Totalul afișărilor de pagină

miercuri, 10 decembrie 2014

Remunerarea parlamentarilor

     Parlamentarul Anghel Stanciu a făcut un proiect de lege pentru pensiile parlamentarilor, nu intru în amănunte. Poate fi un lucru bun, nu mă pronunţ, despre altceva vreau să scriu. Din păcate, Parlamentul în întregul lui a devenit calul de bătaie al mass.mediei, al politicienilor ce nu sunt în Parlament şi al opiniei publice. Cred că pe nedrept este criticată Instituţia Parlamentului. Parlamentul este forul garant al democraţiei în România. Dacă vorbim despre parlamentari, aici avem o problemă, nu contează dacă sunt senatori, ori deputaţi, dacă sunt de la opoziţie, ori de la putere, sunt ţoţi la fel cu câteva excepţii. Am avut surprinderea să aud de parlamentari, care au fost arestaţi, ori daţi în urmărire penală, pentru prima dată. Dacă nu aveau loc acele nefericite evenimente, pentru ei, îşi încheiau mandatul fără ca cineva să le fi auzit de nume. Şi ca ei mai sunt mulţi în Parlament, din nefericire, chiar prea mulţi.
      Actuala remunerare a parlamentarilor este incorectă. Sunt membrii în forul legislativ care îşi fac datoria cu prisosinţă, fac proiecte de legi, se zbat să fie votate, merg în comisii unde au luări de poziţie, propuneri şi luptă pentru mandatul încredinţat; la fel procedează în şedinţele de plen. Sunt activi şi pe teren, în circumscripţia unde au fost alesi, ţin audienţe, au legătura tot timpul cu cei care iau trimis în Parlament, aduc doleanţele lor în plenul şedinţelor pentru a interpela miniştrii cu cererile petiţionarilor. Aşa ar trebui să fie un parlamentar pentru a justifica indemnizaţia şi celelalte drepturi primite, mă refer la maşină cu şofer, hotel plătit de Parlament, secretară, telefon etc.
     Din păcate sunt aleşi ai neamului care nu lipsesc de la nici-o şedinţă de plen, ori din comisii, dar, au numai o prezenţă fizică, nu iau cuvântul în timpul dezbaterilor, nici în plen, nici în comisii. Pur şi simplu urmăresc degetul şefului de grup parlamentar şi în funcţie de cum e, ridicat, ori coborât, votează „pentru”, ori „contra”, bineînţeles fără a şti despre ce lege e vorba.
Deasemeni nici în circumscripţii nu ţin acele audienţe, ori dacă le ţin, nu vin cu problemele oamenilor în Senat, ori Camera Deputaţilor pentru a interpela miniştrii de resort cu necazurile celor din teritoriu. Aceiaşi parlamentari nu au făcut nici un proiect de lege. Din păcate numărul aleşilor din cele două camere care sunt pe post de figuranţi, este cu mult mai mare decât al celor activi.
Ca fost salariat ştiu că, o retribuţie este primită în urma unei activităţi productive. Parlamentarii leneşi, ori şi mai rău, nepregătiţi, vor spune că ei au o altfel de activitate, care nu este neapărat productivă. Inexact, orice ales trebuie să îşi aducă aportul la îmbunătăţirea legislaţie, prin proiecte de legi, luări de cuvânt, dezbateri în cadrul comisiilor din care fac parte, audienţe în teritoriu, interpelări ale miniştrilor pe diferite probleme semnalate de alegători şi nu în ultimul rând participarea la şedinţe şi la vot. Dacă alesul neamului vine în Parlament se aşează în fotoliu, cască plictisit, se joacă pe telefonul ultra modern, citeşte presa, ori doarme pur şi simplu, minunându-se şi el ce uşor se poate câştiga banii, fără a participa la dezbateri, nu poate fi pus pe picior de egalitate cu cel care este activ.
       Propunerea mea ar fi ca indemnizaţiile parlamentarilor să nu fie plătite numai pentru simplul fapt că a spus prezent la strigarea „catalogului”, ci ţinându-se cont de activitatea lui în timpul cât are mandat. Nu am să fac eu „normativul”, trebuie să fie făcut de parlamentari, dar să fie făcut pe criterii riguroase şi de bun simţ. În modul în care se petrec lucrurile acum în Parlament, cred că jumătate din numărul actualilor membrii va fi suficient în viitoarele legislaturi. Un Parlament cu două camere, dar cu un număr minim de membrii, ar fi mult mai suplu, mai funcţional. Pentru ce trebuiesc sute de parlamentari când, munca propriu-zisă este făcut de câteva zeci? De ce trebuie să fie remuneraţi la fel deşi, activitatea lor nu este egală? Din cauza acestui balast, Parlamentul este privit cu neîncredere. În momentul în care remunerarea se va face echitabil, acei senatori, ori deputaţi care, se zbat pentru ca, prin activitatea lor să se îmbunătăţească legislaţia şi să fie rezolvate problemele electoratului, ar putea fi premiată, iar cei care fac numai act de prezenţă să aibă indemnizaţia diminuată în mod semnificativ.
       Trebuie ca în Parlament să pătrundă numai oameni pregătiţi şi cu simţul datoriei faţă de votul cetăţenilor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu