând, domniile lor sunt în concedii prelungite, ori vizite de lucru prin ţări străine, din care, în afară de banii publici cheltuiţi nu există nici un avantaj pentru ţară.

Doamna Andreea Paul, era gata să vă cred , acum puteţi dormi liniştită dvs. şi colegii dvs, Legea Bugetului pe 2015 este constituţională. Apropo doamna Paul, ce părere aveţi despre propunerea mea cu parlamentul de 300 de aleşi(asta nu este a mea) şi întrunirea în două trei sesiuni pe an pentru aprobarea hotărârilor de guvern? La ce D-zeu să cheltuim atâţia bani cu întreţinerea unui Parlament aşa greoi şi ineficient? Mai bine îl facem mai suplu şi mai eficient, parlamentarii puterii votează, ai opoziţiei dorm, asta va fi prin rotaţie, în funcţie de cine este la putere. Cred că s-ar realiza o economie formidabilă, aleşi ar urma să fie plătiţi pe sesiune, în restul timpului având joburi din care se întreţin. Nu-i aşa că este o idee minunată, amintiţi-vă d-na Paul când eraţi la guvernare pe vremea lui Boc, majoritatea legilor le treceaţi prin asumare.

Ştiri de ultimă oră

     Am început să ne isterizăm din orice, cea mai mică ştire „smulsă” din gura unui politician, devine exclusivitate şi meritorie pentru ziaristul beneficiar al ştirii. Ziaristul nu ştie, se preface că nu ştie, pentru a ne prosti pe noi consumatorii de media că acea ştire este exclusivă. Politicianul respectiv nu a spus respectiva ştire fiind încolţit de jurnalist, dacă jurnalistul nu l-ar fi întrebat şi s-ar fi terminat emisiunea, din uşa studiolului şi tot ar fi spus noutatea, căci doar pentru asta venise.

      Am asitat la emisiunea Sandrei Stoicescu, pe care de altfel o preţuiesc, cum se „chinuia” să smulgă de Gheorghe Tinel, ştirea potrivit căreia este posibilă o alianţă cu PMP lui Udrea- Băsescu, iar acesta din urmă ă fie nominalizat Premier. Pedelistul, acum liberalul Gh.Tinel, pentru asta venise la TV, să dea un semnal celor din PMP că pot fi liniştiţi, o alianţă cu ei este de luat în seamă şi chiar se discută pe această temă în cadrul PNL-mare. Nici nu ar fi greu să se facă o alianţă, chiar fuziune cu cei de la PMP, atâta timp cât în proporţie de 80% provin din rândurile PDL. Mai mult decât atât, cei din noul PNL vor cu toată ardoarea guvernarea, pentru aceasta este nevoie de o majoritate parlamentară.Acum există una, se spune că ar fi destul de solidă, am văzut că în politică rezistenţă unei alianţe este cât zidurile unei cetăţi construite din nisip pe malul mării.

PNL-ul mare, ori nou, va bate pe la porţile tuturor partidelor care în ultimii 10 ani s-au ocupat cu trădarea, am în vedere aici PC-ul şi UNPR-ul, despre PLR nu spun nimic pentru că ăştia nici măcar partid nu sunt, aşa că la o adică , vor pleca pe bucăţele.

      În 2004, deşi PC-ul intrase în Parlament datorită PSD, nu au ezitat să vândă PSD-ul pentru a guverna împreună cu PD şi PNL, respectiv de a intra în guvernul Tăriceanu, guvern năşit de Băsescu personal.

UNPR partid format din foştii membrii PSD, intraţi în Parlament pe listele PSD, apoi au plecat unul câte unul şi au susţinut guvernul Băsescu-Boc, ulterior au format UNPR, în 2012 când au simţit că guvernul MRU nu mai are forţă, UNPR a trădat alianţa cu PDL şi au determinat căderea guvernului MRU prin moţiune de cenzură.

      Prin prisma celor analizate observăm că guvernul Ponta nu este aşa de solid pe cât s-ar dori, important este ca Premierul să ştie să le ţină „trează” atenţia. La fel de important este şi ce le promite PNL dacă vor veni cu ei şi vor determina căderea guvernului prin moţiune de cenzură.

Este de analizat dacă este oportună acum candidatura lui Băsescu pentru funcţia de Prim Ministru, cei din PMP asta îşi vor dori, dar cei din PNL vor cădea în capcana lor? La fel de importantă este şi părerea lui Iohannis, va dori să aibă un mandat liniştit, ori îi place zavera şi atunci Băsescu poate fi o opţiune?

Părerea mea sinceră este că, PNL face un joc de gleznă politicianist, că nu este pregătit pentru guvernare, dealtfel până în 2017 când este preconizată a se termina fuziunea, PNL nu va fi pregătit pentru guvernare. O conducere bicefală a unui partid este precum o căruţă cu doi cai neobişnuiţi să tragă împreună, nu vor face păşi înainte pentru că unul va trage în stânga celălalt în dreapta. Stânga şi dreapta drumului, nu a politicii.

Angajamentele şi declaraţiile belicoase ale lui Predoiu sunt mesaje puerile pentru a prosti poporul. Este posibil ca poporul să nu mai fie prostit, mai ales după ce s-a reuşit unificarea diasporei cu ţara mamă, parcă aşa spunea cineva că Diaspora este o ţară.

      Toate mişcările politicienilor, inclusiv ale lui Zgonea, legate de viitoarele excursii fără rezultat, sunt pentru distracţia lor, pentru a mai huzuri puţin, „trai nineacă pe banii babacului (poporului)” Bravo şi la mai mare!

Confesiuni II

     După plecarea fetei, am rămas un timp gânditor, nu ştiam dacă făcusem bine, că îi împărtăşisem ei câte ceva din trăirile mele, nu era un copil, împlinise 18 ani, la o privire atentă, se observa şi împlinirea ei ca femeie. Şi totuşi, era nepoata mea, avea dreptul să ştie, dar eu aveam dreptul să-i spun? Tot certându-mă cu mine, priveam pomii din faţa casei, afară, o adiere uşoară de vânt, mângâia frunzele cireşului, cele galbene picau într-o plutire lină, legănate ca o barcă uşoară pe valul mării. Se aşterneau uşor, nesigur, pe pământul rece, apoi altă frunză se desprindea, urmând acelaşi traseu ca surioarele ei de mai înainte. Mi-am zis privind la frunzele căzute, că încă nu mi-a venit rândul, eu sunt precum frunzele verzi rămase în cireş încăpăţânate şi hotărâte să nu cedeze morţi. Sfârşitul este inevitabil, dar, fiecare vrem să fie cât mai târziu. Încăpăţânată frunză, cât crede că va mai rezista, toamna este pe sfârşite, în curând iarna va bate la uşă, atunci frunza de cireş nu va mai avea scăpare, va fi smulsă de un vânt puternic şi purtată departe, departe, de surioarele ei. Aşa va veni şi pentru mine iarna cu viforul, cu furtunile ei, ne va smulge din sânul cald al famililor noastre şi ne vor purta spre tărâmuri necunoscute. Ei, de unde au venit gândurile negre? Sunt încă în putere, Hades mai are de aşteptat, cu toate bogăţiile lui.

    Mă gândesc la Doamna, a apărut într-un moment în care sufletul tânjea după hrană, tânjea după iubire, dorea o resuscitare a inimii împietrite. Nesomnul, visările cu ochii închişi la o fiinţă pe care nu am văzut-o, dar pe care o simt cuibărită în inima mea, îmi dă o stare de bine. Sunt vesel şi trist în veselia mea, îmi place că mănânc puţin, merg să fac un lucru, mă opresc din drum, mă gândesc la ea, uit ce vroiam să fac. Mă strigă cineva, visul se destramă, mă îmbufnez, precum un prunc căruia i s-a luat jucăria, nu aud, ce mi se cere, acel cineva care m-a trezit din vis, repetă doleanţa lui, mecanic îi dau ce doreşte şi ceva în plus, numai să plece, vreau să fiu singur, eu şi Ea.

   Demult nu am mai trăit asemenea clipe, eram dornic să le trăiesc, să am tot corpul în continuă frământare, să nu pot dormi, să nu pot mânca, oriunde aş privi să o văd pe Ea. Să trăiesc cu Ea, să trăiesc prin Ea. Iubirea este tot ce poate fi mai pur, iubindu-ne pe noi, iubim pe Dumnezeu.

Trăiam intens acele vise neîmplinite trupesc, găzduite în inima mea, oblojite să nu fie atinse de împurităţile vieţii, voiam să rămână pure, caste, idolatre. Mă înălţasem deasupra sentimentelor obişnuite, pline de dorinţă carnală, era ceva ideatic, ceva înălţător prin profunzimea lor şi intensitatea trăirilor mentale. Venea iubirea pură, ancestrală, moştenirea sublimului din iubirea dumnezeiască, eram eu mai sus decât propriul eu, mă luptam cu mine pentru supremaţia eu-lui îndrăgostit de ideea de iubire, eram eu care voiam puritatea iubirii, în detrimentul eu-lui cu dorinţă carnală. Îmi amintesc că odată demult, tare demult, am fost îndrăgostit prima oară, eram tânăr pe atunci, foarte tânăr...

Confesiuni

O nepoată, într-o zi m-a întrebat direct, fără prea multe vorbe:

--Tataie ,când ai fost îndrăgostit ultima dată? Grea întrebare, am privit-o pe furiş, să pot surprinde privirea ei, era o fată înaltă, zveltă, cu sânişorii rotunzi, părul lung, castaniu, îmbrăca o faţă prelungă cu doi ochişori jucăuşi, albaştri, precum dimineţile de mai, nasul în vânt, puţin obraznic, se oprea deasupra unor buze pline, roşii, cu un rictus şăgalnic, uşor ironic,aşezat permanent în colţul drept al buzelor. Avea o figură serioasă, se vedea că aşteaptă răspuns. M-am gândit preţ de câteva clipe, apoi am început să-i povestesc crâmpeie, din ultima aventură trăită pe tărâmul dragostei :

--Fată, am cunoscut întâmplător o doamnă, era o cunoştiinţă ca oricare alta, era una din acele întâlniri care îţi fac plăcere, dar care nu angajează. Tot întâmplarea a făcut să mai vorbim la telefon, fără a exista vreo tresărire, vreo frământare, fără a provoca insomnii, am început eu, destul de plat să povestesc nepoatei, aceasta nu s-a lăsat atrasă în cursa povestirii mele şi a atacat direct :

--Tataie, aici e vorba de dragoste, nu de cumpărat cartofi din piaţă, nu încerca să mă îmbrobodeşti, îmi spuse nepoata ameninţându-mă cu degetul.

--Bine, văd, că nu merge cu tine, am să-ţi spun totul, aşa cum a fost, dar rămâne între noi ,ce zici, te prinzi?

--Da, dacă vrei jur pe roşu, te-am pârât eu vreodată, nu mi-ai spus d-ta, căci a pârî pe cineva este ca şi cum ai fura?

-- Te cred, ştii că în vară, am fost plecat la munte, când am revenit acasă am găsit printre alte mesaje pe facebook şi unul de la o doamnă ce se arăta îngrijorată de faptul că nu am mai comentat nimic pe pagina de socializare. Am luat legătura cu doamna respectivă, apoi i-am explicat motivele absenţei mele. Din acea zi am început să vorbim foarte mult pe chat, la început mai mult chestiuni politice, chiar îmi dădea subiecte pentru articolele ce urma să le scriu pe blogul personal. Subiectele cu timpul s-au diversificat, nu a durat mult până am început să analizăm, să discutăm şi problemele personale. Aşa am aflat că era într-o ţară străină, la un copil de al ei, că era singură de mai mult timp şi că nu era angajată în nici o relaţie. Din todeauna am apreciat foarte mult cultura unei femei, decât aspectul fizic, modul cum ştia să se îmbrace, să se aranjeze, cât de cochetă era, fără să atingă ridicolul.

Din poze, mi-am putut da seama, că era o femeie, care se îmbrăca, pentru că îi era drag şi nu pentru că trebuia, să fie acoperită cu ceva. Cum ţi-am mai spus, avea o vorbire destul de îngrijită, asta dovedea că citise ceva cărţi, că avea exerciţiul dialogului, putea folosi verbul cu măiestrie, iar metaforele erau întotdeauna la locul lor.

--Şi, şi, hai mai repede, lasă descrierile plicticoase, mă întrerupse nerăbdătoare nepoata.

--Lasă-mă să îţi povestesc totul, pentru a putea înţelege mai bine, nu voi sări peste etape. Discuţiile noastre, de la notele vagi personale, au pătruns, aproape fără voinţa noastră, în intimitatea, în interiorul nostru cel mai tainic. Băierile unei inimii atrofiate erotic, au început, să se dezlege, încet, încet, aproape fără voia mea, gândul fugea departe, foarte departe, acolo unde ştiam că este ea. Îmi dădeau târcoale fluturi timizi, îi simţeam aproape, mă temeam de ei, aş fi vrut să plece, aş fi vrut să rămână. Seara când mă culcam, priveam un punct fix din tavan, apoi punctul se mărea şi în centru lui apărea ea, rămâneam nemişcat, din teama de a nu dispare, o priveam, era îmbrăcată într-o rochie de tul transparentă, prin care se ghiceau sânii ca două mere ionatane, trupul cu rotunjimi frumoase, cu burta plată, coapse rotunde, picioarele, puţin mai plinuţe la nivelul pulpelor superioare, se continuau cu genunchii rotunzi, apoi pulpiteţe deasupra unor glezne fine abia conturate.

Cu timpul imaginea acesta a început, să mă urmărească şi în timpul zilei, fluturii nu mai dădeau târcoale, pătrunseseră în stomac, acolo trăiau într-o continuă neorânduială, din moment ce-i simţeam tot timpul zburând când mă gândeam la Doamna, aşa îi voi spune de acum încolo.

--Ce făceai, cum scăpai de ei? mă trezi nepoata din visarea mea.

-- Îmi plăcea, demult nu mai simţisem că trăiesc, acum trăiam, eram viu, aveam un motiv pentru a aştepta ziua următoare. De cum puteam, luam legătura, ore întregi stătea pe chat, simţeam că şi ea trece prin aceleaşi stări ca mine, trăiam clipa, clipele, orele, trăiam zilele, ne era bine. Chiar dacă totul era platonic, iubirea era în sufletul nostru, era în mentalul nostru, era în toţi porii noştri. Se făcea pielea de găină când ştiam că se apropie momentul să luăm legătura.Inima bătea să spargă pieptul, sângele alerga mai repede prin vene, obrajii mi şe rumeneau precum tomatele vara, ochii mi se împăienjeneau, vederea se închidea pentru a o vedea numai pe Ea. Dintr-o dată totul a prins contur, am avut un motiv în plus să trăiesc. Doamna ştiam că este numai a mea, nu aveam nevoie de acte care să consfinţească o legătură, ea se produsese prin simţămintele ancestrale. O aveam lângă mine, trăiam cu ea în gând, mă piteam ca un copil când are ceva bun şi nu vrea să împartă cu nimeni, aşa mă piteam şi eu, nu vroiam să fiu trezit din visul meu. Eram acolo eu şi Doamna mea, noi doi şi lumea noastră. Mă aflam precum Adam în faţa fructului oprit, pentru  ca odată muşcat fructul, să pot simţi toate aromele dragostei, cunoaşte toate plăcerile trăite de divinităţi, date nouă prin Amor şi Eros.  Ne vorbeam, de fapt reluam discuţiile de pe chat, destul de erotice în conţinut, incitante, excitante, explozive, minunate, repetabile. Nu vreau să se termine şi acum mă pitesc şi mă gândesc la ea. Dar gata nu îţi mai spun nimic.

--Te rog, mai spune-mi, miorlăi nepoata şi mă cuprinse după gât.

--Poate altă dată, acum gata!

Politica Fratelui cel Mare

     Nu mi-a venit să cred când am auzit-o pe Cristiana Anghel, senatoare în Senatul României, că a votat o lege fără să ştie ce conţine acea lege. Ea este una dintre cei mulţi care au votat în necunoştinţă de cauză. D-na Anghel spunea că a fost modificată ordinea de zi, senatorii ştiind că votează o altă lege şi nu Legea Securităţii Cibernetice. Ceea ce povestea această senatoare este de cascadorii râsului, numai că nu putem nici măcar zâmbi, această nenorocită lege dacă va fi promulgată ne va lăsa în fundul gol în faţa organelor de securitate şi nu numai.

    Nu cunosc cutumele parlamentare, încerc să gândesc cu ajutorul bunului simţ, mă întreb, cum este posibil ca o lege să fie votată în Senat fără ca votanţii să nu cunoască conţinutul proiectului de lege? Dacă cineva din conducerea Senatului a modificat ordinea de zi, fără să anunţe plenul Camerei, este o mare eroare, ca să nu folosesc un termen mai dur.

    D-l Tăriceanu Precedintele acestei camere ce părere are despre modul în care se desfăşoară şedinţele acesteia? Ce fel de parlamentari avem dacă nu ştiu ce votează? Înţelegeam dacă era vorba de unul, doi,...zece senatori, dar când este vorba de toţi senatorii, avem o problemă de imagine, de percepţie, de credibilitate şi mai ales de inteligenţă a acestor oameni.

Posibil să ca acest lucru să se fi dorit, ca legea securităţii cibernetice să treacă, probabil că asta este noua politică a siguranţei naţionale aceea de veghere a Big. Brader-ului.

În această situaţie nu ştiu de ce ne mai îmbrăcăm, oricum vom fi în fundul gol, la orice oră în faţa celor care ne veghează, studiază, audiază şi spionează.

    Este un act de împietate să votezi o lege care limitează dreptul la intimitatea intelectuală, acum la 25 de ani de la revoluţie. Ori se încearcă începerea unui nou ciclu politico-securistic în care individul să fie spionat 24 de ore din 24, indiferent dacă este cazul sau nu. Simplul fapt că este cetăţeanul acestei ţări trebuie să fie continuu spionat pentru a putea fi contracarată orice încercare de a defăima un individ din sfera puterii. Prin această lege facem din SRI o instituţie cu mult mai puternică decât bleaga securitate a lui Ceauşescu. Este ştiut faptul că pentru o mare parte a populaţiei acestei ţări calculatorul are rol de arhivă personală, de bibliotecă, de instrument de comunicare şi de plată. Orice persoană străină ar pătrunde în calcultorul alteia, ar pătrunde în intimitatea acelei persoane.

    Care este rostul acestui brutal spionaj, al pătrunderii în creierele noastre? Răspunsul nu poate fi decât unul, ţinerea noastră în frâu, obligarea acceptării oricăror legi şi norme ar fi eliberate de o clasă conducătoare, nemulţumirea unui membru al societăţii ar fi depistată la timp de cei puşi să vegheze, ca nimeni să nu mişte în front.

   Despre asta să fie vorba în acceptarea votării proiectului de lege cu ochii închişi, ori de neştiinţa şi indolenţa parlamentarilor trimişi acolo de electorat pentru a le apăra drepturile?

Politicianismul politicienilor

        În Parlament s-a votat cu o largă majoritate bugetul pe anul viitor, acesta după votul primit ar fi trebuit să ajungă la Preşedinte pentru promulgare, devenind astfel lege. Numai că, parlamentarii PNL ,coordonaţi de cei doi copreşedinţi, Alina Gorghiu şi Vasile Blaga, au decis să conteste legea bugetului la CCR, chestiune constituţională, nu se încadrează prin această cerinţă în afara legii, ci numai politicianismului. Legea în mod sigur va fi declarată constituţională, aşa cum s-a întâmplat de fiecare dată când a fost contestat vreun buget la CCR. Cei doi copreşedinţi stiu acest lucru, în această situaţie nu se poate înţelege decât un singur lucru, vor să întârzie aplicarea bugetului pe anul viitor pentru a nu se aplica măririle de pensii şi salarii de la începutul anului.

Asta mă duce cu gândul la „minunatele”măsuri de austeritate luate de guvernul Boc şi PDL, din care făcea parte şi Vasile Blaga împreună cu Andreea Paul şi ceilalţi membrii, acum proaspăt veniţi în noul PNL. Ceea ce înseamnă că atunci când aud de măriri salariale şi de pensii, Blaga cu ai lui, la care au aderat şi Gorghiu cu ai ei, fac alergie, ei sunt atât de dreapta încât pensionarii ar trebui să dispară fizic, iar cei săraci să muncească pe câţiva bănuţi, iar ce se cuvine în plus să fie considerată clacă pe moşia patronului.

Înţeleg că aici este o luptă politică, dar nu consideraţi poporul terenul vostru de luptă. Am citit spusele lui Predoiu, cum că PSD-ul trebuie nimicit, este un ţel politic, nu mă deranjează, dar nu o faceţi pe buzunarele noastre. Cei din PDL, acum şi PNL, trebuie să nu uite că au mai umilit odată poporul pensionar şi bugetar, prin tăieri din pensii şi salarii.

    Aceste acţiuni politicianiste, pentru că altfel nu pot fi interpretate, ţinând cont de slaba participare a membrilor PNL (PDL şi PNL) în comisiile parlamentare unde s-a dezbătut proiectul bugetului. Pe cei din opoziţie nu i-a interesat în mod deosebit bugetul ci posibilitatea de întârziere a aplicării lui. Nu poţi face opoziţie politică în Parlament punând siguranţa unei vieţi mai bune a milioane de pensionari şi bugetari pe un capriciu politic.

Un guvern îşi face bugetul pe priorităţile pe care le întrevede el, dacă greşeşte va plăti politic, dar trebuie lăsat să-şi ducă planul la bun sfârşit. Dacă bugetul ar fi fost de aşa natură construit încât să aducă atingere interesor statului, independenţei lui, eram de acord să fi fost contestat. Ori noi ca Ţară numai avem de mult independenţă, iar cei din exteriorul Ţării care ne spun dacă un buget este bun ,ori rău şi-au da OK-ul pe acest buget.

Nu aşa se câştigă voturile domnilor parlamentari ai opoziţiei, ci venind cu proiecte viabile de dezvoltare economică şi nu prin măsuri populiste, precum ăsta de acum, ori de austeritate ca în perioada de tristă amintire. D-le Predoiu, nu prin distrugerea populaţiei sărăcite, distrugeţi guvernul Ponta, ci prin măsuri de eficientizare economică. Lupta politică trebuie dusă în afara buzunarelor cetăţenilor, nu pe buzunarele lor. Încă sunt rănile deschise din perioada în care ca ministru al justiţiei aţi avizat pozitiv tăierile din pensii şi salarii. Luptaţi-vă ideologic (care ideologie, care doctrină?), nu pe bănuţii pensionarilor şi al celorlalţi beneficiari ai măririlor din ianuarie 2015.

     Lăsaţi spiritul de gaşcă, acţionaţi ca un partid. Alina Gorghiu, nu te lăsa atrasă în mirajul venirii la putere pe drumul cel mai scurt, este posibil să îţi rupă gâtul dinozaurii din jurul tău.

"Mulţumesc" din inimă partidelor

      Se apropie sărbătorile de iarnă, peste două zile creştinii de pretutindeni se vor bucura pentru Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos. Cu prilejul acestor sărbători şi în numele Domnului vreau să aduc prinosul meu de "mulţumire" celor care ne-au condus timp de 25 de ani.

Nu pot trece cu vederea momentul emoţionant din zilele lui decembrie '89, speranţele noastre, ale tuturor cetăţenilor, dorinţa de întocmire a unei ţări bazate pe noi valori de adevărată democraţie, bazată pe forţa dreptului, pe pluripartinism şi pe libertatea cuvântului. Dragostea maselor pentru emanaţii revoluţiei, mă refer la Ion Iliescu, P. Roman, S. Nicolaescu, Caramitru, etc.

Circumspecţia cu care priveam pe lideri partidelor istorice, Câmpeanu, Copos, Raţiu, mai ales Raţiu, care avea o morgă specială şi o ţinută mult prea elevată pentru oprimatul popor român.

Ion Iliescu a câştigat alegerile din 1990 cu un procent covârşitor împreună cu partidul FSN, care a dat Premierul, în persoana lui Petre Roman.

      Ion Iliescu a rămas sărac şi cinstit după toţi cei 25 de ani, dar am îndoieli că a făcut tot ce a depins de el pentru a stopa risipa averii ţării, chiar dacă nu a furat direct, e vinovat pentru nepăsarea de care a dat dovadă în toţi aceşti ani.

Petre Roman, îl consider pionierul în începerea demolării industriei acestei ţări, când spun acest lucru mă gândesc la nefericitele cuvinte spuse din balconul Primăriei Braşov :”am moştenit de la comunişti un morman de fiare vechi”, cel mai bun mesaj pentru a începe demolarea unităţilor economice. Sigur el a dat startul distrugerii, ceilalţi au continuat cu sârg „opera”începută, astfel s-a ajuns să avem mari îmbogăţiţi din rândul politicienilor şi clientelei sale şi cea mai mare parte a populaţiei care sărăcit direct proporţional cu îmbogăţirea celorlalţi.

       Din acest motiv vreau să „mulţumesc” clasei politice ce ne-a condus din '90 şi până astăzi pentru:

Că au reuşit să distrugă industria ţării

Că au reuşit să distrugă complexele agro industriale

Că au îndatorat ţara fără nici un motiv

Că au adus mai mult de jumătate din populaţie în pragul sărăciei

       Acum în plus de asta trebuie să aduc „mulţumiri „speciale şi personale fostului Preşedinte Traian Băsescu şi Primului Ministru Emil Boc pentru :

Umilinţa la care au fost supusi pensionarii atunci când au suferit tăieri nejustificate din pensii.

Pentru umilinţa la care au fost supuse celelalte categorii bugetare, atunci când au suferit tăieri din salarii cu 25%.

Pentru umilinţa la care au fost supuse celelalte categorii sociale ce beneficiau de ajutoare de la stat, prin împuţinarea cu 25% a puţinilor bănuţi ce îi primeau.

       Trebuie să-i „mulţumim” deasemeni lui Băsescu pentru starea de tensiune pe care a creat-o timp de 10 ani. Pentru despotismul şi autocraţia pe care a încercat să le impună, pentru îngenunchierea instituţiilor statului.

Închei acest articol cu speranţa apariţiei unei clase politice angajată în repunerea României pe linia de plutire.

Jurnaliştii în şomaj

      Şedinţă în redacţia unei televiziuni, după plecarea lui Băsescu. Redactorul şef întreabă redactorii dacă sunt ştiri de la Cotroceni, dacă Primul Ministru a zis ceva de Preşedintele Iohannis, redactorii dau din umeri. Nici măcar Iohannis nu a certat pe Ponta, ori guvernul? Unde e d-le, Băsescu, ăsta politician, de dimineaţă până seara ne ţinea în priză, aveam pâine de mâncat cu ăla. Ce să facem cu Iohannis, ăsta nu vorbeşte, nu scrie, nu mişcă. Vine la serviciu, intră în birou, priveşte într-un loc fix, aşteptând ora când va pleca acasă. Nici Ponta nu mai vorbeşte, s-a dat la fund. A renunţat până şi la doctorat, România prea e liniară. Du-te domle mitueşte un parlamentar de la putere să înjure pe Iohannis, să spună că este vândut băsismului, să spună ceva, poate reuşim să-l scoatem din muţenie. „Nu ţine boss, răspunse redactorul, au încercat alţii, n-a mers”, „păi cea zis”? insistă şeful, „asta e ,că n-a zis, a ieşit purtătoarea de vorbe şi a spus din partea Preşedintelui ssttt!!! şi atât .” Ăştia sunt nebuni, ei vor pace şi noi, pe noi ne-a întrebat cineva ce vrem? Din ce vom trăi, din accidente de aviaţie şi beţivi adunaţi din şanţuri? Vedeţi ce mai e cu cazul ăla al Luminiţei Anghel, mai înfiază copilul, ori nu, băgaţi-vă acolo, daţi-vă cu părerea, unii să fiţi pentru mama naturală împotriva Luminiţei, alţii cu Luminiţa împotriva mamei, vedeţi ce mai puteţi stoarce de aici. Interesaţi-vă de Bote, ce face, mai pleacă în Turcia, se mai operează? Spuneţi-i că a intrat într-un con de umbră, să facă ceva, provocaţi-l, dacă nu merge, încercaţi cu Bianca. Hai bă mişcaţi-vă că murim de foame şi ne dau ăştia afară.

     M-am gîndit, strecuraţi o ştire pe surse cum că Băsescu va fi chemat la DNA, nu contează în ce dosar, numai spuneţi asta, apoi diseară facem o dezbatere pe temă, până vor infirma procurorii, am făcut emisiunea.

Bun era Băsescu, ăsta găsea el pe cine să înjure, începea cu Putin şi termina cu ultimul om de la poarta guvernului, nu ne lăsa fără pâine.

Vine greul pentru ziarişti, trebuie să muncească, să scormone, să facă anchete jurnalistice, astea costă bani şi îţi trebuie şi oameni competenţi.

    „DNA-ul, ce e cu el?” întreabă tresărind Bosul,„a arestat pe unul de la noul PNL, aripa portocalie, unul care a fost adjunctul unui ministru în guvernul Boc, scriem despre el?”, întreabă reporterul, „ştiţi că aveam embargou, nu prea scriam despre portocali”, „scrie, filmează adu-mi materialul să-l dăm pe post, dă-i în mă-sa cu embargoul lor,”îi zise şeful bucuros că se vedea o oportunitate la orizont, chiar dacă nu era exact ce şi-ar fi dorit el.

Ultimele ore ale lui Băsescu la Cotroceni

      În biroul de la Cotroceni orologiul toacă necruţător timpul, tic tac, tic tac, ghemuit în fotoliu, cel ce 10 ani a distrus România, oftează din rărunchi. Are privirea tulbure, semn că în timpul deselor plimbări prin birou a tot gustat din sticla cu whisky. A băut direct din ea, nu s-a mai formalizat să pună în pahar cu cuburi de gheaţă, cum îi învăţa pe fraierii ăia de la „Cronica Cârcotaşilor”. Se gândeşte tot mai des la o posibilă condamnare într-un unul din multiplele dosare ce se vor deschide pe numele lui după 1 ianuarie 2015. Din toate cel mai teamă îi este de nenorociţii ăia de ţigani ai lui Bercea, ăştia sunt periculoşi, nu ştie ce înregistrări mai au. Fraierii de la DNA nu au fost în stare să-i determine să scoată toate filmuleţele, a fost mai tare miliţianul de Abraham. O fi evreu ăsta, că prea le-a manevrat pe toate de ne-a prins cu chiloţii în vine pe mine, dar mai ales pe frate-miu. I-am lăsat pe procurori să-l aresteze pe Mircea, chiar le-am zis mai pe ocolite să-l ţină arestat până plec eu de la Cotroceni, să nu-mi sară ăştia în cap că ordon procuraturii.

    M-am gândit să-l invit pe Năstase la un pahar de tărie să stăm la taclale, eu nu sunt supărat pe el, posibil ca el să fie puţin amărât din cauza mea, ce vrei, nu e uşor să intri de două ori în puşcărie, ajunsese un fel de navetist, când afară, când înăuntru, să mai povestim ca vechi vecini.

Sper să-mi dea nişte ponturi din puşcărie, dacă o fi să ajung acolo să ştiu cum merg lucrurile, apropo, deputaţii şi senatorii ajunşi în pârnaie or fi continuând dezbaterile, ori dorm ca în Parlament? Acum dacă mă gândesc bine, eu am sperat ca Năstase, arogant cum îl ştiam, să iasă distrus moral din puşcărie, din contră parcă e mai jovial ca oricând, ba a devenit un fel de Oracol, un patriarh al politicii. Eu voi fi în stare de asemenea caracter puternic? Vom vedea, mai cu o lacrimă, mai cu un hăhăit, mai cu o bişniţă o rezolv eu şi pe asta. Important este să-mi rămână banii.

    Trebuie să recunosc că Izaura, ţiganca asta a lui Bercea mă pune pe jar, unde dracu a făcut asta şcoala? Bun, am înţeles că o sfătuieşte Abraham, că spune ce îi zice ăla, dar formulează multe acuzaţii singură. Ne-am dat ca proştii legaţi pe mâna ţiganilor, din asta nu vom scăpa de şifonaţi, asta o spun pentru că sunt optimist, altfel... Filmul în care Bercea pune mamudeaua la gâtul Marii, mă apropie de ei, nu am cum să neg evidenţa, am mai nuanţat-o eu, numai că mă prind din urmă denunţurile Izaurei şi a le lui Bercea. Sigur că regret acele momente, dar au fost şi folositori, rromii au băgat mulâi bani în campania electorală. Eu l-am împins pe Mircea să boteze pe nepotul lui Bercea, nu direct, numai că frate-miu este ca maimuţa, ce vede la mine face şi el.

Din spusele procurorilor se pare că Mircea nu a recunoscut că a luat bani de la ţigani, există filmuleţul, va fi greu de dat peste cap, dar orice lucru e posibil. Dacă Mircea nu recunoaşte, nu vor mai ajunge nici la mine şi totuşi e greu, din toate posibilele procese ce le pot avea, de departe ăsta va fi cel mai greu. Regret că mi-am băgat în cârd cu ţiganii, dar nu regret banii lor, datorită lor am câştigat cel de-al doilea mandat. Deja încep să am frisoane când aud cuvântul mandat, ăsta nu e semn bun. Până la urmă cât de rău poate fi, mă întâlnesc cu Hrebe, cu Roşca Stănescu, cu Voiculescu, am o societate aleasă, numai spun de Cocoş, Pinalti, o să am impresia că sunt la Golden Blitz. Cînd mă va întreba Becali de ce nu l-am graţiat, am să-i spun că aveam nevoie de el să mă înveţe câteva rugăciuni.

    Când mă gândesc că plec pe 21 dec., mă apucă groaza, Ceauşescu a fugit pe 22 dec.şi nu a ajuns bine, cu mine ce se va întâmpla?

Alina Gorghiu, noua Elena Udrea?

     Alegerile din PNL pentru postul de copreşedinte, au fost tranşate de Preşedintele ales al României, Klaus Iohannis, în favoarea Alinei Gorghiu. Pentru funcţia de copreşedinte au candidat Ludovic Orban şi Teodor Atanasiu, cu câteva zile înainte de alegeri Atanasiu s-a retras în favoarea Alinei Gorghiu. Este clar că greoiul Atanasiu a fost pe post de iepure, el pregătind de fapt terenul pentru suava Gorghiu. Alegerile au fost o formalitate, Iohannis deja pusese piciorul pe balanţă înclinând-o în favoarea frumoasei liberale. Cred că noul Preşedinte al României îşi începe mandatul cu stângul, ar fi putut foarte bine să nu se amestece în alegerile interne din partid, el urmând să fie o persoană fără de partid, numai că metehnele dâmboviţene le învaţă repede şi un saş.

    Pentru noua Preşedintă a PNL aripa liberală, susţinerea lui Iohannis ar putea fi o piatră de moară la gâtul ei fragil. Parcursul liberalilor liberali până în 2017 când va lua sfârşit omogenizarea celor două formaţiuni politice dând naştere cu adevărat noului PNL cu o singură conducere, va fi foarte dificil. Alina Gorghiu va trebui să conducă PNL-ul cu celălalt copreşedinte, Vasile Blaga, un bun negociator, un politician ce şi-a început activitatea pe vremea comuniştilor, a continuat cu FSN, PD, mai apoi PDL. Un om versat, care a reuşit să se menţină în politica de vârf, fără a vizita DNA-ul şi mai ales făcând puţină dizidenţă lui Băsescu.   Un politician care a trecut de pe stânga pe dreapta fără aş face grijă de doctrină, singura grijă a fost de unde se putea ciuguli mai mult. La vremea respectivă Blaga cu ai lui au înţeles că locul de pe stânga e ocupat de PSD, atunci au încercat pe dreapta unde partidele nu erau consolidate şi cu mare priză la electorat.

Pentru ca Gorghiu să se menţină şi mai ales să aibă forţă trebuie să se impună în faţa „bătrânilor” liberali care sperau la înalta funcţie. Doamna Gorghiu a sărit peste rând, nu este treaba mea dacă a făcut bine ori rău, constat numai că ăsta ar putea fi o piedică în a lua decizii radicale în partid. Singurul care îi poate uşura situaţia este Klaus Iohannis, dar pentru a face acest lucru va trebui să fie un al doilea Băsescu, să conducă în continuare PNL-ul de la Cotroceni, nu cred că Iohannis are această putere; cu atât mai mult cu cât nu a fost prea mult nici membru al PNL, nici lider. Iohannis a fost un fel de soluţie imorală care până la urmă datorită unei proaste organizări a PSD a avut câştig de cauză.

     Alina Gorghiu nu este un nimeni, deşi tânără a reuşit să se facă remarcată în Parlament, dar asta nu cred că este suficient pentru a conduce în tandem cu un politician alunecos cum e Blaga. În vremea cât a fost copreşedinte cu Iohannis, Blaga a condus PNL, ceilalţi liberali aproape că nu au contat. Este posibil ca asta să fi fost înţelegerea lui Iohannis cu V.Blaga, Ludovic Orban putea fi o mare piedică în calea lui Blaga, doamna Gorghiu poate fi mai uşor manevrată, după părerea celor doi. Nu cred că Alina Gorghiu va fi noua Elena Udrea, nu cred acest lucru din simplul fapt că Iohannis nu are nici măcar un sfert din flerul, tenacitatea şi rapacitatea lui Băsescu.

    Va rămâne numai eticheta, restul trebuie să demonstreze că merită cu adevărat funcţia de copreşedinte al PNL. Poate urca în politică, asta este rampa Alinei Gorghiu, poate şi să rateze saltul şi să îşi rupă gâtul, politic evident.

Adio Băsescu, a venit Iohannis

      Duminică, va fi ziua cînd în sfârşit, vom putea spune adio domnului Preşedinte demis încă din vara lui 2012 şi rămas din motive oculte încă 2 ani la Cotroceni. Aşadar, duminică 21 decembrie Preşedintele Băsescu va pleca, iar Preşedintele Iohannis se va instala la Cotroceni.

      După 10 ani de luptă cu poporul, ce s-a încăpăţânat de fiecare dată să-l apere, ori să-l voteze , după caz, a venit timpul să plece. Plecarea domniei sale este una datorată terminării mandatului şi nu vreunei acţiuni a Parlamentului. Băsescu este mintea cea mai combinativă, cea mai josnică, cea mai conflictuală, este omul pe care îl interesează numai binele lui şi al familiei, oricine este din afara casei, este bun de executat , dacă prin asta el are de câştigat. Şi-a demonstrat răutatea şi despotismul de-alungul celor 10 ani de mandat. Cele două suspendări demonstrează faptul că şi-a exercitat mandatul pe muchie de cuţit, făcând echilibristică pe Constituţie, nu de puţine ori încălcând-o. Poporul, datorită unei proaste informaţii transimisă de cei care l-au suspendat, l-a salvat de demitere în 2007. În 2012, Băsescu a fost scăpat de la demitere de forţele de ocupaţie străine, atunci s-a văzut clar că România are statut de colonie, deşi 7,4 milioane de cetăţeni i-au spus clar să plece, Barroso şi Merkel au hotărât să rămână.

     Băsescu a fost în aceşti 10 ani histrionic şi versatil, a plâns la nevoie, a hăhăit când i-a fost bine, a înjurat ziariştii, a înjurat politicienii, ajungând ca în ultimii ani să atingă paranoia prin ieşirile la oră fixă pentru a ne oferi lecţii de strategie militară, diplomaţie, ori economie. Domnia sa se consideră un super erou al acestei ţări, ne demonstrează de fiecare dată când iese în public că, el deţine rolul suprem în independenţa justiţiei, este garantul acestei libertăţi, pentru aceasta neuitând în ieşirile televizate să urecheze judecătorii, ori procurorii când consideră el că aceştia greşesc; în acest fel fiind singurul om ce se situează deasupra legii. Deasemeni a avut grijă să-şi asigure o superimunitate, pentru a putea fi ferit de eventualele infracţiuni comise în timpul mandatelor.  Despre modul în care Preşedintele Băsescu şi-a exercitat mandatul vor scrie istoricii, psihologii şi psihiatrii. Fiecare va analiza din prizma meseriei lui. Băsescu s-a simţit în aceşti ani cât a fost la Cotroceni precum peştele pe uscat, prerogativele de Preşedinte fiind prea puţine faţă de potenţialul lui, deaceea de multe ori a forţat Constituţia situându-se în afara ei.  Singura perioadă în care a simţit cu adevărat puterea, perioadă pe care a trăit-o orgasmic, mai ales în mai 2010, a fost perioada când formal era Prim Ministru Emil Boc, atunci Băsescu a fost cu adevărat stăpânul acestei ţări. Momentul în care Băsescu din calitatea sa de Preşedinte al României a anunţat tăierea salariilor şi pensiilor, a fost momentul apogeului său despotic, a fost momentul când s-a considerat un Dumnezeu, când datorită voinţei lui unii oameni puteau trăi, iar alţii muri. Băsescu în toţi aceşti ani cât a fost la putere, a fost Preşedintele familiei şi a celor care au servit întereselor sale, în momentul în care cineva s-a abătut de la ordinele transmise de el, au fost îndepărtaţi imediat, vezi anunţul de despărţire de PDL.

   Băsescu a fost cel care a făcut agenda politică, a dat temele de dezbatere de la televiziuni, a umbrit tot ce îi era defavorabil, a ştiut să coordoneze toţi factorii de răspundere să lucreze în favoarea lui. Băsescu rămâne în istorie ca un personaj controversat, poziţionat împotriva poporului, cu toate acestea, acum la final de mandat, în ciuda tuturor relelor făcute, încă se mai bucură de încrederea unei părţi din electorat. Este un paradox această încredere a populaţie, cum de altfel un paradox a fost întreaga lui activitate din cele două mandate.

Pe 21 decembrie Băsescu va pleca de la Cotroceni, dar tot el va face agenda politică a televiziunilor. Prin muţenia lui Iohannis, dinspre Preşedinţie va rămâne un culoar liber , acest culoar îl va ocupa Băsescu.

    După 10 ani când la Cotroceni a existat un Preşedinte volubil, care se excita auzindu-se vorbind, vom avea un Preşedinte tăcut spre mut, un Preşedinte care va vorbi tăcând, poate că aşa este mai bine. Vom avea o nouă experienţă, experienţa Preşedintelui cititor de promter, sper să fie un bun Preşedinte, să nu avem ghinion.

România- 25 de ani pierduţi

     Decembrie 1989, România este o Ţară fără datorii externe, cu o industrie dezvoltată şi agricultură bine pusă la punct. Cu toate acestea populaţia este înfometată, în casă este frig, programul de televiziune funcţionează 2 ore pe zi. Relaxarea după plata datoriilor externe nu s-a făcut simţită, fie Ceauşescu era pornit împotriva propriei populaţii, fie era dezinformat despre ceea ce se întâmplă cu populaţia.

Pe fondul acestor nemulţumiri apar primele mişcări de stradă în 16 decembrie la Timişoara, în dimineaţa zilei de 17 se aud zvonuri despre manifestaţiile din Timişoara, prost gestionată de către armată, securitate şi miliţie. Mişcarea, ajutată şi de agenţii străini infiltraţi printre manifestanţi, ia amploare, este scoasă armata care trage în populaţia din stradă, sunt constatate primele victime. Numărul manifestanţilor creşte, încep să se organizeze, apar primele proclamaţii, din Timişoara suflul revoluţionar cuprinde întreaga Ţară. În 21 decembrie Ceauşescu prost sfătuit, ori trădat, convoacă o mare adunare publică sperând ca vorbind direct maselor să reuşească să restabilească ordinea, până la urmă s-a dovedit a fi mutarea care a grăbit căderea Ceauşeştilor. Populaţia a rămas pe străzi în ciuda armatei trimisă împotriva lor, a fost folosită muniţia de război împotriva manifestanţilor paşnici, sunt ucişi oameni nevinovaţi, copii şi adolescenţi ieşiţi să-şi strige drepturile. Caramitru, Nicolaescu, Dinescu, Roman spun primele cuvinte despre libertate şi Dumnezeu. În 22 decembrie Ceauşescu împreună cu soţia sa fug cu un elicopter de pe clădirea CC. Iliescu constată vidul de putere şi hotărăsc să se organizeze noile structuri. Ceauşescu este prins şi încarcerat la o unitate militară din Târgovişte. În 25 decembrie în urma unui simulacru de proces soţii Ceauşescu sunt condamnaţi la moarte prin împuşcare, nedeclararându-se recurs, sentinţa se execută imediat. Astfel Nicolae Ceauşescu şi Elena Ceauşescu cei care au condus România aproape un sfert de veac, sunt asasinaţi aproape legal în ziua de Crăciun, în ziua naşterii Mântuitorului , în ziua în care poporul trebuia să se roage la Dumnezeu pentru o viaţă mai bună, pentru mântuirea păcatelor lui, în numele acestui popor, s-a produs o odioasă crimă. Dumnezeu să ne ierte de două ori: odată pentru că ne-am omorât conducătorul fără o judecată adevărată, bazată pe fapte reale prevăzute şi pedepsite de codul penal şi a doua oară pentru nemernicia noastră de al fi omorât în ziua sfântă de Crăciun.

După 22 decembrie a început să se formeze noile structuri administrative, a apărut şi un guvern provizoriu condus de Petre Roman, dar şi structuri în judeţe.

Timid la început, apoi din ce în ce mai alert s-au format primele partide politice, au apărut sindicatele democratice. Alegerile pentru primul Parlament liber şi pentru Preşedinte au fost stabilite la data de 20 mai 1990. Acestea au fost câştigate de stânga fesenistă, iar Preşedinte al României a fost ales Ion Iliescu, totul pentru un mandat de 2 ani până la elaborarea Constituţiei.

În 1990 aveam o industrie destul de dezvoltată, sigur poate erau anumite ramuri care trebuiau retehnologizate, la acea vreme numărul salariaţilor era de 8.5 milioane pentru ca în prezent să mai avem în jur de 4,5 milioane de salariaţi. Agricultura a cunoscut o prăbuşire a potenţialului de irigare după ce a fost distrus sistemul de irigaţii.

     Aşadar din 1990 şi până astăzi anul de graţie 2014, guvernele conduse de : Petre Roman, Victor Ciorbea, Radu Vasile, Mugur Isărescu, Adrian Năstase, Călin Popescu Tăriceanu, Emil Boc, Mihai Răzvan Ungureanu, au fost guverne antiromâneşti, au fost guverne care au transformat acestă Ţară din producătoare de bunuri, în consumatoare de bunuri. Aceste guverne prin politicile antiromâneşti au „reuşit performanţa” de a reduce numărul de salariaţi de la 8,5 milioane la 4,5 milioane. Uzinele, combinatele siderurgice, fabricile, complexele, porcine, avicole, viticole au dispărut, banii rezultaţi în urma vânzărilor acestor unităţi industriale au intrat în buzunnarele politicienilor şi al clientelei sale politice. Încă nu a răspuns nimeni pentru distrugerea economică a ţării. Poate se va face lumină şi aici. Nu pot să închei înainte de a vorbi şi despre ingerinţele Preşedinţilor post decembrişti în viaţa ţării, aici de departe cel mai nefast exemplu este cel al lui Traian Băsescu care, în cei 10 ani de mandat prezidenţial a avut o atitudine conflictuală, abuzivă şi ilegitimă, prin încălcarea în mod repetat a Constituţiei.

      Ca o ironie, nu cei care au ieşit în stradă în 89 şi au murit pentru idealurile lor au avut de câştigat de pe urma revoluţiei, au câştigat politicienii, clientela politică şi nu în ultimul rând preoţii. Nu spun Biserica, pentru că aceasta este deasupra preoţilor, este deasupra mercantilismului preoţesc, este deasupra celor 240.000.000 de milioane de lei vechi primiţi de Prea Fericitul Daniel ca salariu pentru că îl slujeşte pe Iisus.

Acum la 25 de ani de la revoluţie, răscoală, mişcare, evenimente, indiferent cum le vom numi, constat cu tristeţe că sângele vărsat de acei minunaţi şi frumoşi copii în dorinţa lor de mai bine, a fost în zadar. Acum la distanţă de 25 de ani găsim o Românie împărţită politic, jefuită economic şi cu statut de semicolonie.

Ponta şi reforma PSD

     Guvernul Ponta IV a trecut, parlamentarii au votat în număr destul de mare, chiar şi cei din opoziţie au spus „da”prin vot noului guvern. „Da”-ul opoziţie a fost pentru o mai mare siguranţă că va trece guvernul şi nu vor fi nevoiţi ei să facă un guvern. PNL-iştii la această oră sunt precum acei oameni certaţi la cuţite şi care ajung în faţa unei comisii de judecată, aceştia hotărăsc să fie închişi toţi într-o cameră şi să nu li se dea drumul afară până ce nu sunt prieteni. PDL-iştilor intraţi în PNL le va trebui mult să se acomodeze cu cei ce îi înjura pe toate drumurile, pe de altă parte liberalilor le va fi greu să accepte lângă ei pe cei pe care îi acuzaseră pentru tăierile din pensii , salarii şi celelalte ajutoare sociale. Liberalii sunt convinşi că ei trebuie să-i albească pe oamenii lui Blaga şi Videanu.

     Aşadar guvernul Ponta IV a trecut, dar problemele din sânul PSD au rămas şi se acutizează pe zi ce trece. Eliminarea din sânul partidului social democrat a doi vocali membrii, în loc să liniştească apele mai rău le tulbură. Nu sunt cei mai credibili foşti lideri ai PSD, dar cui îi pasă? Important este mesajul trimis de ei în spaţiul public, mesaj care nu va putea fi verificat, ci va fi mestecat şi asimilat aşa cum îl prezintă cei doi. Geoană, poreclit de Iliescu „prostănacul”, a făcut tot ce a depins de el pentru aş schimba porecla în renume. Toate acţiunile lui au fost puerile, năstruşnice şi hazardate, a avut un singur interes pe care a marşat, carierismul cu orice preţ, a fost ajutat de A Năstase şi Ion Iliescu pentru a avansa pe scara diplomatică.   Arivistul din el a mulţumit celor doi prin umilirea lor. Vanghelie, un personaj pitoresc până la grotesc, un om care este potrivit probabil funcţiei sale din moment ce este ales şi reales primar în sectorul 5 al capitalei.Nu cunosc cât de bun administrator este d-l Vanghelie, nici nu este treaba mea, nefiind locuitor al acelui sector.

D-l Vanghelie făcea deliciul publicului atunci când apărea datorită perlelor literare pe care le scotea pe gură, plecarea d-lui Goagăl, sau Almanahe, nu trebuie să fie o lovitură pentru PSD, ci o curăţare a lui.

     Fierbera care este în aceste zile în cadrul social-democraţilor trebuie să ajungă la un rezultat bun, indiferent de costuri. Oala este în clocot, nu trebuie pus capacul pe ea, trebuie lăsată să clocotească, să dea pe afară, să piardă din grăsime, în aşa fel ca atunci când va fi luată de pe foc, zeama să fie limpede. Ponta are obligaţia să ducă acestă reformă până la capăt, chiar dacă acolo va fi sfârşitul funcţiei de lider al partidului. Este tânăr şi va putea reveni, dar dacă nu face această reformă, va fi sfârşitul lui ca om politic. Ponta va putea intra în istorie numai reformând PSD, scăpând de toţi oamenii care sunt adevărate pietre de moară de gâtul lui şi al partidului, nu cu oameni ca Dâncu, Rus şi alţii ca ei va duce partidul pe culmi de glorie, ci cu soldaţi adevăraţi înhămaţi la căruţa României pentru a urca dealul prosperităţii şi nu cu oameni care în loc să tragă de car, fură bunurile din căruţa României.

     Ponta, poţi scrie istoria, ori poţi ieşi din ea pe uşa din dos. De tine depinde ce vrei, încă eşti un tânăr frumos din punct de vedere politic, luptă să rămâi aşa, ori pleacă învins de propria neputinţă.

Andreea Paul fără Vass

       O urmăresc de ceva timp pe pedelista, acum liberala Andreea Paul Vass, îmi place de ea decând este în opoziţie, se zbate, are idei, spune la toată lumea că este unica ce are expertiză în domeniul economic. Sunt tentat să cred că a absolvit o facultate cu profil Ştiinţe economice, cu expertiza o las mai uşor, am auzit alţi experţi economici care o combăteau. Nu asta este problema, doamna Paul, nu-i mai place Vass, dă sfaturi corecte celor de la putere când este în opoziţie, chiar îi ceartă pentru anumite nerealizări. Aseară la România TV, doamna Vass critica guvernul pentru că nu adusese nu ştiu ce aparat la un spital din Negreşti-Oaş, corectă critică, constructivă, cu priză la electorat, dar după părerea mea demagogică şi ipocrită. Am să explic puţin mai încolo de ce. Doamna Andreea Paul are aşa o pornire revoluţionară aproape de nihilism, în raport cu actuala putere. Foarte bine dacă poate să-i reducă la zero, să-i distrugă, să facă altă rânduială mai bună, mai sănătoasă, să revoluţioneze întreg spectrul politic, dar să fie atentă la propriul trecut politic, de dată recentă.

    Acum să mă explic de ce am acuzat-o de demagogie şi ipocrizie. În guvernul de tristă amintire Băsescu-Boc, doamna Vass era consilierul Primului Ministru Boc pe probleme economice.

În mai 2010 când s-a luat hotărârea ruşinoasă de a se tăia din salarii, pensii, ajutoare sociale, etc., cea care i-a suflat în ureche lui Boc că aşa trebuie făcut, a fost d-na Andreea Paul. Dealtfel într-un interviu la întrebarea jurnalistului dacă sunt hotărâţi să taie din salarii şi pensii, răspunsul Andreei Paul a fost năucitor :”Am fi idioţi dacă nu am face-o”, citat închis. Îmi amintesc de şcolile, spitalele închise în perioada guvernului Boc, atunci când doamna Paul era sfătuitoarea Premierului. Tot atunci guvernul s-a împrumutat 20 de miliarde de euro, poate într-o zi această minunată economistă ne va spune ce s-a făcut cu acei bani.

Doamna Paul, este minunat, uman, de bun simţ să te intereseze soarta spitalelor, soarta învăţământului în general, dar nu sunteţi moral calificată să certaţi pe cei care cârpesc în urma găurilor făcute de un guvern de încompetenţi, aici am numit guvernul Boc. Dumneavoastră aţi fost sfătuitoarea, aşa incisivă şi carieristă cum vă cunosc este posibil să fi fost chiar iniţiatoarea acelor măsuri ruşinoase şi inumane pe care guvernul le-a luat.

     Eu nu am nimic de pierdut dacă dvs apăreţi pe ecranul TV şi vă certaţi cu ceilalţi politicieni, numai că din punct de vedere moral, ar trebui să o lăsaţi mai moale, vi se pune bocancul în faţa de câte ori încercaţi să aduceţi critici puterii. Poate peste câţiva ani va fi altfel, retrageţi-vă lingeţi-vă rănile şi reveniţi, sunteţi tânără şi poate că puteţi renaşte, de ce nu, românii uită, dar lăsaţi-i să uite.

Dumneavoastră doamnă cred că aţi putea face treabă în opoziţie, din opoziţie daţi sfaturi bune, rămâneţi aşa, nu reveniţi la putere, faceţi carieră în opoziţie, deveniţi mentorul puterii din scaunul de opozant, puterea vă strică, vă perverteşte.

Spusele lui Băsescu la sfârşit de mandat

      Bine că s-a gândit cineva să pună acel panou publicitar cu mine, acum îmi amintesc, v-am salutat cu urarea „să trăiţi bine”. Adevărul este că am făcut poza în 2004, imediat după chestia tragi-comică cu „dragă Stolo” şi nu mai reţineam exact cum am spus, oricum ştiam că nu spusesem „să muriţi bine”. Aş putea să vă fac câteva confidenţe, dar nu cred că meritaţi. Eu am luptat pentru voi, amintiţi-vă numai luptele ce le-am avut cu Tăriceanu, el spunea că vrea să facă într-un anumit fel, eu îl blocam la mantinelă. Nu ştiu dacă el avea dreptate, sau nu, dealtfel nici nu contează, conta să îmi arăt puterea, conta să pun presiune pe guvern în ansamblul său şi în particular pe justiţie.

    Justiţia la acea oră era destul de timidă, era nevoie ca eu să prind cheag, să mă înfig bine în fotoliul prezidenţial, înconjurat de o aură a imunităţii pe orice speţă juridică. Am reuşit cu ajutorul lui Macovei, ea sărăcuţa a adus numirile de sefi la procuratură în puterea mea. Asta m-a făcut invicibil. Apoi a mai fost şi suspendarea din 2007, nişte amatori, nu au fost în stare să pregătească întâi electoratul şi apoi să mă suspende, au acţionat pripit. Nu mă plâng, am ieşit întărit din această suspendare, am mai făcut un pas înainte. L-am prins la înghesuială pe Tăriceanu cu mărirea salariilor profesorilor cu 50%, el susţinea că nu sunt bani, eu am susţinut contrariul şi am promulgat legea, ce vreţi urma campania electorală. PSD şi PNL majoraseră pensiile, aşa că am plusat şi eu cu măririle de salarii la profesori, a fost o idee bună, până să se trezească ei că a fost o cacialma, deja câştigase PDL-ul alegerile şi Boc era Prim Ministru. Pentru al întări pe Boc la guvernare am luat în alianţă PSD-ul, ştiam că nu va fi de lungă durată pentru că veneau alegerile prezidenţiale, dar am reuşit să-l mai îmbrobodesc pe mototolul de Geoană.

    Alegerile din 2009 le-am câştigat la mustaţă, trebuie să-i mulţumesc lui Baconschi, bun băiat, ăsta ar trebui studiat în facultatea de sociologie, este exemplul perfect al tipului arivist, fripturist şi pupincurist. Mulţumită lui am câştigat în Franţa, de ceilalţi nu mai vorbesc, rămâne secretul nostru.

După alegeri am putut guverna liniştit, Boc e un băiat fain nu a ieşit din cuvîntul meu, a fost mai rău atunci în mai 2010 când a trebuit să tăiem din pensii, salarii, ştiţi povestea. I-am spus lui Boc că el trebuie să transmită naţiunii măsurile de austeritate, că doar el era în acte Prim Ministru, parcă îl văd cum l-a apucat tremuratul de frică, a trebuit să-l liniştesc şi să ies eu să spun poporului ce le-am pregătit, recunosc, am simţit plăcerea puterii, m-am simţit ca un Dumnezeu. Eu am hotărât cine şi cum să trăiască, e minunată puterea, e excitantă, eram din nou căpitanul de vas care hotăra soarta marinarilor săi. Cuminte popor, a fost precum mielul la tăiere, unul nu a mişcat în front. Lucrurile ar fi mers minunat, iar Boc îşi termina mandatul, eu am greşit cu Arafat, dracu s-a gândit că populaţia nu a protestat când le-am băgat mâna în buzunar şi va protesta pentru un străin? Poate că a fost mai bine, da nu mă întrebaţi cât mi-au tremurat izmenele la suspendare, credeam că ăsta e sfârşitul. A luptat biata Macovei, a spus şi vrute şi nevrute, a acuzat în stânga şi în dreapta, până la urmă m-a salvat, cu emoţii e adevărat ,cu un Zegrean mai servil ca niciodată, am revenit la Cotroceni. Dacă am fi fost într-o ţară normală, trebuia să demisionez, totuşi 7,5 milioane de oameni îmi spuseseră clar să plec de la Cotroceni, dar România este o semicolonie având ca stăpân UE, aşa că am profitat de acest lucru şi am rugat pe Merkel şi Barroso să mă ajute. Aşa se explică chemarea lui Ponta la Bruxelles, întâlnirea cu Barroso şi cele 11 porunci date lui Ponta spre rezolvare. Atunci i s-a spus cu subiect şi predicat că va trebui să colaboreze cu mine, altfel rămâneam izolat la Cotroceni. După alegeri Ponta conform înţelegeri cu cei din Comisia Europeană a trebuit să mă resusciteze şi să mă spele de păcate, drept mulţumire l-am lăudat până ce m-am pus pe picioare, apoi am început să-i dau în cap.

Greu a fost până am pus şefii la Procuratură, pe mine mă interesa Laura Codruţa Kovesi, ea trebuia să vină la DNA, restul era mai puţin important, am reuşit. Fata asta şi dacă era copilul meu nu lupta aşa pentru mine, e adevărat că şi eu am protejat-o şi promovat-o. Ea şi cu Morar au luptat să am o imunitate inexistentă, au reuşit, cei de la Înalta Curte nu aveau curaj să se împotrivească DNA, iar Zegrean la CCR ştia ce are de făcut. Multe dintre dosare vor fi prescrise, nu au ei cu ce să mă agaţe pe mine, sunt prea pervers, prea şmecher, prea mare diplomat să mă las prins de nişte ageamii. Îi las să spere că va fi cum cred ei şi mă vor vedea priponit, dar eu vă spun că tot eu voi face agenda publică şi după plecarea mea de la Cotroceni. Iohannis nu există, singurul politician care îmi poate ţine piept este Ponta, numai că nu are timp de mine, habar nu are că eu sunt în spatele lui Geoană şi Vanghelie, ce vrei ,trebuie să slăbesc PSD-ul, ăsta îmi ţine piept, PNL-ul îl am la degetul mic. Aşa că ,să auzim de câştig, după 1 ianuarie am să vă dau teme de discuţie, reţineţi un singur lucru, am fost în stare să-mi ţin propriul frate atâtea luni arestat, nu mă voi da înapoi de la nimic, dacă prin asta câştig ceva şi mai ales libertatea.

Interviu cu dada Floarea în postul Crăciunului

      Un ziarist cu microfonul în mână cutreiera pe uliţele unui sat. La un moment dat se întâlneşte cu o săteancă:

       - „bună ziua, doamnă!”, o salută respectuos jurnalistul.

       - „Nu sunt doamnă, eu sunt dadă, dada Floarea, ai înţeles?”

      - „Înţeles, vrei să-mi răspunzi la câteva întrebări?”

       - „Da”

       - „Câţi ani ai dadă?”

     - „Asta precis nu ştiu, căci a murit mama şi am uitat s-o întreb dacă m-am născut până-n război ori în timpul războiului.Noi acasă am fost cinci copii, trei născuţi înainte de război, când tata era acasă şi doi născuţi în timpul războiului, când tata era plecat la oaste. Când a venit tata acasă a întrebat pe mama”: „bine fă femeie te-am lăsat cu trei copii şi te găsesc cu cinci, doi de unde sunt?”

-„ Bărbate, i-am furat de la doi nemţi, ce era să-i las să plece cu copiii în Nemţia lor?”” Şi de unde aveau nemţii copiii?” „Păi, nu-i avea, da eu i-am luat prin prăsilă”. „Bine femeie, a zis tata tot nedumerit, îi vom creşte şi p-ăştia, poate or ieşi mai deştepţi”

     - „Acu eu nu ştiu, căci nu-mi spuse mama, dacă sunt dintre cei trei buni, ori din ăia doi furaţi”.

    - „Dadă vine Crăciunul, care sunt obiceiurile pe aici şi mai ales ce semnificaţie are această zi pentru dumneavoastră”?

     -„De Crăciun e frumos, vin copiii să colinde, mai vin şi oameni mari, din cei săraci, le dăm covrigi, nuci, biscuiţi, fiecare ce are, apoi vin cu ”Steaua”, ce mai, e frumos! În ajunul Crăciunului tăiem porcul, pregătim cârnaţi, caltaboşi, leber, şunci, tot ce trebuie, apoi facem cozonaci şi prăjituri.În ziua de Crăciun mergem la Biserică cu coşul plin de bunătăţi, după ce preotul face slujba, venim cu coşul acasă. Pun pe o tavă din toate, carne, prăjituri, cozonac şi merg să împart vecinilor din bunătăţile pregătite de mine, da lu' Leana lu' Măruntu, aia de stă peste drum de mine, nu-i dau, nu-i dau pentru că nici ea nu  mi-a dat de doi ani, aşa că nu-mi împarţi, nu-ţi împart!”

     - „Dadă nu mi-ai spus ce semnificaţie are ziua de Crăciun”.

      -„Cum Doamne iartă-mă, nu am răspuns, da până acum ce îţi zisei?”

      -„Dadă, o ultimă întrebare: care este deosebirea dintre ziua de Crăciun şi ziua de Paşti?”

     -„E mare, dacă de Crăciun tăiem porcul, de paşte tăiem mielul, unii taie curcan, eu nu, tai numai miel, că asta cinstim de Paşti, tăierea mielului, aşa să şti!”

     După ce am mulţumit dadei Floarea pentru învăţăturile transmise, am mers mai departe ne încercând să schimb nimic din ceea ce ştia buna femeie. Până la urmă câţi mai ştiu ce semnificaţie au cele două mari praznice creştine? Pentru câţi contează faptul că la Crăciun ne bucurăm de Naşterea Pruncului Iisus Hristos, ori că la Paşti, după ce plângem chinurile din săptămâna patimilor îndurate de Domnul nostru Iisus Hristos, în ziua de Paşti ne bucurăm şi ne minunăm de Învierea Sa. Până la urmă dada Floarea are dreptate, aceste două zile sunt un alt prilej pentru îmbuibare, pentru dezmăţ şi ciolhanuri.

Scrisoarea lui Moş Gerilă către copiii români

                                                       Dragii moşului,

        Am plecat din Laponia cu daruri speciale pentru voi, un dor nespus, tovărăşesc, izvorât din cei 25 de ani de absenţă. Îmi amintesc şi acum cu fericire, de ziua în care primeam avizul partidului, personal al tov. N. Ceauşescu, pentru a împărţi daruri copiilor. Mă simţeam mândru când zburam cu renii mei spre ţara voastră, priveam din înaltul cerului şi acolo unde vedeam furnale multe, uzine şi forfotă pe străzi, ştiam că este România. Mai nou apăruse şi Casa Poporului, era un reper în plus.

Bucuria copiilor era fără margini atunci când apăream cu sacul meu de cadouri, fiecare primea câte ceva, nu mult, dar dat din suflet. După '90 am fost trecut pe linie moartă, a venit şmecherul capitalist, ăla de se autointitulează Moş Crăciun, un fante mercantil, corupt până-n măduva oaselor, a mituit pe cei mari şi mie abia de mi-a mai rămas Cuba. E greu, eu eram obişnuit cu egalitatea, ce primea un copil, primeau şi ceilalţi, acum altele sunt criteriile, unul primeşte o maşină luxoasă, altul nu primeşte nimic. Din acest motiv, plus dorul de voi, am plecat spre România. Mergeam liniştit la pas cu renii, privind din înaltul cerului pentru a găsi România. După timpul trecut de la plecarea mea din Laponia trebuia să fi ajuns, numai că nu găseam nici un reper care să-mi dea de înţeles că sunt deasupra României, numai vedeam coşurile furnalelor, uzinele, combinatele, nu se mai auzea zbieret de animale, singurii care zbierau erau nişte beţivi rătăciţi. M-am învîrtit în cerc deasupra locului unde credeam a fi Ţara căutată, deodată am văzut Casa Poporului, mai era lângă ea un fel de Biserică megalomanică, asta m-a derutat, ce să caute o uriaşă Biserică lângă un palat comunist. Este asta Ţara de o căutam, ori mă aflu pe ruina ei?

        Am coborât cu sania pe pământ, după deshămarea renilor şi hrănirea lor, mi-am luat sacul în spate şi am plecat pe la casele oamenilor, pentru a înmâna darurile copiilor.

Am intrat în prima casă, de fapt era un palat cu câteva zeci de camere, înăuntru o gălăgie de nedescris, se vorbea o limbă apropiată de cea indiană, numai înţelegeam nimic, eu mai auzisem vorbindu-se limba asta, dar se vorbea în corturi, în mici case din cartierele mărginaşe ale oraşelor. Ca să nu o mai lungesc, am împărţit cadourile mele, e drept rămase după vremea ailaltă, copiii bruneţi cu burţile dezvelite, dar bine hrănite, au privit cu dispreţ la motociclistul meu din tablă şi la păpuşa de la arădeanca, apoi au sărit cu picioarele pe ele distrugându-le. Părinţii, oameni cu dragoste de copii, m-au prins de umăr şi cu un şut bine plasat am fost ajutat să ajung la poarte într-o treime din timpul necesar. Cu durerea din spate în urma şutului primit, am intrat în alt palat la fel de mare, aici lucrurile s-au petrecut ca trase la indigou cu prima casă.

Mi-am zis, nu se poate, asta nu este Ţara pe care o caut, am luat hotărârea de a mă strecura pe coş să intru în Palatul Cotroceni. Zis şi făcut, am coborât pe coş şi tocmai când vroiam să trec prin cămin pentru a intra în cameră aud nişte voci, ascult cu atenţie, vorbeau în germană, mai înţeleg câteva cuvinte din vremea când duceam cadouri celor din Germania democrată. Unul era Preşedintele, altul un consilier, vorbeau în germană despre România.

        Atunci pentru mine a fost clar, eram în România, dar românii plecaseră din ţară, iar în locul lor erau cei ce vorbeau indiana şi cei care vorbeau germana. Cred că ăştia dărâmaseră uzinele, combinatele, complexele agricole, etc. Am întrebat din om în om şi am aflat că românii nu sunt acasă, sunt plecaţi în ţări străine, iar cei pe care i-am găsit, vor fi viitoarele elite.

Remunerarea parlamentarilor

     Parlamentarul Anghel Stanciu a făcut un proiect de lege pentru pensiile parlamentarilor, nu intru în amănunte. Poate fi un lucru bun, nu mă pronunţ, despre altceva vreau să scriu. Din păcate, Parlamentul în întregul lui a devenit calul de bătaie al mass.mediei, al politicienilor ce nu sunt în Parlament şi al opiniei publice. Cred că pe nedrept este criticată Instituţia Parlamentului. Parlamentul este forul garant al democraţiei în România. Dacă vorbim despre parlamentari, aici avem o problemă, nu contează dacă sunt senatori, ori deputaţi, dacă sunt de la opoziţie, ori de la putere, sunt ţoţi la fel cu câteva excepţii. Am avut surprinderea să aud de parlamentari, care au fost arestaţi, ori daţi în urmărire penală, pentru prima dată. Dacă nu aveau loc acele nefericite evenimente, pentru ei, îşi încheiau mandatul fără ca cineva să le fi auzit de nume. Şi ca ei mai sunt mulţi în Parlament, din nefericire, chiar prea mulţi.

      Actuala remunerare a parlamentarilor este incorectă. Sunt membrii în forul legislativ care îşi fac datoria cu prisosinţă, fac proiecte de legi, se zbat să fie votate, merg în comisii unde au luări de poziţie, propuneri şi luptă pentru mandatul încredinţat; la fel procedează în şedinţele de plen. Sunt activi şi pe teren, în circumscripţia unde au fost alesi, ţin audienţe, au legătura tot timpul cu cei care iau trimis în Parlament, aduc doleanţele lor în plenul şedinţelor pentru a interpela miniştrii cu cererile petiţionarilor. Aşa ar trebui să fie un parlamentar pentru a justifica indemnizaţia şi celelalte drepturi primite, mă refer la maşină cu şofer, hotel plătit de Parlament, secretară, telefon etc.

     Din păcate sunt aleşi ai neamului care nu lipsesc de la nici-o şedinţă de plen, ori din comisii, dar, au numai o prezenţă fizică, nu iau cuvântul în timpul dezbaterilor, nici în plen, nici în comisii. Pur şi simplu urmăresc degetul şefului de grup parlamentar şi în funcţie de cum e, ridicat, ori coborât, votează „pentru”, ori „contra”, bineînţeles fără a şti despre ce lege e vorba.

Deasemeni nici în circumscripţii nu ţin acele audienţe, ori dacă le ţin, nu vin cu problemele oamenilor în Senat, ori Camera Deputaţilor pentru a interpela miniştrii de resort cu necazurile celor din teritoriu. Aceiaşi parlamentari nu au făcut nici un proiect de lege. Din păcate numărul aleşilor din cele două camere care sunt pe post de figuranţi, este cu mult mai mare decât al celor activi.

Ca fost salariat ştiu că, o retribuţie este primită în urma unei activităţi productive. Parlamentarii leneşi, ori şi mai rău, nepregătiţi, vor spune că ei au o altfel de activitate, care nu este neapărat productivă. Inexact, orice ales trebuie să îşi aducă aportul la îmbunătăţirea legislaţie, prin proiecte de legi, luări de cuvânt, dezbateri în cadrul comisiilor din care fac parte, audienţe în teritoriu, interpelări ale miniştrilor pe diferite probleme semnalate de alegători şi nu în ultimul rând participarea la şedinţe şi la vot. Dacă alesul neamului vine în Parlament se aşează în fotoliu, cască plictisit, se joacă pe telefonul ultra modern, citeşte presa, ori doarme pur şi simplu, minunându-se şi el ce uşor se poate câştiga banii, fără a participa la dezbateri, nu poate fi pus pe picior de egalitate cu cel care este activ.

       Propunerea mea ar fi ca indemnizaţiile parlamentarilor să nu fie plătite numai pentru simplul fapt că a spus prezent la strigarea „catalogului”, ci ţinându-se cont de activitatea lui în timpul cât are mandat. Nu am să fac eu „normativul”, trebuie să fie făcut de parlamentari, dar să fie făcut pe criterii riguroase şi de bun simţ. În modul în care se petrec lucrurile acum în Parlament, cred că jumătate din numărul actualilor membrii va fi suficient în viitoarele legislaturi. Un Parlament cu două camere, dar cu un număr minim de membrii, ar fi mult mai suplu, mai funcţional. Pentru ce trebuiesc sute de parlamentari când, munca propriu-zisă este făcut de câteva zeci? De ce trebuie să fie remuneraţi la fel deşi, activitatea lor nu este egală? Din cauza acestui balast, Parlamentul este privit cu neîncredere. În momentul în care remunerarea se va face echitabil, acei senatori, ori deputaţi care, se zbat pentru ca, prin activitatea lor să se îmbunătăţească legislaţia şi să fie rezolvate problemele electoratului, ar putea fi premiată, iar cei care fac numai act de prezenţă să aibă indemnizaţia diminuată în mod semnificativ.

       Trebuie ca în Parlament să pătrundă numai oameni pregătiţi şi cu simţul datoriei faţă de votul cetăţenilor.

Cangrena sistemului politic

         Ştirea din această dimineaţă prin care suntem anunţaţi că se fac percheziţii la Consiliul Judeţean Timiş, la Apele Române şi un sfert dintre primarii judeţului sunt urmăriţi penal ,m-a bulversat.

Ne aflăm într-o situaţie fără precedent, clasa politică în totalitatea ei, poate cu infime excepţii, este coruptă, cei care nu sunt încă urmăriţi penal, nu înseamnă că sunt curaţi, înseamnă că nu a ajuns încă ancheta la persoana lor. Corupţia, acest flagel al vremurilor noastre, este transpartinică, nu are culoare politică, mai bine zis, are toate culorile politice, nu putem spune că sunt numai din PSD, ori numai din PDL, ori PNL, ori din alte partiduleţe mai mici, este boala tuturor politicienilor, indiferent de partid.

       Sigur, fenomenul corupţiei nu îl găsim numai în partidele politice, îl găsim şi în societatea civilă, începând cu funcţionarul de la cel mai neînsemnat ghişeu şi până la ministru, trecând prin toate instituţiile, învăţământ, sănătate, armată, poliţie, procuratură, instanţe de judecată etc.

Sistemul, ca organ funcţional al statului este putred, pe lângă legile prost făcute şi cu largi posibilităţi de interpretare, avem magistraţi răi intenţionaţi, organe de anchetă implicate politic în întocmirea unor dosare penale. Sistemul, în întregul lui, este o rană purulentă, o cangrenă urât mirositoare, este putred până în adâncul lui. Aici este nevoie nu de mici intervenţii, este nevoie de o reformă a sistemului din rădăcină, este nevoie de amputări pentru a curăţa cangrena societăţii.

      Este nevoie de o regândire a modului de guvernare a ţării, de o regândire a funcţionării partidelor politice, de o regândire a funcţionării instituţiilor statului şi mai ales a Parlamentului. Politicienii de astăzi, cu mici excepţii, au spus tot ce au avut de spus şi-au revărsat prea plinul gîndirii lor. S-au făcut rocade politice, alianţe, s-au cununat între ei, au divorţat, au păcătuit prin incest politic; au fost la guvernare, au intrat în opoziţie, au plâns pe umerii electoratului, şi-au râs de electorat. Au făcut exhibiţii politice, circ, au jucat teatru politic, au făcut tot ce nu trebuia să facă, dar mai ales au corupt, s-au lăsat corupţi şi au furat banul public.

Poate că pentru următoarele alegeri este bun numărul de trei sute de parlamentari distribuiţi în două camere legislative. Am o propunere, numărul de parlamentari să fie acela fixat de DNA. Adică, parlamentarii rămaşi în Parlament după ce va termina DNA de arestat dintre ei.

Poate ar trebui să apară noi partide pe eşichierul politic, cu oameni noi, dispuşi să intre războiul politic, pentru a curăţa Ţara de putregaiul corupţiei. Aceste partide ar trebui formate din oameni oneşti, cu simţ civic dezvoltat şi dorinţa de a aduce România pe linia de plutire. Nu este binevenit un partid de genul PMP-ului care, deşi nou ca denumire, este format din vechi membrii ai diferitelor partide, dar, mai ales ai PDL.

     Sper să existe oameni în societatea românească care să dorească a renova, a reconstrui, a trata societatea acestei Ţări. Sper ca electoratul să înţeleagă că tot ce s-a făcut până acum, s-a făcut împotriva României, împotriva poporului român. Trebuie să existe oameni cu reale calităţi administrative, cu reale calităţi economice, juridice, dar mai ales cu calităţi morale şi umane. România de-a lungul milenarei sale istorii, a trecut prin suişuri şi coborâşuri, dar întodeauna s-au găsit oameni de talia lui Ştefan, lui Mircea, Vlad, Cuza etc. Sper ca şi în ziua de astăzi să mai existe asemenea eroi. Sunt convins că sunt printre noi, dar ca orice erou nu îi place să iasă în faţă, a venit timpul să vină să îşi spună cuvâtul, nu cu vorbe mari, cu vorbe puţine şi pe înţelesu tuturor.

       În caz contrar ,infecţia de la cangrena sistemului va omorî societatea în ansamblul ei.

Primiţi cu DNA-ul ?

       Cred că s-a depăşit momentul dosarelor politice, DNA-ul fie ne place, fie nu ne place, a început să se mişte şi se mişcă bine. Că deocamdată face curăţenie pe o parte de stradă mai mult, asta este, probabil au făcut specializarea în Anglia, acolo se circulă pe stânga. Sunt convins că odată tăvălugul pornit va fi greu să-l mai oprească cineva, chiar dacă nu vor dori cei de la DNA, tot vor intra pe contrasens şi vor accidenta şi pe cei de pe dreapta.

      Zilnic se fac arestări, unele mai spectaculoase ca altele, după ce a fost condamnat Adrian Năstase, politicienii trebuie să înţeleagă că arestarea unui ministru, senator, ori deputat a devenit un mizilic. Înţeleg pe cei care făcuseră afaceri necurate cu ani în urmă, pe vremea când procuratura şi justiţia erau inerte, atunci când arestarea unui director de minister, ori consilier de primărie ar fi fost o mare realizare. În aceste zile se lucrează din plin şi la foc continuu, sunt convins că acest tăvălug îl va prinde şi pe Traian Băsescu, dacă este vinovat.

       Penitenciarul Rahova a adunat mai multe elite la un loc, decât am putea găsi la un simpozion pe teme ştiinţifico-literare. Cred că în curând vor fi acordate premii pentru lucrării ştiinţifice şi beletristrice care vor depăşi în valoare Premiile Academiei Române, ori a Uniunii Scriitorilor. Mă gândesc la Premiile Penitenciarului Rahova pentru diversele lucrării elaborate de deţinuţi, în timpul sejurului obligatoriu în cadrul acestei instituţii.

Înţeleg din aceste activităţi că deţinuţii au preocupări umaniste, asta presupune că statul le-a şi creeat condiţiile necesare pentru ca internaţii din penitenciar să poată lucra fiecare pe domeniul său de pregătire. Mă miră preocuparea parlamentarilor de a da o lege a amnistiei pentru deţinuţi, s-au întrebat aceşti parlamentari dacă deţinuţii doresc o asemenea lege, în condiţiile în care ei au în puşcărie tot ce îşi doresc?

       De fapt vroiam să vorbesc despre un caz de luare de mită, prins în flagrant de către procurori. Cum dracu când DNA-ul a făcut un sport de masă din arestarea suspecţilor, vine un Cristinel Bîgiu, Preşedinte al Consiliului Judeţean Buzău, în braţele deschise ale procurorilor cu o mită de 50 de mii de euro. Eu cred că aşa cum îl arată şi numele, Cristinel, acest om nu a trecut de faza infantilităţii. Cât de naiv să fi, pentru ca în aceste zile când nu se vine cu colindul şi se vine cu mascaţii, să ia asemenea mită. După părerea mea, dacă se dovedeşte că este vinovat ,trebuie să i se dea o pedeapsă suplimentară pentru prostie. Este prea puţin important dacă este liberal, ori pesedist, dacă este infractor trebuie să meargă acolo unde s-a cerut.

       Nu mi se par elocvente discuţiile dintre politicieni de tipul: ai voştri sunt corupţi, ba ai voştri sunt mai corupţi, am să vă lămuresc eu, toate partidele au oameni corupţi. Cred că a venit momentul când partidele să îndepărteze pe toţi acei membrii care sunt sub urmărire penală. Sunt deacord cu prezumţia de nevinovăţie, dar nu poţi ţine un ministru în funcţie până vin mascaţii să-l ia pentru a-l duce la închisoare. Cel mai bun semnal pentru electoratul sărac şi flămând ,este acela ca partidele să se scuture de toate uscăturile. Asta ar însemna reformare.

Scrisoarea lui Băsescu către opoziţie

                                 Dragă Nuţy, băi Blaga.

        Am ieşit aseară pe televizor să vă arăt cum trebuie să procedeze un lider de opoziţie, să vă arăt cum se face politică din poziţia de opozant al puterii. V-am privit pe toţi în toată această perioadă cât am fost la Cotroceni, singura care a fost mai vocală şi a ştiut să puncteze de fiecare dată când ieşea în spaţiul public, a fost Nuţy. Sigur, au mai fost şi alţi miorlăitori, dar nici unul nu a reuşit să transmită fiori de frică puterii. Aseară am vrut să vă dau o lecţie de modul în care se cere demisia guvernului şi în special a Primului Ministru. Mi-am pregătit un discurs destul de bine conturat, dar ambiguu în conţinut, important era ca poporul să reţină că Ponta este mincinos şi plagiator, nu contează care este adevărul, important este mesajul şi modul în care şti să îl transmiţi.

        Blaga, eşti prea vechi, nu reuşeşti să te reinventezi, cum crezi că te poate crede cineva când vii alături de Andreea Paul Vass şi de alţi foşti miniştrii ai lui Boc. Uită-te la mine, în 2012 am fost considerat terminat după ce acei nenorociţi de români, au hotărât să plec de la Cotroceni. Recunoaşte şi tu că nu este uşor să ignori voinţa a 7,4 milioane de oameni care îţi spun în faţă, pleacă. Numai un om ca mine care ştie să trăiască din conflict poate să se reinventeze.Eram terminat, singurul om care mă putea resuscita era Victor Ponta. Am aranjat cu Barroso şi Merkel pentru a putea închia acel „Pact de coabitare” cu Ponta, la început l-am lăudat ,apoi după ce am prins cheag, am început să dau în el.Trebuia să trec din nou pe primul loc, nu o puteam face decât discreditându-l pe Ponta, Antonescu nu conta. Aşa că am trecut la atac, mai uşor la început, apoi din ce în ce mai virulent, lovitura mortală a primit-o când am anunţat plagiatul. Funeriu a fost mâna mea dreaptă, a fost omul care a pus în scenă toată piesa şi a dat lucrarea publicităţii.A fost un adevărat seism pentru Ponta, mai ales că televiziunile B1 şi Realitatea au tocat până la epuizare subiectul plagiatului.

Cu simple mârâieli la cei de la putere nu ve-ţi rezolva nimic. Veniţi cu lucruri bine documentate, dar puneţi-le ambiguu pentru a creea confuzie în mintea electoratului. Nu stau oamenii obişnuiţi să disece faptele, ei rămân în minte cu etichetele. Aşa că puneţi într-un bun context expresiile de mincinos, plagiator, trădător, astea sunt armele împotriva lui Ponta.

        Sunt convins că voi nu veţi învăţa niciodată asemenea subtilităţi, de aceea încă de pe acum mi-am luat în serios rolul de lider al opoziţiei. Ştiu că Blaga, Predoiu şi alţii ca ei se şi vedeau liderii de opinie pentru opozanţii puterii. Aţi fi putut să fiţi dacă, aveaţi mai multă vlagă, sunteţi slabi, nu aveţi consistenţă politică, nu treceţi sticla, nu sunteţi vandabili, nu sunteţi credibili, ce mai, nu aveţi stofă. E nevoie de un lider carismatic, de un lider care să penetreze sticla televizoarelor, de un lider pe care poporul să îl perceapă ca fiind de-al lui, chiar dacă ia luat din pâinea de la gură.

Lupta mea de acum este cu Ponta, el este cel mai tare opozant al meu, odată zdrobit, PSD-ul intră în derivă.  Am reuşit să fac o breşă în interiorul lor, Geoană, slab cum este l-am jucat cum am vrut, Vanghelie, pentru simplul motiv că l-am băgat în seamă, este în stare să facă ce face Pora şi Turcescu, iar Ghiţă a picat în capcana cu Iliescu comunistul, este adevărat că am primit puţin ajutor şi de la Ioan Rus. Toţi aceştia vor toca PSD-ul, ca oameni ce vin din interiorul lui, plus că la România TV Ponta nu va mai fi atât de adulat.

      Blaga, ai grijă de Iohannis, ţine-l în frâu, că ăsta o poate lua razna. Nu ne permitem să iasă din cuvântul nostru, ţine-l strâns, eventual compromite-l, să nu poată cârmi cum vrea el.

      Deocamdată atât, sper să fi învăţat câte ceva din ce am scris, dar mai ales din ce am spus aseară, oricum lecţiile vor continua, iar agenda zilnică tot eu o voi face.