Femeia pierdută Cap III

 

Capitolul III

 

 

În sala de judecată era lume multă și pestriță, notă aparte făceau muncitorii dintr-o uzină, foarte agitați, îmbrăcați în salopete, care fuseseră aduși să înfiereze cu mânie proletară comportamentul denigrant al unei dușmance a comunismului.

Completul de judecată, din care făceau parte pe lângă doi judecători și doi asesori populari aleși de organizațiile de partid, a intrat în sală, toți s-au ridicat în picioare. Stanca, l-a ordinul gardianului, a rămas în poziția de drepți și după ce au luat loc ceilalți pe bănci.

-Numita Tudor Stanca, a început procurorul să citească din rechizitoriu, după ce Președintele completului i-a dat cuvântul, este trimisă în judecată pentru două capete de acuzare:

Primul: omor cu distrugere de bunuri. În urmă cu mai mult de un an, sătulă de bețiile bărbatului, a pus la cale uciderea acestuia. Intenția de a-l ucide pe soț a mărturisit-o în fața unor vecine care vor compărea ca martore, în fața acestei instanțe, pentru detalii. Deasemeni Argatu, Șeful Postului de Miliție din sat, a declarat că a auzit-o pe inculpată cu câteva zile înainte de incendiu când a cumpărat chibrituri de la magazin că va folosi acele chibrituri pentru omorârea soțului. Inițial șeful de post nu a dat însemnătate cuvintelor folosite de inculpată, crezând că este doar un gând al unei femei al cărui soț tot beat umblă. Abia mai târziu a făcut legătura cu zisele femeii, atunci când pârjolul a mistuit tot, inclusiv pe bietul Ilie care dormea, beat fiind, în grajd. Totodată șeful de post a mai declarat că mai mulți martori au văzut-o pe inculpată când punea foc grajdului. Inculpata știa obiceiurile soțului și anume acela că el se îmbăta seară de seară, iar când revenea acasă de la bufet mai avea în buzunar, pitită, o sticlă cu țuică pe care se retrăgea să o bea în grajd. Profitând de acest fapt, într-o seară a pus foc grajdului, focul s-a extins și la casă și la celelalte acareturi care erau construite din lemn și învelite cu paie. Incendiul a mistuit tot, inclusiv pe soțul ei, numitul Tudor Ilie, care a ars complet. I se reține în sarcină, premeditarea omorului și a incendiului. Stanca a plecat de acasă și s-a făcut nevăzută după ce a înmormântat rămășițele lui Ilie scoase din foc.

Doi: Numita Tudor Stanca după ce a rămas pe drumuri cu un copil de cinci ani, a plecat să i se piardă urma, așa a ajuns în satul Dărmănești și s-a aciuat în casa numitului Nechifor Brojbă, văduv, fără copii. Aici s-a instalat ca la ea acasă profitând de bunătatea și cumva naivitatea și ignoranța lui Nechifor.

Într-o zi, aflându-se la muncă și mai având alți săteni tocmiți cu ziua să-i ajute la treabă, numita Tudor Stanca a declarat că s-a procedat greșit când a fost alungat regele de pe tron. Chiar dacă  rămâneau la putere comuniștii, regele trebuia să fie acolo precum icoana lui Iisus. În susținerea acuzației înțelegem să aducem proba cu martori și de asemeni să fie interogată inculpata.

Președintele completului de judecată era un bărbat cam de 50 de ani, cu părul alb, bogat și ondulat. Avea o căutătură rea a ochilor și o încruntare permanentă a sprâncenelor.

-Cum te numești, inculpată? Întrebarea era standard pentru ca judecătorul să poată porni interogatoriul. Te rog să vorbești clar, fără bâlbâieli și mai ales fără lacrimi inutile. Vocea, deși aspră, era temperată.

-Mă cheamă Tudor Stanca, după soț, dar de fată mi se spunea la catalog Băcilă.

-Câți ani ai? Răspunde strict la întrebare.

-Am 24 de ani, 25 îi fac abia de sfântul Ion.

-Ai fost căsătorită cu numitul Tudor Ilie? Întrebările erau puse fără să se simtă patimă în glasul judecătorului, deși cei doi asesori nu își disimulau disprețul față de inculpată.

-Da, am fost măritată cu el șase ani. Am...

-Răspunde strict, fără comentarii. Era muncitor, te bătea, era bețiv. Cum era fostul dumitale soț?

-La început a fost vrednic și cuminte, apoi s-a luat de băutură, nu și-a văzut capul limpede câțiva ani de zile. Când se îmbăta trebuia să nu-i stăm în cale, nici eu nici copilul, ne omora în bătaie, de ne prindea.

-Ai declarat față de mai mulți martori că ai vrea să-l omori. Este adevărat?

-De fapt am spus așa: „dacă aș avea eu putere, l-aș omorî, m-am săturat de viața asta pe care o duc cu el.”

-Este adevărat că dumneata ai pus foc grajdului unde el dormea, beat fiind? Judecătorul părea imparțial, nu căuta să o intimideze.

-Nu am pus eu foc. Cum era să fac o asemenea nenorocire cu mâinile mele?

-Acum am să-ți pun întrebări despre celălalt capăt de acuzare:

-Ai declarat că mai bine rămânea regele pe tron, chiar dacă tot comuniștii erau la putere. Ai spus cuvintele astea?

-Da, exact așa am spus.

-Și, după părerea dumitale, era mai bine cu regele?

-Habar nu am. Eram prea mică când regele era pe tron. Citisem o poveste și îmi plăcuse cum se comportase regele față de oamenii săraci. Din această cauză am făcut acea declarație care se pare că este foarte gravă. Nu am avut intenție rea, doar așa mi-am imaginat eu cu mintea mea puțină de femeie tânără și proastă. Apăi, tovarășe judecător, mulți câini latră la Lună, însă nu am văzut ca Luna să se sperie de lătratul lor.

-Tovarășe procuror, aveți întrebări? Judecătorul se uita într-un fel ciudat la omul parchetului.

-Nu am. Aș dori să chem primul martor la bară.

-Dumneavoastră, tovarășe avocat, aveți întrebări?

-Nu, nu am.

-Să intre martorul acuzării!

De bară s-a apropiat o femeie sărăcăcios îmbrăcată, bătrână și cu fața zbârcită de riduri.

-Cum te numești? Judecătorul a vorbit mai tare, intuia că martora nu prea aude bine.

-Pălmașu Frusina, așa mi-a zis la catalog, nu am fost niciodată măritată.

-Spune după mine: „jur să spun adevărul și să nu ascund nimic din ceea ce știu”.

Femeia cu chiu cu vai a repetat cuvintele apoi a spus tare: „jur!”.

-Spune-mi, ai văzut pe inculpată când a pus foc grajdului?

-Nu, eu asta nu am văzut. A venit Stanca la mine când se îngâna ziua cu noaptea și mi-a cerut câteva bețe de chibrit, mi-a spus că deși a mai cumpărat cu câteva zile înainte două cutii, nu știe ce a făcut cu ele, poate să le fi luat Ilie, a zis Stanca, i-am dat, ea a plecat acasă și mai târziu, la câteva ore după asta a pornit focul.

-Cum se purta Tudor Stanca

-O femeie vrednică, cam tot ce era în curtea lor era făcut de mâinile ei. Femeia în timp ce vorbea ținea colțul basmalei în dreptul gurii.

-Și atunci de ce crezi că ea a pus foc grajdului? Judecătorul dădea semne de iritare.

-Nu am spus eu niciodată că ea a pus foc, martor îmi este Dumnezeu că eu așa ceva nu am vorbit.

-Tovarășe procuror, aveți întrebări?

-Vă rog să întrebați martora de ce a lăsat să se înțeleagă că Tudor Stanca ar fi pus foc grajdului?

-Tovarășe procuror, una este că a lăsat să se înțeleagă, alta este să fi declarat răspicat că Tudor Stanca a pus foc. Tovarășe avocat, dumneavoastră aveți ceva de spus? La semnul de negație al apărătorului, judecătorul a continuat. Tovarășe procuror aveți cuvântul.

-Să intre cel de-al doilea martor!

De bară s-a apropiat plutonierul de miliție Argatu. Mândru, în hainele lui militare, privea cu aroganță și dispreț spre Stanca, apoi, umil, a așteptat întrebările.

-Dumneata, a început judecătorul, ai declarat că Tudor Stanca a pus foc grajdului și că femeia a avut doar intenția să-l omoare pe bărbatul ei, nicidecum să de-a foc întregii gospodării. Susții și acum acea declarație?

-Da, onorată instanță, Stanca, cu mintea ei de femeie proastă a crezut că va arde doar grajdul și o dată cu el și bărbatul care dormea, beat fiind, în interiorul grajdului.

-De unde știi dumneata cum a gândit inculpata? Nu faci altceva decât să speculezi neavând dovezi concrete în acest sens.

-Să mă iertați, tovarășe judecător, am dovezi, în afara celor declarate de ea în magazin atunci când a cumpărat chibriturile și când a spus: „cu astea o să-l pun bine pe Ilie al meu”, am declarația martorului Năuc Ilie.

-Tovarășe avocat, aveți de pus întrebări martorului? Judecătorul părea ușor iritat de lipsa de interes pentru caz a apărătorului.

-Nu, tovarășe judecător.

-Mai ai ceva de adăugat? Magistratul s-a uitat cu ochi răi la milițianul care părea că își freacă mâinile de bucurie.

-Nu.

-Te poți retrage!

Milițianul a părăsit bara de-a îndărătelea, smerit și slugarnic.

-Să intre martorul Năuc Ispas!

Țăranul a intrat în sala de judecată frământându-și în mâini căciula și călcând cu teamă pe dușumeaua dată cu motorină.

-Te atenționez, și-a început judecătorul cuvântul, după ce Năuc a depus jurământul, că mărturia mincinoasă se pedepsește cu închisoarea. Cu te numești?

-Năuc Ispas, onorată instanță.

-Câți ani ai?

-38 împliniți la sfântă Mărie.

-Spune-mi tot ce ai văzut! Judecătorul s-a rezemat de speteaza înaltă a scaunului judecătoresc și-a pus mâinile cruciș pe burtă iar degetele mari le-a lăsat să se miște în morișcă.

-Păi, să vedeți, am văzut-o pe Stanca când a pus foc grajdului. Năuc a tăcut, judecătorul aștepta să continuie. Liniște.

-Povestește mai departe, spune cu cele mai mici amănunte tot ce ai văzut. Nu este suficient să spui doar că ai văzut-o, spune-mi cum a procedat.

-Păi, să vedeți, eu, nu eram chiar așa de aproape de casa ei, am auzit doar zvonuri de la lumea ce se adunase la poarta lui Tudor Ilie.

-În timpul anchetei ai declarat că ai văzut cu ochii dumitale cum inculpata a pus foc. Când ai mințit? Atunci? Ori acum? Spune-mi încă o dată ce ai văzut?

-Știți, acum îmi amintesc totul, tocmai treceam pe la poarta lui Tudor Ilie când am văzut-o pe Stanca cu un șumoiog aprins de paie în mână pe care le-a aruncat în fânăria de deasupra grajdului, apoi a luat o bârnă din lemn cu ajutorul căreia a blocat ușa de la grajd. M-am speriat și am dat un țipăt să alertez oamenii să vină să stingem focul. Nu a fost chip, flăcările s-au ridicat ca pălălaile, păreau niște iele despletite ce joacă în nașterea dimineții de Sânziene la lumina roșiatică a răsăritului de soare, totul a ars ca o torță. Năuc povestea cu noduri, fața era plină de broboane mari de transpirație. Nu-și găsea locul, își muta greutatea trupului când pe un picior când pe celălalt. Când și-a terminat depoziția, procurorul a răsuflat ușurat. Își construise cazul pe mărturia lui, ori Năuc fusese la un pas să strice tot eșafondajul cazului.

-Tovarășe avocat, aveți întrebări pentru martor?

-Nu tovarășe judecător, mărturia mi se pare a fi completă și obiectivă.

-Să intre următorul martor!

După întrebările pentru identificarea martorului puse de judecător a urmat declarația gestionarului de la magazin:

-Personal, nu am auzit când inculpata a declarat că va folosi chibriturile pe care tocmai le cumpărase pentru a da foc grajdului cu intenția de a-l omorî pe soțul ei.

-Te avertizez că mărturia mincinoasă este pedepsită de lege cu închisoare. Așadar, ai auzit, ori nu, când Tudor Stanca a declarat că intenționează să pună foc grajdului, pentru ca o dată cu el să ardă și soțul ei? Răspunde prin da sau nu fără alte comentarii.

-Nu, tovarășe judecător!

