Povestea evreului cu caprele în casă.

      Povestea spune că, odată, demult, trăia un evreu sărac care avea o mulțime de copii și doar o singură cameră. Aici, pe lângă el, nevastă și copii, trăia și soacra lui, paralizată, care-și târa zilele în cel mai întunecat ungher al casei. Disperat,  din cauza neajunsurilor și a flecărelii afurisitei de neveste, într-o sâmbătă s-a adresat Rabinului:

      -Învățătorule, i-a zis săracul evreu, învață-mă ce să fac, nu mai am loc în casă, suntem multe persoane și nu am decât o singură cameră de locuit!

      -Mergi acasă omule și bagă în cameră și cele cinci capre pe care le ai, l-a povățuit rabinul, apoi peste o săptămână să vii din nou la mine!

      Așa a făcut bietul om, a mers acasă și, cu toată opunerea femeii, a băgat în casă cele cinci capre. Un iad a fost viața calicilor evrei. Omul abia a așteptat să vină ziua de sabat să meargă la rabin.

      Cum l-a văzut, rabinul l-a întrebat:

      -Spune-mi, cum te-ai descurcat, a fost bine?

      -Rabinule, viața ne-a fost un iad, nu este bine. Ce ne facem? Evreul făcea temenele în fața rabinului și, de exasperare, își smulgea părul din cap.

      -Mergi acasă omule și scoate o capră din casă, i-a ordonat rabinul, iar peste o săptămână să vii din nou aici.

      Așa a făcut bietul om, a mers acasă, a scos o capră afară din locuință, iar la săptămână a mers din nou la rabin.

      Cum l-a văzut rabinul, i-a strigat de departe:

      -Ia zi omule, cum este acum?

      -E mai bine învățătorule, acum avem spațiu ceva mai mult.

      Noi suntem în situația bietului evreu. Sigur, nu eram toți bogați, nu eram toți cu posibilități să ne petrecem concediile prin stațiunile patriei sau pe aiurea, însă aveam posibilitatea de mișcare, eram liberi. Acum suntem cu caprele în casă. Rabinul nostru va ordona să ne mișcăm în jurul casei ceva mai mult, vom fi fericiți. Vom purta măști de protecție, nu va conta, bine că ne dă voie să ne plimbăm afară încă două ore.

      Nu contest ordinele, poate așa trebuie, în general sunt disciplinat și nu mă opun legii.

      Iau exemplul de la Președintele nostru, nu se tunde, nu merge la Sibiu cu excorte, respectă legea, bine face, el este un exemplu pentru noi. La fel ne inspirăm după cum expiră și inspiră miniștrii și primul ministru în cadrul ședințelor de guvern când se pupă toți în bot fără mască de protecție, mă rog, nu toți, erau câțiva care o aveau, doar câțiva. Păi da, ei respectă legea, nu sunt obraznici ca muierea care alerga după porcul scăpat din curte fără mască, femeia nu avea mască, și pe care poliția a amendat-o cu 20.000 de lei. De ce pe ea? Porcul fugise, ea voia să-l adune de pe drumuri. Bine ar fi ca porcul să fie purcea, să-i fete niște purcei, cam douăzeci. Apoi femeia să-i crească vreo doi ani, să-i vândă, dacă nu-i confiscă DSV-ul pentru pestă porcină, iar cu banii câștigați să plătească amenda.

      Un alt caz. Un amărât bea o țuică pe domeniul public, poliția l-a amendat cu 10.000, sau 20.000 de lei, nu sunt sigur care este suma exactă. Oricum nu contează câteva mii de lei în plus ori în minus.

      Personal nu l-am văzut pe nevolnicul care consuma băuturi alcoolice pe domeniul public, însă, din experiență, știu că doar amărâții care împușcă un leu fug la privatizare să-și cumpere  țuică pe care o beau pe marginea șanțului.

      Întreb pentru un prieten: polițistul s-a uitat la amărât când a scris suma pe procesul-verbal de contravenție dacă ăla poate să plătească acea sumă uriașă? Ori sumele sunt scrise așa, pentru că dă bine în ochii șefilor:„l-am ars pe ghiolban”.

      Ăștia din cele două cazuri se vor ruga la domnul Covit să vină să-i ia, oricum de acum în colo vor fi muritori de foame.

      Ziua de 1 mai. Crainicii TV se întreceau în a anunța numărul uriaș de polițiști, jandarmi, câini, cai, toate scoase pe străzi, parcuri și păduri pentru menținerea ordinei. Nu am auzit de TAB-uri și tancuri, nu bag mâna în foc pentru ele dacă au fost scoase pe străzi pentru a descuraja pe nenorociții care voiau să mănânce tradiționalul mic și să bea tradiționala bere.
      Poate acea desfășurare de forțe cu elicoptere și avioane militare survolând cerul patriei, pentru menținerea ordinei, survolau pădurile din Covasna, Harghita, Moldova, pe acolo pe unde dispar pădurile din lipsa copacilor căzuți la datorie în plină pandemie din cauza drujbelor nemiloase și hoațe.

      Nu contest măsurile luate, însă, în multe cazuri manifestările poliției, a o parte din polițiști, semănau cu hăituirea și vânarea oamenilor. Un caz concret: era un polițist care voia să ia talonul unui șofer. Acesta i-a reproșat că nu are voie să pună mâna pe acte, să citească prin geam. Polițistul a răspuns că poate pune mâna pe talon pentru că are mănuși (domnule polițist, mănușile vă protejează pe dvs., nu pe noi). Polițistul insista să-i ia talonul. Șoferul a întrebat pentru ce motiv. Stupoare, polițistul a spus, citez:„nu știu, însă găsesc eu unul”. Nu este bine.

      Cum spuneam, dacă suntem cuminți și păpăm tot ce ne dă Velea, poate pe 15 mai ne lasă și dăm o capră afară din casă. Cu celelalte 4 mai stăm un timp. Ori, poate, dacă ne obișnuim, nici nu le mai scoatem afară.