Duminică, va fi ziua
cînd în sfârşit, vom putea spune adio domnului Preşedinte demis
încă din vara lui 2012 şi rămas din motive oculte încă 2 ani la
Cotroceni. Aşadar, duminică 21 decembrie Preşedintele Băsescu va
pleca, iar Preşedintele Iohannis se va instala la Cotroceni.
După 10 ani de luptă
cu poporul, ce s-a încăpăţânat de fiecare dată să-l apere, ori
să-l voteze , după caz, a venit timpul să plece. Plecarea domniei
sale este una datorată terminării mandatului şi nu vreunei acţiuni
a Parlamentului. Băsescu este mintea cea mai combinativă, cea mai
josnică, cea mai conflictuală, este omul pe care îl interesează
numai binele lui şi al familiei, oricine este din afara casei, este
bun de executat , dacă prin asta el are de câştigat. Şi-a
demonstrat răutatea şi despotismul de-alungul celor 10 ani de
mandat. Cele două suspendări demonstrează faptul că şi-a
exercitat mandatul pe muchie de cuţit, făcând echilibristică pe
Constituţie, nu de puţine ori încălcând-o. Poporul, datorită
unei proaste informaţii transimisă de cei care l-au suspendat, l-a
salvat de demitere în 2007. În 2012, Băsescu a fost scăpat de la
demitere de forţele de ocupaţie străine, atunci s-a văzut clar că
România are statut de colonie, deşi 7,4 milioane de cetăţeni i-au
spus clar să plece, Barroso şi Merkel au hotărât să rămână.
Băsescu a fost în
aceşti 10 ani histrionic şi versatil, a plâns la nevoie, a hăhăit
când i-a fost bine, a înjurat ziariştii, a înjurat politicienii,
ajungând ca în ultimii ani să atingă paranoia prin ieşirile la
oră fixă pentru a ne oferi lecţii de strategie militară,
diplomaţie, ori economie. Domnia sa se consideră un super erou al
acestei ţări, ne demonstrează de fiecare dată când iese în
public că, el deţine rolul suprem în independenţa justiţiei, este
garantul acestei libertăţi, pentru aceasta neuitând în ieşirile
televizate să urecheze judecătorii, ori procurorii când consideră
el că aceştia greşesc; în acest fel fiind singurul om ce se
situează deasupra legii. Deasemeni a avut grijă să-şi asigure o superimunitate, pentru a putea fi ferit de eventualele infracţiuni comise în timpul mandatelor. Despre modul în care Preşedintele Băsescu
şi-a exercitat mandatul vor scrie istoricii, psihologii şi
psihiatrii. Fiecare va analiza din prizma meseriei lui. Băsescu s-a
simţit în aceşti ani cât a fost la Cotroceni precum peştele pe
uscat, prerogativele de Preşedinte fiind prea puţine faţă de
potenţialul lui, deaceea de multe ori a forţat Constituţia situându-se în afara ei. Singura perioadă în care a simţit cu adevărat
puterea, perioadă pe care a trăit-o orgasmic, mai ales în mai
2010, a fost perioada când formal era Prim Ministru Emil Boc, atunci
Băsescu a fost cu adevărat stăpânul acestei ţări. Momentul în
care Băsescu din calitatea sa de Preşedinte al României a anunţat
tăierea salariilor şi pensiilor, a fost momentul apogeului său
despotic, a fost momentul când s-a considerat un Dumnezeu, când
datorită voinţei lui unii oameni puteau trăi, iar alţii muri.
Băsescu în toţi aceşti ani cât a fost la putere, a fost
Preşedintele familiei şi a celor care au servit întereselor sale,
în momentul în care cineva s-a abătut de la ordinele transmise de
el, au fost îndepărtaţi imediat, vezi anunţul de despărţire de
PDL.
Băsescu a fost cel care
a făcut agenda politică, a dat temele de dezbatere de la
televiziuni, a umbrit tot ce îi era defavorabil, a ştiut să
coordoneze toţi factorii de răspundere să lucreze în favoarea
lui. Băsescu rămâne în istorie ca un personaj controversat,
poziţionat împotriva poporului, cu toate acestea, acum la final de
mandat, în ciuda tuturor relelor făcute, încă se mai bucură de
încrederea unei părţi din electorat. Este un paradox această încredere
a populaţie, cum de altfel un paradox a fost întreaga lui activitate
din cele două mandate.
Pe 21 decembrie Băsescu
va pleca de la Cotroceni, dar tot el va face agenda politică a
televiziunilor. Prin muţenia lui Iohannis, dinspre Preşedinţie va
rămâne un culoar liber , acest culoar îl va ocupa Băsescu.
După 10 ani când la
Cotroceni a existat un Preşedinte volubil, care se excita auzindu-se
vorbind, vom avea un Preşedinte tăcut spre mut, un Preşedinte care
va vorbi tăcând, poate că aşa este mai bine. Vom avea o nouă
experienţă, experienţa Preşedintelui cititor de promter, sper să
fie un bun Preşedinte, să nu avem ghinion.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu