Iohannis, un Băsescu nereuşit.

      Întors din spital, Ponta, Primul Ministru al României , constată că în timp de o lună şi ceva de zile Preşedintele României K.W.Iohannis nu a semnat decretul de numire a lui Mihai Fifor ca ministru al transporturilor, în locul demisionatului Ioan Rus. Desmeticindu-se din amorţire şi constatând că V.Ponta l-a prins încă odată cu izmenele în vine, Preşedintele dă un comunicat prin care anunţă că d-l Mihai Faur nu are competenţă managerială pe domeniul transporturilor. Acest anunţ a fost clocit în pripă de echipa de consilieri prinşi cu lecţia nefăcută. Dovada că nu studiaseră „mapa profesională” a d-lui Fifor este însăşi faptul că în loc de Fifor au dactilografiat Faur.

A doua nominalizare a fost acceptată imediat, Iohannis ne mai putând-o respinge.

      Cea de-a doua problemă pe care vreau să o ridic este respingerea de la promulgare a „legii codului fiscal”. Nefiind economist, nu mă pot pronunţa cu privire la faptul dacă e bun, ori nu e bun, noul cod fiscal, ce ştiu cu precizie este faptul că el a făcut obiectul unor largi dezbateri publice şi a primit OK-ul mediilor de afaceri. Tot ca un argument în favoarea noului cod fiscal, este însăşi faptul că a fost adoptat aproape în unanimitate de voturi de către Parlament, au existat 2 voturi împotrivă. PNL-ul a votat în unanimitate în favoarea codului fiscal.

Preşedintele este de părere că nu ar fi sustenabil, că Guvernul spune : „vom vedea că este bun”, ceea ce pe Preşedinte nu îl mulţumeşte. Bun, dar echipa lui de economişti i-a demonstrat cu creionul pe hârtie că , economiştii Guvernului au greşit? Nu, nimeni nu a demonstrat acest lucru.

D-l K.Iohannis încearcă să-l copieze pe Traian Băsescu, ducă-se pe pustii, numai că dânsul nu are hemoragia verbală a fostului Preşedinte, este moale, nu are verb, este precum în reclama cu fainoşagul din „pate ardealul”, când unul din protagonişti îl întreabă pe celălalt : „da ăştia de ce sunt aşa lenţi?”, „sunt ardeleni de-ai noştri”, răspunde celălalt.

       D-le Iohannis, dumneavoastră aţi ajuns în fruntea Ţării pentru că aveţi expertiză managerială? Nu, aţi ajuns printr-un accident electoral. Aţi trecut nişte examene de politică externă? Nu. Aţi fost testat pe probleme de economie? Nu. Înseamnă că sunteţi precum directorul care era plin de el, iar un subaltern îi spune : „d-le director, dvs. nu sunteţi director, pentru că sunteţi deştept, sunteţi deştept, pentru că sunteţi director”. Ne având o pregătire prealabilă, înseamnă că vă daţi cu presupusul.

Interesant este faptul că liberali au votat „noul cod fiscal”, iar acum când Preşedintele a refuzat promulgarea legii şi a retrimis-o Parlamentului, s-au schimbat, uitând că au spus :”da, codul fiscal este bun”.

Asta nu este politică, este politicianism, treaba Preşedintelui nu este de unde dă Guvernul bani, alta este treaba şi responsabilitatea prezidenţială.

        D-l Iohannis încearcă să-l imite pe înaintaşul său, T.Băsescu, nume de tristă amintire, dar nu are şcoala, de mardeiaş de cartier, de traficant portuar, de marinar de tavernă, a lui Băsescu. Băsescu era în stare să vorbească pe o temă 2 zile, să spună toate prostiile din lume, iar la sfârşitul monologului să jure pe catargul „Bricului Mircea” că altcineva a spus, ce a spus el.

D-le Iohannis, lăsaţi jocul de-a deşteptul că nu vă prinde, mai bine jucaţi-vă pe facebook, e mai plăcut, puneţi-vă pozele cu soţia şi cereţi susţinătorilor să vă dea lik-uri.

De câte ori deschideţi gura, electoratul are „ghinionul”, să vă vadă casele, să îşi amintească chestia cu paltonul din aeroportul francez, de adopţiile cu probleme la care aţi fost parte împreună cu soţia şi cerinţele megalomanice de îmbunătăţirii aduse vilei „lac3” de aproape 900 000 de euro. Se aude? Mai puţine pretenţii. Mai multă muncă. Lăsaţi plimbările şi excursiile sterile, faceţi-vă datoria de Preşedinte.

Un exemplu, aţi trimis legea „noului cod fiscal” înapoi Parlamentului, aceştia vor schimba o virgulă undeva şi vă vor trimite-o la loc, numai aveţi ce face, o veţi promulga. Asta îmi aminteşte de o întâmplare petrecută cu ani în urmă.

       Un client, într-un restaurant, cheamă chelnerul şi îi spune că friptura nu este bine făcută, chelnerul ia friptura şi o duce la bucătărie. Bucă tarul o încălzeşte, scuipă pe ea şi o retrimite clientului, după ce gustă din friptură, clientul spune : „ei vezi, asta da friptură!”

Mulţumesc pentru poză : comisarul.ro