Va fi salvată Grecia? Sau, ce înseamnă să nu ai "un morman de fiare vechi".

        Va fi salvată Grecia, ori nu. Tema de discuţie la ordinea zilei.

România ar fi putut avea soarta Greciei, la cât a fost de furată, pe noi, pe români, ne-a salvat „mormanul de fiare vechi”, vorba unui clasic în viaţă, fost Prim Ministru. Aşa au avut politicienii şi clentela politică ce fura. Programul de austeritate impus de Băsescu-Boc în perioada 2010-2012, a fost numai pentru a întregi sumele ce urmau a fi  furate de membrii guvernului şi din alte Instituţii, ANRP, Primării, etc.

În Grecia, nefiind active ale statului de valorificat la „fier vechi” şi cum aleşii trebuiau să trăiască bine, au furat pur şi simplu veniturile Ţării.

Acum dau, din colţ, în colţ. E simplu să transferi povara austerităţii şi a datoriei pe umerii cetăţeanului de rând, dar sunt ei vinovaţi, nu şi-au plătit impozitele, nu au respectat legile fiscalităţii? Dacă au respectat toate aceste obligaţii, înseamnă că vinovaţii sunt în altă parte, trebuie căutaţi printre cei care au diriguit treburile Ţării, printre cei care au administrat Grecia.

     Ceea ce s-a întâmplat în Grecia, este crimă la adresa poporului grec, politicienii care au asigurat guvernarea în toată perioada cât s-a rostogolit datoria externă, trebuie anchetaţi de un tribunal internaţional, special constituit. Creditorii externi ai Greciei, FMI, Comisia Europeană, celelalte bănci, trebuie şi ei anchetaţi pentru neurmărirea implementării unor programe serioase de redresare, ori chiar pentru propuneri avansate Greciei care s-au dovedit până la urmă falimentare. Dovezi de măsuri propuse de FMI pentru redresarea economică a unor state, exp.Argentina, care au ajuns în colaps, avem. Trebuie găsiţi vinovaţii, ei trăiesc şi sunt beneficiarii acestui dezastru. E uşor să fie transferată datoria pe umerii populaţiei, nu se poate apăra, va face un miting de protest, jandarmii îi vor biciui şi chinui, până la urmă vor plăti. Adevăraţii devalizatori ai economiei greceşti, vor sta la Soare prin staţiuni exotice. Vor cheltui banii furaţi din buzunarele cetăţenilor europeni.

      Tribunalul Internaţional ar trebui să ancheteze şi să judece crimele economico-financiare comise în toate Ţările Uniunii Europene, indiferent cât de mare e lanţul şi cât de complex este. Este posibil ca lanţul infracţionalităţii atât în Grecia, cât şi în România să nu aibă graniţă, să aibă în interiorul caracatiţei infracţionale politicieni din toate sferele şi Ţările UE.

Anchetarea unor devalizatori ai finanţelor româneşti din perioada de austeritate, este un fel de mângâiere pe creştet a tatălui faţă de copilul ce a greşit, dar care promite că nu va mai face. Nu se observă nici un fel de duritate a legii, nu au fost căutaţii şi sechestraţi banii ce se presupune a fi fost furaţi. Iar ca toată lumea să fie mulţumită şi să nu se mai plângă că nu au condiţii, că nu se poate întâlni cu amantul, amanta, s-a hotărât să îi trimită să-şi execute pedepsa acasă, alături de cei dragi şi palatul lor cu tot confortul. Păi în asemenea condiţii să tot furi, de ce să te opreşti.

      Asemenea lucruri s-a întâmplat şi în Grecia, trebuie luaţi toţi politicienii şi clentela lor, scuturaţi bine, până se va recupera toată paguba făcută economiei.

Organele de cercetare penală din ambele Ţări este posibil să aibă conexiuni cu infractori, iar investigaţiile lor să fie alterate, ori chiar denaturate. De aceea cred că un organism internaţional, bine verificat, va putea face lumină în păienjenişul financiar al posibililor infractori.

Dacă se va dori cu adevărat se va face lumină, dacă nu, vom fi colonizaţi de o infracţionalitate transfrontalieră, după una transpartinică.

Grecia va fi declarată falimentară, cui foloseşte această situaţie, grecii vor ieşi din Ţară şi vor pleca pe alte meleaguri pentru aş câştiga pâinea şi nu o vor face întodeauna în modul cel mai onest. Grecia trebuie salvată, analizate bine motivele care au condus-o în asemenea situaţie, cei care au greşit să plătească, cu averea şi cu libertatea lor. Poporul nu trebuie să suporte lipsa de onestitate a celor aleşi, or numiţi în conducerea şi administrarea treburilor Ţării.

Trebuie găsite soluţii, pentru a nu se mai ajunge în astfel de situaţii.

Băncile nu împrumută, pentru a ajuta pe viitorul debitor, ci pentru aş asigura lor un avantaj. Măsurile pe care le propun băncile nu sunt neapărat de redresare economică, ci de protecţie a investiţiei lor.

Cred că recuperarea banilor de către creditorii Greciei se va face într-un termen lung, prin recuperarea prejudiciilor aduse Ţării, de un grup de infractori bine situaţi ierarhic.