Se pot găsi multe scuze în favoarea americanilor cu privire la bombardarea celor două orașe cu bombe atomice. Scuze politice, militare, de răzbunare a americanilor care nu putuseră uita atacul fără declarație de război din partea marinei japoneze din ziua de duminică 7 decembrie 1941 de la Pearl Harbor, scuza că astfel puteau determina fanaticii militari japonezi să capituleze. Însă nici o scuză, indiferent cât este de plauzibilă, nu poate transforma pe nimeni în Dumnezeu. Războiul este război, fiecare luptă cu militarii și armamentul din dotare, unii pierd, alții câștigă, la toate se adaugă victimele colaterale.
Însă să trimiți cu bună știința un avion care să aibă în dotare o bombă atomică și care să fie lansată asupra orașului Hiroshima știind bine, măcar bănuind cam ce prăpăd poate face, asta ține de crime de război. „Băiețelul” cum a fost alintată bomba de la Hiroshima, cât cinism, a curmat viețile a zeci de mii de băieței, fetițe, femei, bătrâni, tineri, femei gravide, toți la un loc ca într-o frăție a morții și -au găsit sfârșitul instantaneu. 60.000 de oameni au murit în primele secunde. Nu a fost suficient, trei zile mai târziu o a doua bombă având numele de „Grăsunul” a căzut năpraznic asupra orașului Nagasaki, alți morți fără vină. Toate victimele au fost din rândul civililor.
S-a scris destul despre aceste două evenimente triste, despre aceste cele mai negre două zile din istoria lumii. Nimeni până la lansarea acestor bombe nu reușise să omoare atâți de mulți oameni într-o unitate așa mică de timp.
Acum precedentul există. La acea vreme singuri americanii aveau trei bombe, restul țărilor nu aveau. Acum, în aceste zile de mare nesiguranță pentru pacea în lume, pământul geme de greutatea armelor nucleare și de distrugere în masă. În 1945 Japonia nu a avut arma nucleară, ar fi dat-o și ei, și Germania ar fi dat cu bomba atomică dacă ar fi avut-o. Acum este nevoie doar de o scânteie, de o clipă de neatenție, poate de un Biden care nu-și găsește haina, ori un Putin care ar fi pus în situația de a pierde războiul. O bombă nucleară dată în ziua de azi ar fi un război fără învingători, doar cu învinși.
Pentru ce ne înarmăm? Să luptăm cu cine? Cu rușii? Să fim serioși! Asta este manipulare. De ce ar vrea rușii să vină în România? Rușii au fost aici, ei au distrus îndustria noastră siderurgică, sigur, sub oblăduirea politicului românesc. Au firme de rafinare a petrolului. Nu. Noi nu am prezentat niciodată interes pentru ruși. Basarabia și Bucovina rușii le-au luat de la Imperiul Otoman. Datoria de război a fost stabilită în cadrul Conferinței de Pace de la Postdam.
O prostie să cumpărăm armament, o neghiobie. Vrem să facem ceva cu România? Să repornim uzinele proprii de armament, de logistică militară, nu să cumpărăm la mâna cincea ce aruncă alții.
Nu avem bani, sigur că nu avem, fiindcă suntem proști, cumpărăm de la alții, în loc să dăm de muncă propriului popor și astfel am putea îndestula și bugetul. Statul este un administrator prost se spunea prin 1990 și mai târziu. S-a dovedit că investitorii noștri stategici, așa se numeau, au fost doar niște escroci și tâlhari cu strategii bune.
NU TREBUIE SĂ CUMPĂRĂM ARME. TREBUIE REÎNFIINȚATE ÎNTREPRINDERILE CU PROFIL MILITAR
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu