Spusele lui Băsescu la sfârşit de mandat

      Bine că s-a gândit cineva să pună acel panou publicitar cu mine, acum îmi amintesc, v-am salutat cu urarea „să trăiţi bine”. Adevărul este că am făcut poza în 2004, imediat după chestia tragi-comică cu „dragă Stolo” şi nu mai reţineam exact cum am spus, oricum ştiam că nu spusesem „să muriţi bine”. Aş putea să vă fac câteva confidenţe, dar nu cred că meritaţi. Eu am luptat pentru voi, amintiţi-vă numai luptele ce le-am avut cu Tăriceanu, el spunea că vrea să facă într-un anumit fel, eu îl blocam la mantinelă. Nu ştiu dacă el avea dreptate, sau nu, dealtfel nici nu contează, conta să îmi arăt puterea, conta să pun presiune pe guvern în ansamblul său şi în particular pe justiţie.

    Justiţia la acea oră era destul de timidă, era nevoie ca eu să prind cheag, să mă înfig bine în fotoliul prezidenţial, înconjurat de o aură a imunităţii pe orice speţă juridică. Am reuşit cu ajutorul lui Macovei, ea sărăcuţa a adus numirile de sefi la procuratură în puterea mea. Asta m-a făcut invicibil. Apoi a mai fost şi suspendarea din 2007, nişte amatori, nu au fost în stare să pregătească întâi electoratul şi apoi să mă suspende, au acţionat pripit. Nu mă plâng, am ieşit întărit din această suspendare, am mai făcut un pas înainte. L-am prins la înghesuială pe Tăriceanu cu mărirea salariilor profesorilor cu 50%, el susţinea că nu sunt bani, eu am susţinut contrariul şi am promulgat legea, ce vreţi urma campania electorală. PSD şi PNL majoraseră pensiile, aşa că am plusat şi eu cu măririle de salarii la profesori, a fost o idee bună, până să se trezească ei că a fost o cacialma, deja câştigase PDL-ul alegerile şi Boc era Prim Ministru. Pentru al întări pe Boc la guvernare am luat în alianţă PSD-ul, ştiam că nu va fi de lungă durată pentru că veneau alegerile prezidenţiale, dar am reuşit să-l mai îmbrobodesc pe mototolul de Geoană.

    Alegerile din 2009 le-am câştigat la mustaţă, trebuie să-i mulţumesc lui Baconschi, bun băiat, ăsta ar trebui studiat în facultatea de sociologie, este exemplul perfect al tipului arivist, fripturist şi pupincurist. Mulţumită lui am câştigat în Franţa, de ceilalţi nu mai vorbesc, rămâne secretul nostru.

După alegeri am putut guverna liniştit, Boc e un băiat fain nu a ieşit din cuvîntul meu, a fost mai rău atunci în mai 2010 când a trebuit să tăiem din pensii, salarii, ştiţi povestea. I-am spus lui Boc că el trebuie să transmită naţiunii măsurile de austeritate, că doar el era în acte Prim Ministru, parcă îl văd cum l-a apucat tremuratul de frică, a trebuit să-l liniştesc şi să ies eu să spun poporului ce le-am pregătit, recunosc, am simţit plăcerea puterii, m-am simţit ca un Dumnezeu. Eu am hotărât cine şi cum să trăiască, e minunată puterea, e excitantă, eram din nou căpitanul de vas care hotăra soarta marinarilor săi. Cuminte popor, a fost precum mielul la tăiere, unul nu a mişcat în front. Lucrurile ar fi mers minunat, iar Boc îşi termina mandatul, eu am greşit cu Arafat, dracu s-a gândit că populaţia nu a protestat când le-am băgat mâna în buzunar şi va protesta pentru un străin? Poate că a fost mai bine, da nu mă întrebaţi cât mi-au tremurat izmenele la suspendare, credeam că ăsta e sfârşitul. A luptat biata Macovei, a spus şi vrute şi nevrute, a acuzat în stânga şi în dreapta, până la urmă m-a salvat, cu emoţii e adevărat ,cu un Zegrean mai servil ca niciodată, am revenit la Cotroceni. Dacă am fi fost într-o ţară normală, trebuia să demisionez, totuşi 7,5 milioane de oameni îmi spuseseră clar să plec de la Cotroceni, dar România este o semicolonie având ca stăpân UE, aşa că am profitat de acest lucru şi am rugat pe Merkel şi Barroso să mă ajute. Aşa se explică chemarea lui Ponta la Bruxelles, întâlnirea cu Barroso şi cele 11 porunci date lui Ponta spre rezolvare. Atunci i s-a spus cu subiect şi predicat că va trebui să colaboreze cu mine, altfel rămâneam izolat la Cotroceni. După alegeri Ponta conform înţelegeri cu cei din Comisia Europeană a trebuit să mă resusciteze şi să mă spele de păcate, drept mulţumire l-am lăudat până ce m-am pus pe picioare, apoi am început să-i dau în cap.

Greu a fost până am pus şefii la Procuratură, pe mine mă interesa Laura Codruţa Kovesi, ea trebuia să vină la DNA, restul era mai puţin important, am reuşit. Fata asta şi dacă era copilul meu nu lupta aşa pentru mine, e adevărat că şi eu am protejat-o şi promovat-o. Ea şi cu Morar au luptat să am o imunitate inexistentă, au reuşit, cei de la Înalta Curte nu aveau curaj să se împotrivească DNA, iar Zegrean la CCR ştia ce are de făcut. Multe dintre dosare vor fi prescrise, nu au ei cu ce să mă agaţe pe mine, sunt prea pervers, prea şmecher, prea mare diplomat să mă las prins de nişte ageamii. Îi las să spere că va fi cum cred ei şi mă vor vedea priponit, dar eu vă spun că tot eu voi face agenda publică şi după plecarea mea de la Cotroceni. Iohannis nu există, singurul politician care îmi poate ţine piept este Ponta, numai că nu are timp de mine, habar nu are că eu sunt în spatele lui Geoană şi Vanghelie, ce vrei ,trebuie să slăbesc PSD-ul, ăsta îmi ţine piept, PNL-ul îl am la degetul mic. Aşa că ,să auzim de câştig, după 1 ianuarie am să vă dau teme de discuţie, reţineţi un singur lucru, am fost în stare să-mi ţin propriul frate atâtea luni arestat, nu mă voi da înapoi de la nimic, dacă prin asta câştig ceva şi mai ales libertatea.