Decembrie 1989, România
este o Ţară fără datorii externe, cu o industrie dezvoltată şi
agricultură bine pusă la punct. Cu toate acestea populaţia este
înfometată, în casă este frig, programul de televiziune
funcţionează 2 ore pe zi. Relaxarea după plata datoriilor externe
nu s-a făcut simţită, fie Ceauşescu era pornit împotriva
propriei populaţii, fie era dezinformat despre ceea ce se întâmplă
cu populaţia.
Pe fondul acestor
nemulţumiri apar primele mişcări de stradă în 16 decembrie la
Timişoara, în dimineaţa zilei de 17 se aud zvonuri despre
manifestaţiile din Timişoara, prost gestionată de către armată,
securitate şi miliţie. Mişcarea, ajutată şi de agenţii străini
infiltraţi printre manifestanţi, ia amploare, este scoasă armata
care trage în populaţia din stradă, sunt constatate primele
victime. Numărul manifestanţilor creşte, încep să se organizeze,
apar primele proclamaţii, din Timişoara suflul revoluţionar
cuprinde întreaga Ţară. În 21 decembrie Ceauşescu prost
sfătuit, ori trădat, convoacă o mare adunare publică sperând ca
vorbind direct maselor să reuşească să restabilească ordinea,
până la urmă s-a dovedit a fi mutarea care a grăbit căderea
Ceauşeştilor. Populaţia a rămas pe străzi în ciuda armatei
trimisă împotriva lor, a fost folosită muniţia de război
împotriva manifestanţilor paşnici, sunt ucişi oameni nevinovaţi,
copii şi adolescenţi ieşiţi să-şi strige drepturile. Caramitru,
Nicolaescu, Dinescu, Roman spun primele cuvinte despre libertate şi
Dumnezeu. În 22 decembrie Ceauşescu împreună cu soţia sa fug cu
un elicopter de pe clădirea CC. Iliescu constată vidul de putere şi
hotărăsc să se organizeze noile structuri. Ceauşescu este prins
şi încarcerat la o unitate militară din Târgovişte. În 25
decembrie în urma unui simulacru de proces soţii Ceauşescu sunt
condamnaţi la moarte prin împuşcare, nedeclararându-se recurs,
sentinţa se execută imediat. Astfel Nicolae Ceauşescu şi Elena
Ceauşescu cei care au condus România aproape un sfert de veac, sunt
asasinaţi aproape legal în ziua de Crăciun, în ziua naşterii
Mântuitorului , în ziua în care poporul trebuia să se roage la
Dumnezeu pentru o viaţă mai bună, pentru mântuirea păcatelor
lui, în numele acestui popor, s-a produs o odioasă crimă. Dumnezeu
să ne ierte de două ori: odată pentru că ne-am omorât
conducătorul fără o judecată adevărată, bazată pe fapte reale
prevăzute şi pedepsite de codul penal şi a doua oară pentru
nemernicia noastră de al fi omorât în ziua sfântă de Crăciun.
După 22 decembrie a
început să se formeze noile structuri administrative, a apărut şi
un guvern provizoriu condus de Petre Roman, dar şi structuri în
judeţe.
Timid la început, apoi
din ce în ce mai alert s-au format primele partide politice, au
apărut sindicatele democratice. Alegerile pentru primul Parlament
liber şi pentru Preşedinte au fost stabilite la data de 20 mai
1990. Acestea au fost câştigate de stânga fesenistă, iar
Preşedinte al României a fost ales Ion Iliescu, totul pentru un
mandat de 2 ani până la elaborarea Constituţiei.
În 1990 aveam o
industrie destul de dezvoltată, sigur poate erau anumite ramuri care
trebuiau retehnologizate, la acea vreme numărul salariaţilor era de
8.5 milioane pentru ca în prezent să mai avem în jur de 4,5
milioane de salariaţi. Agricultura a cunoscut o prăbuşire a
potenţialului de irigare după ce a fost distrus sistemul de
irigaţii.
Aşadar din 1990 şi
până astăzi anul de graţie 2014, guvernele conduse de : Petre
Roman, Victor Ciorbea, Radu Vasile, Mugur Isărescu, Adrian Năstase,
Călin Popescu Tăriceanu, Emil Boc, Mihai Răzvan Ungureanu, au fost
guverne antiromâneşti, au fost guverne care au transformat acestă
Ţară din producătoare de bunuri, în consumatoare de bunuri.
Aceste guverne prin politicile antiromâneşti au „reuşit
performanţa” de a reduce numărul de salariaţi de la 8,5 milioane
la 4,5 milioane. Uzinele, combinatele siderurgice, fabricile,
complexele, porcine, avicole, viticole au dispărut, banii rezultaţi
în urma vânzărilor acestor unităţi industriale au intrat în
buzunnarele politicienilor şi al clientelei sale politice. Încă nu
a răspuns nimeni pentru distrugerea economică a ţării. Poate se
va face lumină şi aici. Nu pot să închei înainte de a vorbi şi
despre ingerinţele Preşedinţilor post decembrişti în viaţa
ţării, aici de departe cel mai nefast exemplu este cel al lui
Traian Băsescu care, în cei 10 ani de mandat prezidenţial a avut o
atitudine conflictuală, abuzivă şi ilegitimă, prin încălcarea
în mod repetat a Constituţiei.
Ca o ironie, nu cei care
au ieşit în stradă în 89 şi au murit pentru idealurile lor au
avut de câştigat de pe urma revoluţiei, au câştigat
politicienii, clientela politică şi nu în ultimul rând preoţii.
Nu spun Biserica, pentru că aceasta este deasupra preoţilor, este
deasupra mercantilismului preoţesc, este deasupra celor 240.000.000
de milioane de lei vechi primiţi de Prea Fericitul Daniel ca salariu
pentru că îl slujeşte pe Iisus.
Acum la 25 de ani de la
revoluţie, răscoală, mişcare, evenimente, indiferent cum le vom
numi, constat cu tristeţe că sângele vărsat de acei minunaţi şi
frumoşi copii în dorinţa lor de mai bine, a fost în zadar. Acum
la distanţă de 25 de ani găsim o Românie împărţită politic,
jefuită economic şi cu statut de semicolonie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu