duminică, 8 iulie 2018

Maria XIII


Prima zi de şcoală. Maria, deşi invitată la serbarea de deschidere, a preferat să stea acasă, a mers la deschidere doar Alexa. Abia aştepta să se termine festivitatea să afle cum a fost primită iniţiativa noului Centru de Zi pentru elevii proveniţi din familii cu probleme financiare. Aflase că urma să participe la  deschidere senatorul circumscripţiei lor electorale din partea puterii şi deputatul opoziţie. Maria era interesată de poziţionarea celor doi faţă de iniţiativa locală şi individuală. E drept că ideea înfiinţării Centrului a fost sprijinită de profesorii şcolii şi de Inspectoratul Şcolar judeţean.
Maria încerca să-şi închipuie cât de frumoşi pot fi elevii în noile lor uniforme, distincte pentru clasele primare faţă de cele gimnaziale. Alegerea fusese a părinţilor după dezbateri care au durat aproape trei săptămâni. Pentru ca părinţi să cadă cu toţii la un acord, a fost nevoie de intervenţia energică a Alexei care s-a angajat că va plăti confecţionarea a două rânduri de uniforme pentru toţi elevii. Promisiunea Alexandrei a făcut ca mamele cu dare de mână să accepte şi astfel s-a rezolvat şi problema uniformelor.
Prin faţa ochilor Mariei a trecut Radu, Năsturelul ei, era minunat în hăinuţele lui cu cămaşă albă şi papionul grena. Un buchet uriaş de flori îi fusese pus în braţe de Maria. A refuzat să se urce în maşina Alexei, voia să meargă pe jos, să bată satul la pas, să-l vadă oamenii altfel, să-l vadă frumos şi curat.
Cu Gheorghe nu a mai avut nicio problemă, mai ales după ce se împrietenise cu Mariţa şi care, sentimental vorbind, devenise un fel de sală de lectură pentru el. Maria a invitat-o în mai multe rânduri pe Mariţa să vină cu Gheorghe în vizită, la început bărbatul s-a împotrivit, însă o mângâiere a Mariţei pe obrajii, o privire galeşă şi promisiunea că la întoarcere  îl lasă să facă compuneri pe trupul ei, l-a făcut pe     Gheorghe  să accepte  să meargă în vizită . La ultima întâlnire fuseseră tranşate problemele lui Radu. Alexa intrase tare în bărbatul amator de lecturat corpul Mariţei, îl atenţionase că dacă nu distruge actul eliberat de fiica lui Melciu precum că Radu este idiot, îl acţionează în judecată pentru instigare şi complicitate la fals şi uz de fals. Gheorghe, care era temerar în lupta cu mistreţii, când auzea de lege, se făcea mieluşel, el neînţelegând nicio buchie din păsăreasca pe care o vorbea Alexa. Instictual realiza că greşeşte. S-a angajat că va distruge actul, mai târziu avea să-l aducă şi să-l rupă chiar în faţa femeilor. A doua problemă pe care trebuia să o rezolve unchiul lui Radu era ca Vasilica să renunţe la salariul de părinte social. În caz contrar  urma ca Alexa să sesizeze Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului.
Gheorghe s-a angajat să le rezolve pe amândouă cu condiţia ca el să aibă posibilitatea să-l vadă pe Năsturel, cum îi spunea el. Cererea lui era de bun simţ, iar femeile au fost de acord. De altfel Maria i-a cerut bărbatului să o ajute în treburile din gospodărie care ţineau de puterea de bărbat decât de inteligenţa feminină. Cum Gheorghe îşi făcea veacul mai mult pe la Mariţa, iar ţuica Mariei îi plăcea foarte mult,  lichiorul de nuci verzi era foarte apreciat de Mariţa, nu a văzut nicio piedică să se angajeze în a da o mână de ajutor.
Alexa a intrat în curtea şcolii cu gândul de a merge în sala de mese şi a rămâne acolo până la terminarea ceremoniei. Directorul împreună cu profesorii au invitat-o alături de ei în careul cadrelor didactice şi a invitaţiilor. A fost surprinsă să vadă printre invitaţi pe primarul Melciu, un senator al puterii şi un deputat din partea opoziţiei. Copiii, frumos aranjaţi într-un semicerc  aproape perfect având prichindeii de clasa întâi în faţa, iar în spate  clasele mai mari, priveau cu plictiseală spre profesori şi invitaţi. Cei mai săraci dintre copii se întrebau dacă vor primi mâncare. În spatele copiilor se găseau părinţii, unii mândrii de copiii lor, alţii cu gândul la ţuică, abia aşteptau să se termine festivităţile.
Primul a luat cuvântul directorul şcolii. Soarele, din înaltul lui, trimitea raze incandescente peste invitaţi. Un nor protector se instalase pe cer, umbra lui se proiecta pe semicercul copiilor. Bătrânul lider al şcolii  a urat elevilor succes la învăţătură, amintind în treacăt că vor beneficia de condiţii mai bune şi mai atractive pentru a urma cursurile şcolare. A încurajat, în cuvântul său, ca părinţii să-şi trimită copiii la şcoală,  aici vor primi hrană caldă şi gustări reci pentru cină,iar profesorii îi vor ajuta după ore să-şi facă temele pentru a doua zi.
Primarul, fără a fi invitat să ia cuvântul, s-a strecurat cu dibăcie la microfon, din senin s-a produs un fulger, apoi s-a auzit un tunet, copiii s-au speriat, doar primarul imperturbabi şi-a început discursul :
-Dragi părinţi, dragi elevi, astăzi când pentru toţi ar trebui să fie o zi de mare bucurie, sunt trist la gândul că veţi fi nevoiţi să vă lăsaţi otrăviţi câte puţin în fiecare zi. Doamna Alexandra Panaitescu, o ştiţi cu toţii, fata care l-a falimentat pe Mărgărit, şi-a permis în complicitate cu directorul, fără susţinerea celorlalte cadre didactice, să amenajeze un Centru de Zi pentru elevii provenind din familii cu probleme financiare. Cerul s-a dezlănţuit, tunetele se auzeau mai aproape şi mai tare. Nu zic, ideea nu a fost rea, doar aplicarea ei este toxică. Mâncarea dragi părinţi, dragi copii, a continuat primarul strivind o lacrimă sub pleoape, nu este pregătită aici în Centru, pentru ca elevii să înveţe cum se pregăteşte o mâncare, cum se curăţă zarzavatul , se fierb legumele şi se dă gust mâncării, nu, este adusă de la o firmă de „catering”, prin urmare va fi plină de „E”-uri şi toxine. Doamna, mă jenez când îi spun aşa Alexei, ea nu merită respectul nostru, a pus dorinţa de a câştiga alegerile locale de la anul mai presus de sănătatea copiiilor noştri. Vă rog dragii mei copii, să nu gustaţi din otrava  care care vă va fi servită la Centru! După cursuri mergeţi la casele voastre, mâncaţi o bucăţică de mămăliguţă rece cu o ceapă, dar veţi fi sănătoşi, iar anul viitor vă promit că vom face un Centru aşa cum l-am visat eu şi pe care nu l-am putut realiza din cauza opoziţiei. Vă doresc succes în noul an şcolar! Cât timp a vorbit primarul tunetele au fost mai puternice şi mai intense, cerul se împotrivea din înaltul lui minciunilor şi calomnilor otrăvitoare pe care primarul le spunea copiiilor.
Directorul s-a uitat la senatorul puterii, acesta jenat de cuvintele spuse de primar s-a mulţumit doar să ureze :”sănătate la toţi şi succes în noul an şcolar”.
Soarele şi-a făcut apariţia, pe cer nu mai era niciun nor, un curcubeu multicolor, ca un arc de cerc peste bolta cerească, transmitea bună dispoziţie.
A luat cuvântul deputatul opoziţiei.
-Dragi părinţi, dragi elevi, vă rog să nu luaţi în considerare cele spuse aici de primarul dumneavoastră. În incinta unei şcolii nu este voie să se facă propagandă politică ori domnul primar cu limba despicată, ca unui şarpe, tocmai asta a făcut. Faptul că aici va funcţiona un Centru de Zi pentru copiii defavorizaţi, nu poate decât să mă bucure, pe mine nu mă interesează cine l-a făcut, mă interesează că el există şi voi, copiii şi părinţii voştri, veţi beneficia de el. Mâncarea primită printr-o firmă de „catering” va avea un buletin de analiză. Furnizorul răspunde pentru ceea ce trimite aici ca hrană destinată vouă. Nu vă speriaţi, profitaţi de oportunitate, nu vă amestecaţi în jocurile murdare pe care le face edilul dumneavoastră.
-Copii, mergeţi în clasele voastre, acolo vor veni diriginţii şi învăţătorii voştri. Cei mici, care au venit pentru prima oară la şcoală, să rămână pe loc, vor fi luaţi în primire de învăţătoare şi împreună vor merge în clase. Vă doresc succes în noul an şcolar! Declar închise festivităţile prilejuite de începerea noului an şcolar. Directorul a dat mâna cu invitaţii, apoi cu profesorii urându-le succes în activitatea didactică.
-Câţi elevi s-au înscris pentru masa de prânz? Alexa abia aştepta să înceapă activitatea în Centru, era dornică să vadă că funcţioneză ideea pe care a avut-o mamă-sa şi pentru care ea se dăruise şi muncise mult.
Secretara şcolii a privit-o cu ochii ei blânzi şi umezi, ar fi vrut să o strângă în braţe, să-i transmită din puterea ei, să nu o dezamăgească când îi va spune adevărul:
-Cinci copii şi doi părinţi.
-Bine, te rog să comanzi 50 de porţii, astăzi fără hrană rece, de mâine meniul va fi complet. Alexa nu era dezamăgită, era prima zi de şcoală, elevii erau cu gândul să fugă, să nu facă ore, abia de mâine lucrurile vor intra pe făgaşul normal. Comandă cât ţi-am spus, ăsta este numărul minim de porţii pentru care firma poate face deplasarea. Nu se simţea nici un regret în vocea femeii. Simţea o bucurie lăuntrică, o mare satisfacţie, soarele îi lumina chipul, sufletul şi inima. Şapte suflete vor mânca aici, în Centru.
-Am înţeles! Am fost rugată de două mame să le las să vină la masă, nu au îndrăznit să se înscrie. Ce fac?
-Anunţă-le că sunt bine primite, chiar mai pot aduce şi alte cunoştinţe dacă vor o masă caldă, bună şi gratis. Voi lua legătura cu furnizorul ca masa de astăzi să fie foarte bună, asta nu înseamnă că nu vor trebui să fie atenţi tot timpul la modul în care vor pregăti hrana copiilor.
Cum a văzut-o intrând pe poartă, Maria a venit în întâmpinarea ei. Nu a fost nevoie să deschidă gura pentru a o întreba ceva pe fiica ei, Alexa a început să povestească:
-Întâi să-mi faci o cafea sunt obosită, am trecut prin multe, ai răbdare, îţi voi spune tot, fata şi-a liniştit mama. Nu voi sări niciun moment, văd că arzi de nerăbdare, le voi lua pe rând.
Mamă nu am vrut să mă amestec în festivităţile prilejuite de deschiderea noului an şcolar. Am considerat că nu am nicio legătură directă cu actul de învăţământ. Ceea ce facem noi este un ajutor dat familiilor defavorizate. Directorul şi profesorii au ţinut să stau alături de ei. Toţi, în cuvântul lor, au avut de spus cuvinte frumoase şi echilibrate. Doar Melciu şi-a aruncat veninul din suflet, a împroşcat cu el, tot ce  a fost mai frumos astăzi, prima zi de şcoală, cu o înverşunare care l-a făcut pe senator, coleg cu Melciu de partid, să roşească şi să renunţe la discursul pe care îl avea pregătit. Deputatul opoziţie a fost echilibrat, a încercat să meargă pe liniuţa subţire a bunului simţ, a reuşit. După ce s-a terminat solemnitatea, deputatul m-a întrebat dacă mă interesează politica. I-am răspuns afirmativ, atunci a aruncat nada: „aţi face o bună carieră dacă v-aţi alătura membrilor partidului nostru”. I-am mulţumit, l-am asigurat că mă voi gândi la invitaţia dumnealui, însă, deocamdată, vreau să fiu pe picioarele mele, nu o oaie într-o turmă mânată de la spate de interese de multe ori nu tocmai ortodoxe. Nu i-a picat bine remarca mea, m-a asigurat că partidul domniei sale are o ideologie şi doctrină de dreapta, bine conturate şi traduse în programe şi proiecte  primite cu interes şi mulţumire de electorat. Curioasă, l-am rugat să-mi spună un proiect  care a fost dus la bun sfârşit. S-a înroşit, s-a bâlbâit, a căutat în haosul din cap o idee care să-l scoată din necaz, nu a găsit nimic bietul om. M-am uitat la el cu jenă, nu am vrut să-l pun într-o situaţie delicată, chiar eram curioasă să aflu ce au făcut. Ne-am despărţit  fără alte întrebări şi promisiuni.
Mamă, dacă la anul voi candida pentru funcţia de primar, o voi face ca independent, nu voi căra balastul unui partid după mine.
-Spune-mi, câţi ai avut la masă? Pe Maria asta o interesa cel mult, realizarea idei ei.
-Nu-l văd pe Radu, unde este, nu a venit de la şcoală? Alexa era îngrijorată, nu-l văzuse nici la masă.
-A venit de mult, a mâncat, apoi mi-a cerut voie să meargă la joacă. A plecat cu Lăbuţă, cred că sunt la iaz. Mi-a spus că iar  s-a luat de el Crinu, nepotul lui Melciu. Nu a ripostat, l-a privit cu milă, apoi i-a spus să se astâmpere că-l spune lui tanti Alexa.
-L-a ameninţat că îmi spune mie? De unde i-a venit ideea? Fata era mirată, însă bucuroasă că Radu avea încredere în ea.
-Spune-mi cum a fost la masă! Nu mă mai fierbe!
-Îţi spun, ai avut o idee de milioane. Să vezi, de dimineaţă se înscriseseră vreo 7 persoane, părinţi şi copii. Am comandat  50 de porţii. Secretara s-a uitat cruciş, „e mult a zis ea”. Trebuia să comand, este minimul de porţii pentru care ăştia se deplasează pe distanţă mare. Mamă să nu o mai lungesc, a venit maşina cu mâncarea, în sală erau cinci elevi şi doi părinţi. Au mâncat, se vedea pe faţa lor că le plăcea mâncarea. Au spus frumos „sărut mâna pentru masă”, apoi au plecat. Discutam cu ospătarul despre ceea ce am putea face cu mâncarea, căutam soluţii, era multă. S-a auzit întâi un murmur, apoi  rumoarea s-a amplificat, totul se apropia de noi, nu înţelegeam ce se întâmplă? Băiatul care adusese mâncarea pălise, se pierduse. M-am apropiat de el şi l-am strâns de mână, voiam să-l încurajez. M-am apropiat de uşă şi am deschis-o, pe culoar se apropia de noi mai mulţi bărbaţi însoţiţi de femei şi copii.
-„Ce-i cu voi oameni buni? Curajoasă le-am ieşit în cale. S-au oprit speriaţi.
-Săru-mâna, ne daţi şi nouă să mâncăm? Nu avem nimic acasă de mâncare.
-De ce nu v-aţi înscris de dimineaţă pentru masă, aşa cum am convenit?
-Nu ne-a lăsat Melciu, nici acum nu ne lăsa, am fugit de lângă el. Floarea lu’ Ciuculete care a mâncat adineauri aici ne-a spus că este foarte bună şi gustoasă mâncarea. Doamna Alexa, daţi-ne să mâncăm şi de acum încolo să mor eu, dacă mai fac ce spune primarul!   Dacă vă înscrieţi în cursa pentru primărie voi fi primul dumneavoastră susţinător. Bate vânt de schimbare doamna Alexandra, iar eu voi sufla din partea dumneavoastră ca un adevărat Eol.
-Cine eşti? Nu te cunosc!
-Am fost tehnician în uzina militară, am ajuns şomer, apoi beţiv şi la mâna primarului pentru ajutorul social. Sunt instalator, zidar, faianţar, fac de toate, acum mai mult beau, e grea boală alcoolismul, iar eu sunt alcoolic.
-Cum te cheamă omule? Alexa era impresionată de sinceritatea omului căruia îi tremurau uşor mâinile, avea o privire sinceră, privirea vinovată şi neîncrezătoare.
-David Irimescu, am doi copii în şcoală, nevasta bolnavă, iar eu am reuşit să ajung un alcoolist care, nu reuşesc să ajung seară de seară acasă, din acest motiv se întâmplă să fiu găzduit de marginile şanţului.
Ne daţi să mâncăm?
-Da, intraţi la mese. David, după ce mănânci vreau să vorbim...!”



joi, 5 iulie 2018

Dictatura majorităţii


  O declaraţie recentă a lui Iohannis m-a pus pe gânduri.  Spunea domnul Iohannis despre votul pentru adoptarea codurilor că a fost „o dictatură a majorităţii”. La dracu domnule Preşedinte! Aveţi dreptate! În Parlament este dictatura majorităţii. Aşa a fost tot timpul şi aşa va fi şi de aici înainte. Aşa spune la Constituţie. Cum care Constituţie? Aia pe care o foloseşti când îţi convine şi pe care o violezi când nu îţi place ce te obligă să faci.
Pentru asta merg cetăţenii la vot, să-şi aleagă reprezentanţii, în urma alegerilor şi a negocierilor post electorale se naşte o majoritate. Această MAJORITATE va conduce România, ce este neclar? A, neclar îţi este faptul că nu conduci tu, că nu ai întreaga putere cum o avea Băsescu în guvernarea Boc, ori tu în guvernarea Cioloş. Apropo domnule Iohannis, nu aţi răspuns la o întrebare care mă frământă şi acum şi anume: la sfârşitul lui octombrie 2015, la Bruxelles se ştia că Cioloş va fi premierul României, deşi oficial Ponta a demisionat abia pe 4 noiembrie. Cum dracu vine asta? Pentru ca numele lui Cioloş pentru funcţia de premier al României să fie o propunere reală trebuia să se ştie că Ponta va demisiona. Ori Ponta nu avea niciun gând de demisie. Asta înseamnă că mulţi şi-au dat mâna pentru a-l împinge pe Ponta pe scările Palatului Victoria în urma incendiului din 30 octombrie 2015 din Clubul Colectiv. De altfel dumneata chiar ţi-ai arătat nemulţumirea domnule Iohannis faţă de faptul că Ponta nu demisiona încă din vară, deşi DNA îi făcuse dosar penal. Abia după incendiu şi la presiunea străzii domnul Ponta a demisionat. Îmi amintesc cuvintele dumneavoastră cinice şi iresponsabile, ori mai şti, poate aveau mult adevăr?
Citez din Iohannis: „a TREBUIT să MOARĂ oameni pentru ca Ponta să demisioneze”. Cum adică? Niciodată nu aţi explicat ce dracu aţi vrut să spuneţi. Unii ar putea înţelege că moarte tinerilor de la Colectiv nu a fost întâmplătoare.
  De ce vă loviţi tot timpul de majoritatea din Parlament? Treaba dumneavoastră este cu totul alta, sper că vă cunoaşteţi sarcinile de serviciu? Dacă nu, au grijă consilierii să vi le amintească.
Domnule Iohannis, cu câţi preşedinţi, şefi ai altor state, aţi luat legătura de când sunteţi în fruntea statului? Câte vizite de lucru aţi făcut în alte ţări împreună cu oameni de afaceri români, pentru a găsi împreună portiţe prin care economia României să o ia din loc? Niciuna! Luaţi cam mulţi bani de la stat doar pentru a face naveta la Sibiu şi a vă plimba prin Bucureşti cu bicicleta. Zău! Prea mulţi! Eu zic să şi munciţi pentru ei. A munci nu înseamnă să dezbinaţi, să asmuţiţi pe români contra români. Ce garanţie am eu, cetăţean, că dumneavoastră sunteţi stăpânul adevărului? Dumneavoastră şi cei din jurul dvs. chiar sunteţi alfa şi omega? Cine vă plăteşte să aduceţi dezbinarea în rândul poporului. V-aţi radicalizat discursul, este cuvântul unui tiran care suferă din cauza neputinţei. Vă chinuiţi, nu sunteţi un geniu, nu puteţi fi dictator într-o ţară care a ales democraţia. Vreţi să terorizaţi cu ajutorul străzii? Se vede încrîncenarea pe chipul dvs. Suferiţi domnule Preşedinte, sunteţi bolnav din cauza propriei impotenţe politice. 
Deveniţi arbitru, chemaţii pe toţii la masa negocierilor, găsiţi soluţii pentru ca românii să dea mâna cu românii. Nu distrugeţi liniştea ţării, nu aveţi motive! Dvs. nu sunteţi opoziţia, sunteţi Preşedintele cel aşezat deasupra tuturor! Fiţi Dumnezeul de acolo din fruntea statului! Nu un ciomăgar de doi lei rătăcit cu geaca roşie printre protestanţi. Chemaţi puterea şi protestanţii la masă, nu vă poziţionaţi de nicio parte.
Foarte bine că aţi trimis legile înainte de promulgare pentru control constituţional, dar nu o faceţi cu ferocitate, faceţi-o demn ca un adevărat Preşedinte.
Aţi reuşit împreună cu Băsescu Traian să duceţi funcţia de Preşedinte în derizoriu.
Dacă tot vreţi să fiţi corect, aş vrea să vă cred, însă văd multă ipocrizie şi răutate, cinism şi batjocură în privirea, zâmbetul şi înfăţişarea dvs., dacă vreţi să fiţi corect, lămuriţi problema chiriei încasate ilegal. Aveţi grijă să nu fiţi ejectat de istorie.
DA DOMNULE PREŞEDINTE, MAJORITATEA DICTEAZĂ ÎN PARLAMENT, ASTEA SUNT JOCURILE. Pentru ca opoziţia să fie luată în seamă trebuie să negocieze, nu să facă scandal, ci să vină cu iniţiative ceva de genul: „uite, vezi dragă majoritate, te ajut să treci legea asta, dacă îmi accepţi aceste amendamente”. Aşa se face într-un Parlament adevărat. Până la urmă politica este arta negocierii.


duminică, 1 iulie 2018

Maria XII


Alexa nu a ezitat să se prezinte la DNA, se ştia curată, nu făcuse nimic în afara legii, cel mult putea fi atacată de ANAF pentru evaziune fiscală, dar asta se petrecuse cu mulţi ani în urmă.
La intrarea în DNA a fost legitimată şi percheziţionată apoi a fost însoţită până la uşa procuroarei. Însoţitorul a atenţionat-o că din sediu nu mai poate pleca decât dacă procuroarea îi dă voie.
„-Sunt arestată?” a întrebat Alexa.
„-Nu, dar astea sunt  ordinele pe care le avem”. A explicat sec agentul.
A luat loc pe bancă, după un timp s-a ridicat şi a început să se plimbe, la început prin dreptul băncii apoi pe lungimea holului.
Două ore mai târziu, procuroarea a deschis uşa şi a invitat-o să intre .
Fără să se grăbească, Alexa s-a uitat în ochii ei, apoi a intrat în încăpere. Era un cabinet  mare, opusă uşii se găsea fereastra înaltă ,  cu grilaj de protecţie. Câteva fişete metalice prevăzute cu încuietori cu cifru erau  aliniate pe peretele din spatele biroului din stejar masiv. Pe masa uriaşă se afla o lampă de birou, poza unei micuţe balerine, un calendar, dosare şi hârtii scrise „aruncate” în dezordine. Procuroarea Vobeică, o femeie în putere la cei 40 de ani, cu o frumuseţe uscată, peste care se instalase urâţenia sufletului, era slabă, aproape descărnată, cu ochii albaştri limpezi şi iscoditori duşi în fundul capului, pomeţii obrajilor erau scoşi în relief, nasul cârn, gura mare, buze subţiri, bărbie ascuţită, când vorbea îşi încreţea puţin nasul.
-Luaţi loc, vă rog! Procuroarea era amabilă şi caldă.
Alexa a luat loc fără să se lase impresionată de bunăvoinţa anchetoatoarei, ştia că astea sunt tertipuri pentru a adormi vigilenţa martorului, suspectului, etc.
-Vreau să răspund la toate întrebările dumneavoastră, vă rog să mă întrebaţi, am foarte multă treabă, iar venitul în această vizită nu era pe agenda mea.
-Noi nu v-am fi deranjat dacă nu ar fi existat pe numele dumneavoastră o reclamaţie, cineva v-a pârât că în urmă cu mai mulţi ani aţi fi devalizat firma lui Mărgărit, măcelarul satului, folosindu-vă de influenţa nefastă pe care o aveaţi asupra fiului acestuia. Aşa este?
-Doamnă, pentru a nu lungi vorba, totodată să nu vă simţiţi obligată să folosiţi cuvinte subtile, am să fiu directă, vă voi spune totul.  Am fost într-o relaţie cu Bubu, fiul lui Mărgărit, nu cunosc ce afaceri aveau părinţii lui, nu era treaba mea. Pe mine mă interesa să fiu răsfăţată şi să mi se îndeplinească poftele.
Doamnă, după ce am simţit gustul banilor, am învăţat cum să-i fac. Nu am cerut niciodată nici măcar o acadea, întotdeauna mi s-a oferit, Bubu se simţea fericit dacă eu primeam cadourile lui. Flăcăul ăsta mi-a deschis ochii, mi-am dat seama că banii pot fi câştigaţi uşor, dacă ştiu să-mi folosesc frumuseţea nativă şi abilităţile de femeie.
-Adică să vă prostituaţi. Procuroarea a încercat să lovească adânc.
-Sunteţi dură! Alexa i-a răspuns zâmbind. Într-un fel sau altul toţi ne prostituăm. Chiar şi un procuror se poate prostitua. Să ne închipuim, sigur nu este cazul nostru, că un procuror primeşte ordin de la şeful său, ori de la o altă persoană care îl şantajează, să facă un dosar penal pe numele unui individ care deranjează o persoană politică. Procurorul acţionează după cerinţe, nu după lege, ceea ce face în acest caz omul din slujba legii se numeşte prostituţie.
-Da, dar nu este acelaşi lucru...
-Sigur doamnă că nu este, în timp ce eu fac ce vreau cu trupul meu, procurorul în cauză se joacă cu viaţa altui om. Vedeţi asta este diferenţa dintre mine şi alţii. Da, am fost prostituată, am fost curvă, m-am culcat cu cine mi-a plăcut, însă şi cu cine m-a dorit, iar dacă i-a plăcut cum a fost răsfăţat, alintat şi iubit, în final m-a răsplătit. Şi în cazul procurorului şi al meu, totul s-a rezumat la bani, doar rezultatele sunt diferite, de la mine bărbatul a plecat, poate mai sărac, dar fericit şi mulţumit. De cealaltă parte omul a fost dus în beciul arestului.
-Şi astea mi le spuneţi aşa direct, fără jenă, chiar cu oarecare mândrie observ. Procuroarea era puţin derutată, nu se aştepta la un asemenea răspuns.
-De ce m-aş jena, acum sunt un om de afaceri prosper, logodită şi cu o carieră frumoasă în faţă. Am bani şi putere. Am puterea banului, ştiţi de ce? Pentru că sunt bani câştigaţi cinstit, prin muncă, cu muncă grea de multe ori.
-Aşa spui dumneata faptului că te-ai încălecat cu toţi pentru bani? Procuroarea era dată peste cap, nu ştia cum să continuie ancheta. Era obişnuită ca invitatul care se afla pe scaunul Alexei să tremure de spaimă. Ori acum, femeia din faţa sa îi dădea cu tifla.
-Pentru o mai bună înţelegere a modului în care am lucrat. Au fost cazuri în care un bărbat mi-a plăcut, acestuia nu i-am luat bani, altuia care l-a fel îmi plăcuse, iar el  mă privise ca pe o femeie, i-am dat jumătate din banii, pe care îi pusese în sertar, înapoi. Să vă răspund la acuzaţia adusă, băiatul lui Mărgărit  nu a avut contact sexual cu mine, cu toate acestea mă plătea ca eu  să-l însoţesc  în toate cluburile. Sigur că  l-am însoţit bucuroasă. Vreţi să mai ştiţi ceva? Nici măcar nu l-am înşelat în acea perioadă, nu-i vorbă,  eram încă virgină.
-Să înţeleg mai bine, procuroarea era nu numai nedumerită, însă începuse să fie şi geloasă pe Alexa, dumneata îmi spui acum că primeai banii fără să prestezi?
-Nu, mă tem că greşiţi, credeţi că îi era uşor unei fete tinere şi frumoase ca mine, vă asigur că eram, să iasă în compania unui toboşar care înghiţise toba? Alexa era dezinvoltă.
-Dacă nu îţi era uşor, de ce continuai să te vezi cu el?
-Dumneata crezi că un minier intră de drag în mină? Nu! Intră pentru bani. Aşa eram şi eu, niciun serviciu nu este ideal. Conta doar numărul banilor. Iar pentru câţi îmi dădea Bubu îl vedeam ca pe un Făt –Frumos călare pe un cal alb. Nu înţeleg ce vreţi de la mine?
-Nu ai plătit impozite la banii primiţi, ai făcut evaziune fiscală.
-Asta o va stabili fiscul, eram o persoană fizică, aveam banii puşi în cont, dacă trebuia să plătesc impozit la ei, FISCUL trebuia să-mi spună. Doamna procuror, dacă mai aveţi întrebări vă rog să le puneţi, dacă nu am plecat, am treabă! Trimite-ţi mascaţi să mă aducă! Eu nu mai vin!  Pentru că îmi sunteţi simpatică, vă spun că am fost reţinută în SUA  pentru prostituţie, acolo am învăţat  cum relaţionează anchetatorul cu suspectul. Aşa ca în America, mă reţineţi ori plec! Vă rog să anunţaţi la poartă să-mi dea drumul!
Bună ziua!
-Nu te mai reţin, îmi placi. Cu ochii dumitale ai putea să fii atentă ce se întâmplă în comună, apoi să-mi comunici. Mă interesează mai mult Melciu, este un cadavru politic, sunt sigur că dumneata vei câştiga alegerile la anul. Dacă îl simţi, îl vezi cu ceva, să-l „facem” amândouă. Dumneata îl pârăşti şi eu îl arestez. Nu va şti decât Dumnezeu.
-Ba nu, va mai şti cineva, conştiinţa mea, asta nu o vând.
Sala de studiu, care urma să fie şi sală de mese pentru elevi, era arhiplină, părinţi, profesori, invitaţi, era prezent şi un reprezentat al cateringului care urma să asigure hrana elevilor. Directorul şcolii a cerut să se facă linişte, cu greu oamenii s-au potolit, profesorul şi-a început discursul mulţumind Mariei pentru idee:
-Trebuie să mulţumesc minunatei consătence, Maria, pentru efortul depus în amenajarea  acestui minunat Centru. Aici copiii dumneavoastră, dragi părinţi, vor servi masa de prânz, după care, sub îndrumarea unui profesor îşi vor pregăti temele pentru a doua zi. Fiecare elev se va înscrie la una dintre disciplinele de sport pentru care noi avem instructor şi vor activa acolo, iar seara la plecare vor primi pacheţelul cu mâncare pentru cină. Toate cheltuielile vor fi suportate de doamna Alexa Panaitescu. Dumneavoastră părinţii nu veţi avea cheltuieli suplimentare, veţi fi doar obligaţi să trimiteţi copiii la şcoală. Uniformele, pentru că elevii vor avea uniforme, vor fi confecţionate prin grija aceleeaşi minunate doamne. Dacă sunt întrebări vă rog să le adresaţi, e bine să lămurim lucrurile acum. Dacă nu sunt ,rămâneţi pe loc, veţi fi serviţi cu o porţie de piţa şi un suc.
-O ţuică nu puteaţi să daţi? Vocea era a unui bărbat murdar şi neras care încă nu se trezise bine din mahmureală.
-Nu, aici este un institut de învăţământ, nu este cârciumă. Directorul i-a răspuns destul de rece îl cunoştea ca pe un cal breaz.
-Atunci, să fiţi voi sănătoşi! Eu nu-mi dau copilul pe mâna voastră! Ce vreţi voi, să-l faceţi popă? Îl dau la şcoală dacă doamna Alexa îmi asigură o litră de ţuică pe zi.
-Cum îţi permiţi?...directorul se enervase la auzul pretenţie părintelui.
-Lăsaţi-l domnule director, eu sunt gata să-i ofer mai mult de atât, un salariu, dacă este în stare să muncească. Ce meserie ai? Alexa venise în faţă lângă profesori.
-Sunt instalator, am autorizaţie, nu am mai profesat de mult, nu cred că am uitat tot.
-Te angajez ca instalator la şcoală, vei face toată înstalaţia de încălzire centrală pe lemne, încă nu avem gaz metan în sat, vă promit că vom avea în cel mai scurt timp. Ce părere ai?
-Voi avea program de lucru  vin când pot şi plec la fel. Bărbatul o lua în zeflemea pe Alexa.
-Dragul meu, pentru a avea bani trebuie să-i câştigi, fie prin muncă, fie să-i furi. Aici nu vei fura nici un centimetru de ţeavă, voi fi cu ochii pe tine. Prin urmare, trebuie să munceşti, vei intra în program la 8 dimineaţa şi vei pleca acasă la ora 4 după amiază. Încerci?
-Nu, eu mă dau jos din pat la ora 9,30-10 dimineaţa. Am fost exploatat 10 ani cât am lucrat la patron şi eram obligat să mă trezesc dimineaţa cu noaptea în cap. Acum gata, nu mai vreau, trăiesc din ajutor social şi din ce mă mai miluieşte Melciu, Dumnezeu să-i dea sănătate!
-Atunci, drum bun la Melciu! Alexandra era hotărâtă să nu intre în jocul cârcotelii părinţilor pentru a nu fi jumulită, ca o găină proastă.
-Nu voi lăsa copilul la şcoală, ce v-aţi gândit voi, hai să mai facem un ban de pe urma proştilor. Cucoană, eu am fost şef de echipă şi ştiu cu ce se mănâncă astea. Nu veţi trăi voi de pe spinarea băiatului meu!
-Am uitat să vă spun, directorul s-a adresat din nou părinţilor, cei care din rea voinţă nu îşi trimit copiii la şcoală vor fi amendaţi cu amenzi grele, sau cu muncă în folosul comunităţii, sunt exceptaţi doar acei copii pentru care părinţii prezintă un certificat medical din care să rezulte că elevul nu poate participa la cursuri. În rest, toţi părinţii sunt obligaţi  să-şi trimită copiii la şcoală. Dragi părinţi, prin iniţiativa doamnei Maria s-a realizat un Centru unde copiii vor fi consiliaţi psihologic, vom angaja un psiholog în acest sens, deasemeni profesorii prin rotaţie şi pe bază de voluntariat vor supraveghea elevii până seara când vor pleca acasă, în acest interval ei îşi vor pregăti temele pentru a doua zi şi vor participa la orele de sport. Pentru ca un elev să fie admis în Centru, nu are nevoie ca părintele să depună o adeverinţă de venit, este suficient ca dimineaţa când vine la curs să anunţe că va rămâne peste zi în Centru. Este obligat ca dimineaţa să anunţe că rămâne peste zi, pentru ca doamna secretară să facă comanda pentru mâncare.
Dacă mai aveţi nelămuriri.
-Nu, nu mai avem. Ne-aţi lămurit buştean. Eu v-am întrebat de ce nu aţi pus şi o litră de ţuică pe masă, iar voi m-aţi plimbat o jumătate de zi cu vorba, halal! Mai vedem noi cum va fi!  Trebuie să aibă şi domnul primar o vorbă de spus, nu vă lasă el aşa de capul vostru.
- Nici eu nu sunt de acord cu modul în care puneţi problema, forţaţi părinţii, îi obligaţi să-şi trimită copiii să stea în Centrul vostru momindu-i cu o farfurie de ciorbă, mai mult lături. Dacă voiaţi ceva cu adevărat bun pentru copii, de ce nu aţi făcut o bucătărie aici să fie pregătită hrana pentru ei? Puteau prin rotaţie să ajute şi ei la pregătirea propriei hrane, învăţau să cureţe un cartof, o ceapă, să dea gust unei mâncări. Aşa, aduc  ăia de la oraş porcăriile lor pline de E-uri şi nocive copiiilor, ca reprezentant al Direcţiei pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului mă opun categoric unui asemenea plan criminal. Voi raporta primarului, pentru ca acesta să ia legătura cu factorii de decizie de la judeţ, inclusiv prefectură, pentru a opri acum, când nu este prea târziu, genocidul care este pe cale să izbucnească.
-Domnule, ascultă-mă pe mine, acest After –school social va funcţiona, cu, sau fără voia voastră şi dacă mă ajută Dumnezeu, voi curăţa Primăria de toţi şobolanii care s-au aciuat acolo! Ştiu că astea sunt cuvintele lui Melciu, te rog să-i transmiţi din partea mea, Alexandra Panaitescu, că între noi există un război din care doar eu voi avea de câştigat, eu şi această comună supusă hoţiilor voastre. Acum, vă rog să părăsiţi sala! Alexandra era măreaţă, era demnă, era femeia care pentru a doua oară nu se lăsa cumpărată  şi intimidată de primar. Domnilor întâlnirea de astăzi a luat sfârşit. Vă anunţ că eu voi mânca împreună cu profesorul care urmează să supravegheze copiii în acea zi laolaltă  cu elevii. Asta pentru a vă demonstra că mâncarea va fi sănătoasă şi pregătită curat şi corect. Dacă vreunul dintre părinţi, se întâmplă ca într-o zi, să nu aibă ce pune în oală, să anunţe la şcoală şi în acea zi poate mânca la noi. Nu vom putea hrăni mai mult de patru părinţi zilnic. Bună ziua!
Invitaţii, unii mormăind şi suduind în gând pe profesori şi pe Maria cu ideea ei, alţii închinându-se şi mulţumind Domnului Dumnezeu pentru milostenia Alexei au plecat spre casă.
Bărbaţii în cea mai mare parte s-au oprit la cârciumă, aceasta era aşezată destul de aproape de şcoală, la intersecţia uliţelor. Doar trei –patru părinţi bărbaţi şi-au văzut de drum, mergând hotărâţi spre casele lor.
În grădina de vară a cârciumii, primarul îi aştepta cu ţuica pregătită.
-Cum a fost mă la întrunire? Vă plăteşte să lăsaţi copiii la şcoală? Primarul îi privea cu dispreţ, avea picioarele depărtate, mâinile la spate şi burta scoasă în faţă.
-Ne plăteşte pe dracu, curva aia de Alexandra nici măcar o litră de ţuică nu a pus pe masă, doar suc şi piţa, păi aşa încearcă ea să mă momească, să-mi las copilul la şcoală?
-Da de ce trebuie mă să te momească? Ce este în interesul ei să înveţe copiii tăi carte? Este în interesul tău prostule. Tu trebuie să le mulţumeşti, că te ajută să-ţi trimiţi odraslele la învăţătură. Bă, fără carte nu faci nici cât o ceapă degerată. Cel care vorbise avea peste 45 de ani, se vedea a fi om subţire la vorbă, însă faptul că era murdar şi nebărbierit arăta la fel cu ceilalţi convivi.
-Ai dreptate domnu’ inginer, că doar eşti ’telectual, nu-i aşa? Uite ce bine ai ajuns, dacă ai învăţat carte!
Ce eşti altceva, decât un beţiv ca noi toţi? Domn’ primar, aţi avut un post de horticultor, am văzut că aţi angajat un tehnician, de ce nu l-aţi angajat p-ăsta? Vi s-a părut că este prost?
Primarul s-a văzut pus în dificultate. A început să vorbească mai mult bâlbâindu-se, în timp ce în gând îl înjura pe beţivul care adusese discuţia despre angajarea tehnicianului horticol.
-A fost o chestiune de oportunitate, primăria nu avea bani prea mulţi, un tehnician l-am angajat cu 2000 de lei, pentru inginer trebuia să plătim mai mult.
-De ce nu mi-aţi făcut nicio propunere, că doar am depus cererea o dată cu tehnicianul.
-Dragă, să fiu sincer, băiatul nu l-am putut refuza, e nepotul  şefului  Consiliului Judeţean, ce voiai să-mi tai craca de sub picioare? Să lăsăm lucrurile vechi, nu mai întoarcem noi mortul de la groapă acum. Fiţi atenţi cum veţi proceda! Dimineaţa toţi copiii merg la şcoală, anunţă că vor rămâne în Centru după amiază, apoi după ore se cară fiecare la casa lui şi îi lasă cu mâncarea să se spele pe cap cu ea.
-De ce să procedăm aşa? Ne facem singuri rău. Eu las copiii să mănânce şi să stea acolo să înveţe, acasă ce să facă? Să stea telelei pe drum? Nu domn’ primar, nu fac prostia asta! Vorbise un bărbat curăţel îmbrăcat, însă la fel de neras şi murdar ca şi colegii lui.
-Dacă  laşi copiii în Centru, nu îţi mai dau ajutorul social, ai înţeles?
-Nu, nu am înţeles, nu aveţi motive să-mi tăiaţi ajutorul. Sunt corect, îmi fac conştiincios treaba!
-Nu eşti corect mă! Eu spun cum eşti! Pentru un amărât ca tine, care depinzi de pixul meu, eu sunt Dumnezeul tău. Îţi este clar?
-Nu domn’ primar, deasupra dumneavoastră e legea. Acolo voi merge să-mi facă dreptate.
-Vei merge pe dracu! Ştii de ce nu o vei face? Pentru că nu ai bani. Avocaţii, te vor apăra doar dacă vor simţi că este ceva de muls, altfel te vor lăsa în plate Domnului. Nu spun, este posibil să găseşti şi oameni care să te apere dezinteresat, sunt puţini, dar sunt. Atunci eu am să vin cu Gică şi Costică, uite-i aici, îi vezi? Sunt ca brazii! Ăştia vor declara în faţa instanţei că ţi-am oferit serviciu cu contract şi l-ai refuzat, ai refuzat să semnezi şi negaţia. Băieţi, s-a întors edilul spre cei doi aşa zişi martori, aţi fost de faţă în primărie când i-am oferit serviciu la întreţinerea primăriei şi a şcolii?
-Da, domn’ primar, să moară mama dacă mint, aşa s-a întâmplat, cum aţi spus!
-Ce părere ai domnule? Primarul jubila. De ce te încăpăţânezi? Faci cum îţi spun şi suntem prieteni!
-De ce vrei domn primar să nu fie Centrul? Ce câştigi dumneata?
-Mă, asta e politică pură.
- O fi cum spui mătălică, însă nişte copii pierd...
-Da, l-a întrerupt primarul, însă la anul eu voi fi reales primar şi voi face eu Centrul. Nu este oportun acum. Asta este, vor pierde săracii copii, aşa este, nu contest, dar vom câştiga cu toţii.
-Domnule Melciu, inginerul agronom fierbea, vorbele primarului, siguranţa lui, modul în care îi prostea în faţă, îl enervase, îmi voi lăsa copiii la şcoală apoi după amiază vor rămâne în Centru. Iar dumneata dacă poţi să-mi tai ajutorul social cu ajutorul idioţilor ăstora, te rog să încerci! Bună ziua!
Inginerul a părăsit cârciuma urmat de alţi câţiva părinţi care se alăturaseră celor care voiau să-şi lase copiii în Centru.





miercuri, 27 iunie 2018

Când semeni vânt, culegi furtună.


  Rareş Bogdan ferchezuitul jurnalist de la Realitatea TV a dat publicităţi un lucru extrem de grav, soţia sa şi copilul ar fi fost atacaţi într-o parcare după ce se urcaseră în maşină. Doar prezenţa de spirit a soţiei a făcut ca lucrurile să nu degenereze.
Sper că domnul Rareş Bogdan a dat publicităţii o ştire reală, nu una falsă.
Despre atac nu pot spune decât că este un act regretabil, unul care trebuie condamnat de toată societatea, indiferent de culoarea politică, iar instituţiile statului să-şi facă datoria. Nu ştiu cine ar fi putut fi acel dement care a atacat o femeie şi un copil. Este îngrijorator faptul că aceste  acte de violenţă se înmulţesc, ele nu fac bine societăţii noastre. Televiziunile sunt un focar de incitare la violenţă, directă, ori indirectă. Rareş Bogdan prin emisiunea sa, prin invitaţii pe care îi are asta face, asmute poporul nepesedist asupra ciumei roşii. Jurnaliştii au ieşit din cămaşa lor de moderatori de emisiuni şi s-au transformat în incitatori.
  Partea rea a lucrurilor este că partizanatele politice s-au talibanizat. Nu mai este o luptă ideologică în care electoratul urmăreşte programele şi propunerile legislative pe care le fac, ci pur şi simplu s-au radicalizat şi au trecut la o nouă fază, aceea a datului efectiv în cap. Avem destule imagini în acest sens, parlamentarul Bacalbaşa agresat de un grup de oameni, apărat de jandarmi, întreb dacă nu erau jandarmii l-ar fi linşat? Lovirea unui jandarm, a unui bătrân care trece întâmplător pe stradă.
Astăzi s-a forţat întrarea în Parlament, de ce? Ce să facă acolo?
Regret momentele de groază prin care au trecut soţia şi copilul lui Rareş Bogdan, însă când semeni vânt , este posibil să culegi furtună.
  Liderii politici, moderatorii de televiziuni, trebuie să-şi schimbe discursul, să treacă la acel discurs tolerant în care să primeze schimbul de idei, critica în limita bunului simţ, să fie aplicate toate procedurile parlamentare.
Incitarea la ură şi violenţă trebuie să înceteze, indiferent de partidul ori televiziunea care le practică.
  Trebuie să înceteze minciunile şi manipulările, nu face bine populaţie, până la urmă adevărul iese la lumină. Observaţi că nu numesc partidele care fac manipulare, neavând tot timpul posibilitatea unei informări în timp real.
Pentru d.l Bogdan, ca şi pentru ceilalţi care practică acelaşi tip de mesaje, ăsta trebuie să fie un semnal de alarmă. O ţară nu poate fi guvernată dacă nu are cel puţin două partide oponente ca ideologie şi doctrină. Prin urmare, fie că place ori că nu place, PSD-ul este un partid social-democrat, aşa cum PNL-ul este un partid liberal de dreapta cu adânci rădăcini în istorie. Pentru ca PNL-ul să devină puternic, trebuie să aibă lideri puternici şi programe de guvernare coerentă. Astăzi a fost o moţiune de cenzură, nu a trecut, nici nu avea cum, atâta timp cât PNL-USR nu au venit cu un program alternativ de guvernare. Poate guvernul Dăncilă e slab, dar tot este mai puternic decât, un viitor cabinet care nu are nicio idee de guvernare.
  Politica să se facă în Parlament, iar dezbaterile din cadrul emisiunilor să fie unele constructive, nu gen:”ba pe-a mă-ti”. Aşa se poate linişti societatea destul de învolburată de la această oră.

Un biet trubadur afon şi neinstruit


  Ieri am avut ocazia să văd câteva lucruri insolite prin originalitatea lor.
Primul: Klaus Werner Iohannis  de ziua drapelului României, a ieşit la plimbare cu bicicleta prin Bucureşti. Foarte bine, mişcarea nu face rău, iar exemplul primului om în stat ar trebui urmat. Cu două amendamente, dacă tot se plimba cu bicicleta ziua în amiaza mare, de ce naiba nu a arborat un mic drapel la bicicletă, aşa, pentru a demonstra contestatarilor că lui chiar îi pasă de România. Mulţi dacă ar fi văzut drapelul arborat la bicicleta  lui Iohannis ar fi lăcrimat de emoţie.
Doi. Domnul Preşedinte chiar nu are treabă la Cotroceni? Are o agendă goală? Se plictiseşte? O fi terminat de citit? Nu cred că a terminat, iar dacă a terminat nu a înţeles nimic din ce scria acolo. Dacă ar fi înţeles, ar fi emis decretul de revocare a lui Kovesi. Astea sunt subterfugii, Iohannis trebuia să o revoce pe Kovesi fără toată această minciună cu cititul.
Seara domnul Preşedinte a decorat câţiva oponenţi ai regimului comunist, un gest frumos, lăudabil. Dar ce bine ar fi fost dacă la ceremonie ar fi fost invitaţi şi alţi oficiali ai statului român. Herr Iohannis nu este neapărat Preşedintele României şi acţionează în consecinţă, este un fel de trimis special al lui Merkel la conducerea României.
Aseară pe o ploaie mocănească, domnul Ludovic Orban părea un şoarece murat în apă alături de vreo 50 de  pripaşi, la fel de uzi şi apatici ca şi marele şef liberal, tremurau în faţa guvernului. Orban chemase mii de oameni să participe la mitingul de protest împotriva guvernului, din păcate nu veniseră decât vreo 50 de inşi.
Domnul Orban, prin acţiunea nefericită de aseară din faţa Guvernului a dat o palmă puternică partidului, a săpat la dărâmarea fundaţiei istoricului partid. Un lider de partid nu poate acţiona în nume propriu, indiferent ce va face, el va fi alăturat partidului pe care îl conduce. Orban, nu are nimic în comun cu ceea ce ar trebui să fie un mare lider. Este un biet trubadur de duzină, afon şi neinstruit. Se pare că pe Iohannis nu-l mai interesează PNL din moment ce a impus la conducerea liberalilor o nulitate. Cea mai proastă alegere ca lider PNL a fost Orban. În PNL încă mai sunt oameni care pot fi buni lideri de partid. Liberalii cu Orban vârf de lance, Vâlceanu, Dancă şi Prişcă comunicatori nu au nici o şansă. Privind la el, la Orban, o regret pe Alina Gorghiu, fata cel puţin păzea gustările copiilor să nu le fure Dragnea. PNL înainte de fuziunea cu PDL era un partid de 20-25%, iar PDL-ul cu toate greşelile comise avea cam 15%. După ce s-a făcut fuziunea dintre PNL şi PDL, noul PNL a ajuns undeva la 19-20%. Aceste procentaje arată clar prăbuşirea PNL. Nici nu se poate să fie altfel când liderul partidului Orban are un comportament de bufon, iar comunicatorii partidului sunt nişte păpuşele întoarse cu cheia. Cum altfel poate fi un Vâlceanu, un Dancă, ori Prişcă. Acesta din urmă, aseară, a fost pus într-o situaţie jenantă după ce un jurnalist i-a demonstrat că a manipulat populaţia deliberat, prin minciunile spuse referitoare la modificările care se fac la codul penal şi codul de procedură penală.
Astăzi se supune la vot în plenul Parlamentului moţiunea de cenzură introdusă de PNL, USR, PMP împotriva guvernului Dăncilă. Sigur că nu are nicio şansă să treacă, moţiunea a fost introdusă pentru ca opoziţia să dea satisfacţie fanilor săi.


marți, 26 iunie 2018

Maria XI


Trecuse o lună de când Maria nu mai discutase cu Mariţa, drumurile lor fuseseră paralele. În timp ce Maria se ocupa de amenajarea şi dotarea viitorului after school, Mariţa era cu treburile câmpului.
-Mario, nu zici să-mi dai o ţuică? Poate îţi voi mai zice câteva cuvinte care te pot interesa.
-Vino femeie! De ce să nu-ţi dau? M-ai ajutat când buza mi-a ars, acum cu drag îţi voi întoarce fapta bună.
Au intrat în curte, musafira a luat loc la masa de afară unde umbra era deasă, gazda a intrat în bucătărie să pună de cafea şi să aducă o cinzeacă de ţuică Mariţei. Când totul a fost gata, femeile s-au aşezat la taifas. Năsturel care era prin preajmă a cerut Mariei voie să meargă la iaz, apoi a tulit-o prin grădină, de acolo prin porumb cu Lăbuţă după el şi nu s-a oprit decât când au ajuns la apă.
-Şi ce ai mai făcut de când nu ne-am mai văzut?
-Ce să fac Mario, cu munca pe la cine are nevoie. Mi-am cumpărat o văcuţă, trebuie să mă ocup de ea, să-i pregătesc fân pentru iarnă, că acum bate vântoasa la uşă. M-a ajutat mult Gheorghe, Mariţa vorbea dându-şi ochii peste cap, a mai venit din când în când să-mi dea o mână de ajutor. Ca femeie nu pot răzbi toate treburile, el e priceput şi vânjos, când vorbea despre Gheorghe, i se lumina faţa, iar în ochii îi apăreau două luminiţe, de emoţie se îneca când pronunţa numele bărbatului.
-Mariţo, te-ai îndrăgostit! Se vede de la o poştă.
-Este adevărat că m-am aprins după flăcăul ăsta. În seara când am fost la tine, a rămas să doarmă la mine. Eu l-am culcat în altă cameră, peste noapte a venit peste mine, e drept că nici eu nu doarmeam, parcă-l aşteptam să vină. A venit, cum îţi spusei, nu a încălecat bine că s-a potolit, apoi l-a furat somnul. Nu i-am zis nimic atunci, l-am lăsat să doarmă, când a plecat dimineaţa i-am strigat din prag:
„-Gheorghe, să mai vii pe la mine că am a te învăţa nişte lucruri”.
-Dornic să ştie mai multe a venit într-o seară, încă se mai fâţâia lumea pe drum fiecare pe unde avea treabă. Pe mine nu mă deranjează, la mine poarta-i deschisă ca la han, doar uşa sufletului e închisă şi se deschide cui vreau. A intrat Gheorghe în curte s-a aşezat la masa de afară pe un scaun şi fără altă introducere a zis:”am venit să învăţ”. „Stai aşa băiete, că învăţătura temeinică înseamnă pregătire multă”. „Nu înţeleg nimic ţaţo”, mi-a zis Gheorghe.
-„Nici nu vei înţelege, primul lucru, de acum încolo să-mi zici pe nume, nu ţaţo, ai înţeles”? „Am înţeles, a răspuns el”.
-„Măi băiete, fii atent ce îţi spun: femeia să o priveşti ca pe o carte, fiecare părticică din trupul ei este o pagină. Mă, când o iubeşti, să citeşti fiecare cuvânt, fiecare literă care este scrisă acolo.”
„-Ce spui tu? Am avut câteva femei în viaţa mea, dar în afara unor negi şi a unor aluniţe cu păr, eu nu am văzut nicio literă. Astea sunt prosti, auzi la ea, femei pe care e scrise cuvinte. Eu nu am văzut din astea. Or fi la oraş, nu zic nu, da aici la noi nu-s.”
-În acea seară am tăiat un pui, am făcut focul în soba din curte, apoi l-am răscăcărat şi l-am pus pe jar. I-am dat un păhărel de ţuică, puiul i l-am lăsat mai mult lui, apoi am băut un păhărel de vin şi ne-am băgat în casă. Nu îţi descriu tot. Îţi spun doar cuvintele lui Gheorghe pe care mi le-a zis dimineaţa când ne-am trezit goi şi îmbrăţişaţi. Atunci s-a uitat la mine cu drag, m-a mângâiat pe faţă, m-a sărutat, apoi mi-a şoptit: „femeie, în viaţa mea nu am citit nicio carte, însă tu eşti un roman, te-am citit toată noaptea şi tot nu am terminat. Mariţo, a continuat el, dacă acum eşti un roman, când ai fost tânără cred că erai o bibliotecă”. De atunci Gheorghe vine mereu la mine, mă ajută la treburi, iar seara îl las să citească câteva cuvinte din cele scrise pe trupul meu. Citeşte greu săracu, nu ştie carte, abia silabiseşte, citeşte o literă, o ia de la capăt, uită ce citise înainte. E drept că sunt în stare să-l las repetent, să mai repete cititul că tare bine a învăţat cum să facă.
-Mariţo, interesant şi rafinat tot ce îmi spui, unde ai învăţat tu toate astea?
-Când eram tânără am fost în brigada artistică a comunei, eram câteva fete pe care ştabii de atunci ai comunei, instructorul de partid, secretarul BOB (Biroul organizaţiei de bază a PCR), primarul şi preşedintele CAP, ne trimiteau în schimb de experienţă. De fapt erau întâlniri între activul nostru de partid şi de stat şi delegaţiile străine care ne vizitau judeţul. Seara se lăsa cu banchet, iar oaspeţii, dar şi ai noştri, îşi alegeau câte o fetiţă care să le încălzească sufletul şi patul. Acolo Marie am învăţat cum este cu cititul de la un consul francez, iar licenţa mi-am dat-o cu secretarul trei al ambasadei Marocului. Ăştia se născuseră pentru a iubi, iar eu, elevă silitoare, m-am dovedit a ajunge mai bună ca profesorii mei. Aşa am ajuns expertă în cititul trupului. Şi bărbatul e la fel ca femeia, numai că femeile de multe ori sunt analfabete.

Tu ce ai mai făcut cu şcoala ta? Am văzut că fata nu a mai plecat la Bucureşti, mi s-a părut că era însoţită de un domn, aşa este? Mariţa se prefăcea că nu ştie nimic, deşi i-a lansase zvonul în sat, într-o seară când lumea se strânsese la răscruce, după o ploaie torenţială de vară care umflase şanţurile cu apă şi luaseră în vâltoarea lor câteva coteţe de găini cu păsări cu tot din cele două gospodării aşezate prea aproape de malul unui pârâu care mai tot timpul anului e secat, atunci spusese muierilor care se văitau că le intrase apa în curte şi le stricase straturile de flori că: „Alexa Mariei venise acasă cu un hăndrălău”.
-Da, nu a mai plecat şi nici nu are de gând să plece. S-a orientat să intre în politică, vrea să devină primar, pentru asta trebuie să o cunoască lumea până la anul când vor fi alegerile.
Mâine mergem la judeţ la DSV şi la SANEPID să luăm avizele pentru funcţionarea sălii de mese. Mâncarea o vom aduce printr-o firmă de Catering, ei se vor ocupa şi de servitul mesei copiilor, pentru seară tot ei le vor aduce hrană rece.
Avem probleme cu primarul încă nu ne-a dat avizul de funcţionare, acum voi pleca la primărie pentru a avea o discuţie cu el. Nu o las pe Alexa încă să intre în focul bătăliei, o ţin de rezervă, dacă mă împotmolesc, o trimit pe ea ca ultimă soluţie. Acum am să te rog să bei ţuica, pentru că voi pleca. Dacă ai informaţii noi, te aştept oricând!
Maria a urcat sprintenă treptele care duceau la etajul primăriei. Primarul era pe hol de vorbă cu secretarul, când a văzut-o pe Maria a întrerupt brusc discuţia cu funcţionarul şi s-a adresat brutal acesteia:
-Ce vrei? Ai devenit un coşmar pentru mine! Intră-n birou! Glasul lui Melciu era poruncitor. Maria a trecut prin faţa lui şi a intrat în cabinetul primarului. Edilul, marcat de femeie, se uita în urma ei cum se prelingea ca o umbră cu mersul ei elastic şi săltăreţ. O clipă a văzut-o tânără, avea un păr bogat împletit în două codiţe aduse pe piept iar vârfurile se odihneau pe sânii plini şi rotunzi, buzele erau rumene ca cireşele de mai, gura mică, era apetisantă şi senzuală. O iubise, ea nu-l plăcuse niciodată, de atunci o ura. Îi părea rău şi acum că nu plusase cât trebuia pentru aş face din fiica ei amantă, altele ar fi fost datele problemei, ar fi avut-o pe Maria la degetul mic.
-Ia loc, spune de ce ai venit?
Maria s-a aşezat comod în fotoliul indicat de primar care se afla în partea stângă a biroului. A aşteptat ca Melciu să mai spună ceva, nu s-a grăbit să răspundă.
-Spune-mi te rog, Maria vorbea şi  îl privea în faţă, avea nişte ochi de un albastru spălăcit, albicioşi, urâţi şi răi,  de ce refuzi să acorzi autorizaţie de funcţionare Centrului? Ce motive ai?
-Tu nu înţelegi, Centrul îmi va crea multe probleme. Ai reuşit să mă înghesui, m-ai băgat în corzi. Dacă sunt de acord cu finanţarea Centrului, mă va da peste cap Consiliul comunal, acolo opoziţia este majoritară. Ar fi fost  bine pentru mine să fii făcut eu propunerea de înfiinţare a Centrului, ăştia din opoziţie respingeau, eu mă victimizam cu copiii defavorizaţi în braţe, câştigam sigur încă un mandat. Acum nu mai pot, vine fiică-ta să candideze şi să finanţeze Centrul. Mă voi opune pe toate căile! Mario, vă puneţi cu dracu şi tu şi fata!
-Nu te gândeşti la copiii care ar mai fi pierdut încă un an de zile doar pentru aţi face tu campanie electorală? Ce fel de om eşti?
-Politic, cui îi pasă de prostiile tale? Aşa se face politica! Dacă popa ar boci după fiecare mort căruia îi face slujba, ce s-ar alege de el? El priveşte lucrurile pragmatic. A mai murit unul. E bine, îşi zice popa în barbă.  Asta înseamnă prosop, bani şi masă gratis. Trebuie să fii în pas cu oportunităţile, altfel mori politic. Iar eu încă nu vreau să mor!
-Ce părere ai despre o adeverenţă eliberată de un anumit medic psihiatru prin care un copil este declarat schizofrenic?
-Niciuna, e medic şi aşa a văzut lucrurile la un moment dat. Poţi tu să o contrazici? Poate duci copilul să fie expertizat? Nu-i nimic mai cunoaştem şi noi pe câte cineva, nu stăm cu mâinile în sân, nu ne lăsăm doborâţi uşor.
-Apropo! Cum a ajuns Vasilica asistent maternal când ea este o beţivă notorie şi trăieşte în mizerie, fără să aibă minimum de condiţii?
-Dragă Maria, reclamă-mă! Du-te cu jalba în proţap la poliţie, la procuratură, la Direcţia de protecţie a copilului, unde vrei tu. Ai de grijă, băţul cu care vrei să loveşti are două capete. Acum te rog să mă laşi, am treabă, nu am vreme de pierdut cu toate babele care nu au altceva mai bun de făcut decât să răpească timpul unui edil care are pe cap toate problemele sătenilor.
-Nu te interesează nici dacă vorbesc despre lucrările la negru pe care le tocmeşti cu diferiţi antreprenori şi unde trimiţi să lucreze echipa Fulger a lui Gheorghe cu asistaţii social?
-Mario, Mario, nimic nu înţelegi, ce fac eu este supervizat, crezi că aş putea să iau atâţia bani fără să nu-i împart cu cine trebuie? Nu fetiţo, de aici trăiesc mulţi. Ai grijă cui mă pârăşti, să nu-ţi prinzi unghiuţele! Te avertizez pentru că mi-ai fost dragă odată. Acum pleacă, nu vă dau aviz de funcţionare, mă puteţi da în judecată.
Maria a plecat clătinându-se pe picioare, a înţeles că Melciu nu ar fi fost atât de stăpân pe el dacă, nu ar fi avut cu adevărat spatele asigurat.
-Domnule director, putem folosi Centrul fără avizul Primărei? Maria era speriată i se părea că a ajuns într-o fundătură.
-Cred că da, ţinând cont că nu facem construcţie nouă, doar amenajam o sală deja construită. Mă voi interesa la Inspectoratul Şcolar, am acolo un bun prieten. Dacă ăla spune că nu ne trebuie, putem demara lucrările?
-Da, imediat ce avem linie verde fie ea şi verbală. Mâine merg la SANEPID să mă interesez de modul cum ar trebui să arate sala de mese, iar până la sfârşitul săptămânii să ne apucăm de treabă. Vă rog să tocmiţi un meseriaş capabil şi serios care să nu ne ţină cu vorba. Din păcate timpul e scurt, iar eu vreau ca elevii să beneficieze din primele zile de masa caldă. Vă las domnule director!
-Matei, aşa cum îmi spuneai odinioară. Suntem prieteni, tovarăşi şi sper aşa să rămânem.
-Da Matei, sper să fim prieteni şi tovarăşi multă vreme de acum încolo. Important este să asigurăm condiţii minime copiilor săraci.
-Maria, mulţi sunt săraci şi de puturoşi şi beţivi. S-au obişnuit să cerşească, să primească pomană, statul le asigură un minimum de bani fără să facă vreun efort. Orele de muncă în folosul comunităţii sunt doar pe hârtie, în realitate suntem invadaţi de bălării şi mizerie peste tot.
-Plec, aştept telefonul tău, dacă avem acceptul mâine merg la SANEPID, apoi voi cumpăra faianţa, gresia şi tot ce trebuie pentru instalaţia sanitară şi pentru apa potabilă. Te rog să faci măsurătorile!
A doua zi de dimineaţă Maria împreună cu Alexa erau la uşa SANEPID-ului, au intrat, apoi au fost primiţi de un tip rece cu ochii imobili şi vorba tăioasă ca o lamă de ras.
-Ce doriţi? Femeilor le-a îngheţat sângele în vene când au auzit vorba ca un lătrat a funcţionarului.
Alexa l-a privit atentă, a încercat să pătrundă dincolo de ochii de peşte mort ai funcţionarului.
-Dorim să facem un after scool social în şcoala din comuna noastră, avem încăperea, cum ar trebui să fie dotată pentru a corespunde din punctul dumneavoastră de vedere?
-Aici scrie tot, alimentele trebuie să fie verificate de DSV.
-Nu va fi cazul, alimentele vor fi aduse de o firmă de catering gata pregătite, la noi vor fi eventual încălzite, pentru seară aceeaşi firmă va aduce hrană rece care va fi depozitată în frigider până seara când copii o vor primi.
-Trebuie să fiţi riguroşi, vocea funcţionarului devenise caldă, privirea se oprise în decolteul destul de generos al Alexei. Controalele noastre sunt dese, vă avertizez că nu avem cei mai maleabili inspectori. Nu este o ameninţare, doar prevenţie. Faceţi totul cum este scris în această hârtie, pentru orice nelămurire, ori sfat în plus, vă rog să mă sunaţi la acest număr.
Mulţumite, femeile au părăsit biroul, Alexa cu cartea de vizită în mână s-a adresat mamei sale:
-Vezi mamă ce minuni a făcut decolteul meu? Tu m-ai certat, ştiam că va deschide multe uşi dacă funcţionarii sunt bărbaţi, dacă sunt femei, te las pe tine să vorbeşti cu glasul tău afectat.
Aranjarea săli de mese era pe sfârşite, cei doi meseriaşi şi ajutoarele lor făcuseră adevărate minuni. Totul arăta ca la carte. O fostă magazie care avea zid comun cu sala de mese fusese dezafectată, apoi împărţită prin zid în băi şi grupuri sanitare. Totul era pregătit. Alexa cumpărase un mare cuptor pentru încălzirea hranei şi un frigider uriaş unde se vor ţine pachetele cu  hrană rece ale copiilor. A doua zi urma să vină cei de la SANEPID să dea autorizaţia de funcţionare. Deschiderea oficială a centrului era anunţată după avizarea de către inspectorii de la sănătatea publică. Pentru că era o amenajare pentru copii s-a hotărât să se servească suc şi piţa. Profesorii şi o parte dintre părinţi fuseseră invitaţi pentru a doua zi după amiază la patru. Din cadrul primăriei fusese invitat funcţionarul de la asistenţa socială. Primarul luase foc, pe teritoriul comunei unde el era stăpân, cineva îndrăznea să treacă peste poruncile lui, să facă ceva fără autorizaţia lui.
Alexa se pregătea să-şi ia la revedere de la ceilalţi când telefonul a început să sune:
-Domnişoara Alexa Panaitescu? Un glas de femeie mieros şi cald.
-Da, cu cine vorbesc. Alexa s-a lăsat păcălită de vocea caldă a interlocutoarei.
-Sunt procuroarea Vobeică de la DNA.
-Aşa şi cu ce vă pot ajuta? Alexa trecuse în tumultoasa ei viaţă prin multe peripeţii, dormise de multe ori la poliţie, plătise amenzi, ajunsese în faţa instanţelor de judecată  pentru fapte minore. Nu se speria uşor, mai ales că de ani de zile ducea o viaţă mai mult decât onorabilă.
-Sunteţi invitată mâine de dimineaţă la ora opt la sediul nostru.
-În ce calitate? Ce să caut eu la DNA, nu sunt persoană publică, nu am contracte cu statul.
-Cu atât mai mult nu trebuie să aveţi motive să nu vă prezentaţi. Insist ca mâine să ne vizitaţi la sediul nostru, nu vă vom reţine mult, ştiu că aveţi multă treabă la Centrul pentru copii. Ultimele cuvintele o lăsaseră mască pe Alexa.
-Bine, voi veni! Apoi către mamă-sa :
-A început hora mamă, mâine mă cheamă la DNA. A început să se simtă mâna lui Melciu. Credeai că ne lasă să zburdăm cum vrem noi, pe teritoriul marcat de el?



duminică, 24 iunie 2018

Nu-mi pasă de ţară ,vreau încă un mandat!


  România este într-o situaţie greu de gestionat. Să vedem faptele:
Ministrul justiţie cere Preşedintelui să revoce din funcţie pe Laura Codruţa Kovesi procuror şef al DNA. Iohannis refuză. Se ajunge la CCR. Judecătorii Curţii spun că Preşedintele nu are niciun motiv să nu o revoce pe Koveşi prin urmare trebuie să emită decretul de revocare. Preşedintele trage de timp, aşteaptă să fie publicată Motivarea CCR. În urmă cu multe zile a fost publicată. De atunci Iohannis citeşte motivarea Curţii pentru a înţelege motivele care au stat la baza hotărârii emisă de magistraţii curţii. De două săptâmîni jurnaliştii îl întreabă pe Preşedinte dacă o revocă pe Koveşi. Iohannis răspunde meditativ: „citesc, încă sunt în săptămâna cu cititul”. Propun să se prelungească mandatul lui Kovesi, este ştiut faptul că peste vreo 11 luni îi expiră mandatul de drept. Da, însă nu avem nicio certitudine că în acest răstim, domnul acesta neimpresionabil, imobil şi rece ca o mobilă din PFL, va înţelege ce au scris judecătorii pre limba lor în motivare.  Sigur că asta este o tragere de timp nejustificată, o tiflă dată PSD-ALDE. O provocare, în sensul că:”fac ce vreau, sunteţi slabi, nu îmi este frică de voi, vă provoc, nu-mi pasă de ţară, vreau încă un mandat”.
Domnul Iohannis, Preşedintele României, nu este atât de imaculat pe cât lasă să se înţeleagă. Nici el, nici soţia domniei sale. Hotărârea Curţii de Apel Braşov, rămasă definitivă şi după judecarea Contestaţiei în Anulare, arată cu degetul cel puţin spre obrazul celor doi, dacă nu cumva la o cercetare mai atentă a organelor penale ar putea arăta spre cătuşele folosite ca brăţări pentru inculpaţi. Ori faptul că au fost declaraţi „vânzători de rea credinţă”, implică multe lucruri cu caracter penal.
Dragnea Liviu, preşedinte PSD, după ce fusese „binecuvântat” de instanţă cu o condamnare de 2 ani cu suspendare, aşa să nu zică Liviu că nu a fost băgat în seamă, acum în prima instanţă a fost condamnat într-un alt dosar la 3 ani şi 6 luni cu contopirea celor doi ani din dosarul politic al referendumului.
  Să le luăm pe rând: Condamnarea de 2 ani cu suspendare a fost un cadou făcut de DNA şi protocoale lui Băsescu, aşa să se înveţe minte ăia care mai au gânduri de suspendare. Instanţa a aplicat o pedeapsă cu suspendare lui Dragnea, însă fără a îi aplica şi pedepse complementare, respectiv dreptul de a alege şi de a fi ales. Prin urmare pedeapsa aplicată lui Dragnea a fost o tragere de ureche, o atenţionare a celor care se ridică împotriva sistemului.
Pe 21 iunie a.c. instanţa la condamnat pe Dragnea la 3 ani şi 6 luni, aici s-a contopit şi pedeapsa de 2 ani cu suspendare, cu executare. Constituţia spune că până la o decizie definitivă inculpată beneficiază de prezumţia de nevinovăţie. Prin urmare, până în momentul în care Dragnea va fi condamnat definitiv beneficiază de prevederile Constituţiei.
Domnul Iohannis, Preşedinte al României s-a grăbit să iasă în presă cu o declaraţie prin care ne amintea că este în săptămâna de lectură, totodată neuitând să ceară demisia lui Dragnea şi eliminarea lui din viaţa politică. Aici domnul Preşedinte greşeşte, Dragnea nu este condamnat definitiv, deci se prezumă a fi nevinovat. Doi, domnul Iohannis, cel puţin moral, nu poate cere ceva împotriva lui Dragnea atâta timp cât domnia sa şi soţia domniei sale sunt într-o situaţie delicată, dacă nu au, încă, dosare penale acest lucru se datorează funcţiei domniei sale, nu faptului că ar fi curat.
Încasarea unor bani din închirierea unui spaţiu dobândit fraudulos cum a făcut Iohannis, „rea credinţă” a reţinut instanţa,  mă face să cred că are un obraz destul de gros dacă poate ataca pe altcineva pentru un posibil delict, atâta timp cât delictul lui e şi mai mare.
Apoi încălcarea Constituţiei în atâtea rânduri de către Preşedinte îl poate pune undeva în afara legii.
Cererea cu înfocare a lui Iohannis de a fi suspendat, mă face să cred că aşa i s-a impus din afară.
Fac următorul scenariu: Iohannis suspendat, plecat de la Cotroceni, unde credeţi că se va opri? În piaţă alături de rezist, de fapt în fruntea rezist. Va explica mitingiştilor cum a fost el extirpat de la Cotroceni şi aruncat în stradă pentru ca PSD-ALDE să încalece pe justiţie, pe DNA, DIICOT şi să treacă nenorocitele de legi ale justiţiei care vor pune violatorii să se pupe cu victimele. Domnul Iohannis, deşi afară va fi cald, îşi va pune geaca roşie, precum Petre Roman puloverul la revoluţiei, şi se va aşeza în fruntea celor care vor striga : „Dragnea, Dragnea nu uita, România nu e a ta, ci este a altuia: Merkel, Merkel”. Iohannis, ca un bun german, nici nu-l pot condamna pentru asta, va zâmbi şi va striga „jawohl” cu gura largă şi dinţii laţi.
În ce-l priveşte pe Dragnea, de la Teldrum, complex de porci, averea din Brazilia să se încerce condamnara lui pentru un abuz în serviciu care nici ăla se pare că nu prea este demonstrat, ar trebui să se considere jignit. 


Maria XIII

Prima zi de şcoală. Maria, deşi invitată la serbarea de deschidere, a preferat să stea acasă, a mers la deschidere doar Alexa. Abia aştept...