-Este posibil ca inculpata să fi fost mai aproape de șeful de post decât de dumneata atunci când a făcut acea declarație?

-Nu, Stanca era aproape de mine, doar tejgheaua ne despărțea, șeful de post era ferit ceva mai departe. Dacă ea ar fi spus acele cuvinte, eu ar fi trebuit să o aud mai repede decât tovarășul plutonier.

-Știi, cumva, dacă plutonierul Argatu se află în ceartă cu inculpata? Răspunde prin da sau nu.

-Nu.

-Bine, semnează declarația, ești liber. Dacă mai aveți probe de administrat? Înțeleg că nu mai aveți. Suntem în stare de judecată. Tovarășe procuror, aveți cuvântul!

-Onorată instanță, deși probele împotriva inculpatei Tudor Stanca nu sunt directe, avem suficiente motive să credem că ea a pus foc grajdului. Studiile științifice cu privire la comportamentul femeilor abuzate, neglijate, ori înșelate ne arată cu claritate că ele, în situațiile expuse mai sus, pot fi imprevizibile și iraționale. De aceea onorată instanță, în speța noastră nu vom căuta raționalul ci imprevizibilul. Avea Tudor Stanca motive să-l omoare pe soțul său Ilie Tudor? Avea, de altfel a și făcut mărturisiri în acest sens. Se pune întrebarea, firească de altfel, ar fi fost capabilă Stanca să pună foc grajdului și să rămână pe drumuri? Da, ar fi fost capabilă, deoarece pe un om irațional, pe un om cu mintea tulbure nu-l interesează ce se întâmplă mai departe decât scopul declarat, acela de a-l ucide pe soțul ei. Așadar, onorată instanță, având în vedere probatoriul cer ca inculpata să fie condamnată pentru distrugere de bunuri prin incendiere și pentru uciderea lui Ilie Tudor prin ardere. Relevantă este declarația martorului Năuc Ispas care a compărut ca martor în acest proces și care a văzut momentul în care inculpata Tudor Stanca a pus foc fânăriei și grajdului. Crima prin incendiere s-a produs cu premeditare, inculpata a pregătit din vreme totul știa cu precizie ce va face soțul ei, defunctul Tudor Ilie, și când a găsit momentul propice și-a pus în aplicare planul. Față de cele arătate mai sus cer ca inculpata să fie condamnată la muncă silnică pe viață.

Onorată instanță, nu putem trece cu ușurință peste infracțiunea de defăimare a însemnelor comuniste și nici peste aceea de propagandă în favoarea defunctei monarhii abolită și izgonită definitiv nu doar din țara noastră, dar și din sufletele noastre. Cum inculpata și-a recunoscut fapta, încercând să minimalizeze influența nefastă pe care puteau să o aibă asupra oamenilor cinstiți spusele ei, noi am luat act de faptul că a recunoscut în fața organelor de cercetare penală, drept pentru care cerem să i se aplice pedeapsa privativă de libertate în cuantum de cinci ani iar după ispășirea pedepsei să aibă domiciliul forțat în Bărăgan cât timp veți considera dumneavoastră.

-Tovarășe avocat, aveți cuvântul!

-Vă mulțumesc, onorată instanță, apreciez că spuse tovarășului procuror sunt pline de omenie și înțelegere pentru o persoană care a săvârșit o infracțiune de crimă și distrugere de bunuri prin incediere, dar și de o infracțiune cu impact politic grav. Avocatul fiind din oficiu nu s-a obosit să spună un cuvânt bun în apărarea clientei sale.

-Rămânem în pronunțare. Ședința se suspendă.

O oră mai târziu, Stanca a fost readusă din camera de arest a judecătoriei în sala de plen. Președintele completului de judecată însoțit de ceilalți membrii, având toți figuri solemne și ipocrite a citit sentința:

„...condamnă pe inculpata Tudor Stanca la zece ani detenție grea și cinci ani domiciliu forțat în Bărăgan. I se deduce pedeapsa de la data încarcerării”. Pronunțată azi...în ședință publică...” Asistența civilă din bănci a izbucnit în urale și ovații. Încă un dușman al poporului fusese deferit justiției care, astăzi, în deplină legalitate și cu grija față de om a pronunțat o sentință care o va ajuta pe Stanca Tudor să devină un element de nădejde al României după ispășirea pedepsei corecționale.

.........................................................................................................................................