joi, 31 decembrie 2015

La mulţi ani Prieteni!

 
     
Astăzi este ultima zi din anul 2015, astăzi se încheie un an cu bunele şi relele lui. Dacă vom şti cum să facem, poate anul care vine va fi mai bun. În acest ultim articol, din acest an, nu voi scrie despre politică, măcar astăzi vreau să uit toate relele făcute de politica românească, nouă tuturor şi României în întregul ei. Astăzi vreau să reuşesc să ajung la toţi prietenii şi cititorii mei să-i îmbrăţişez, să-i încurajez şi să le doresc multă sănătate, fericire, unitate, pace în familii, în Ţară şi în lume şi nu în ultimul rând, din inima mea hipertensivă vă transmit un călduros: LA MULŢI ANI! .
       Dragi prieteni, vă propun ca astăzi când comemorăm 126 de ani de la trecerea în nefiinţă a celui ce a fost Ion Creangă, scriitor, povestitor, pedagog şi diacon, să ne amintim cu bucurie de cel ce a fost Nică, fiul lui Ştefan Apetrei din Humuleşti şi a Smarandei Creangă din Pipirig. Să ne amintim de poznaşul copil pe care l-am întâlnit în copilăria noastră. Să ne amintim de „Capra cu trei iezi, Stan Păţitul, Dănilă Prepeleac, Soacra cu trei nurori, Harap Alb” şi câte alte multe întâmplări şi povestiri spuse cu mult umor şi înţelepciune populară. Să nu uităm „Amintiririle din copilărie”, o bijuterie a literaturii române, o nestemată a prozei româneşti ce stă în gâtul lui Patapievici et.co.
Nu trebuie să uităm pe cei care, prin scrierile lor, ne-au făcut copilăria mai frumoasă, nu avem dreptul să uităm, atunci când vom uita pe Eminescu, Creangă, Caragiale, Alecsandri, Haşdeu etc.vom muri câte puţin cu fiecare operă uitată, cu fiecare scriitor uitat. Fiinţa noastră va deveni uscată, searbădă şi vulgară ca vocabularul lui Patapievici. Nu avem dreptul să ardem cărţile celor care ne-au învăţat să vorbim în limba noastră, cărţile celor care prin scrierile lor au scos mierea la suprafaţă din frumuseţea cuvintelor româneşti.
       Dragi prieteni, în copilărie am furat cireşe de la mătuşa Mărioara, pentru că fiecare dintre noi am furat câteva cireşe de la o zgripţuroaică precum mătuşa lui Nică. Am fost la scăldat şi am uitat vaca legată de o salcie, în loc să o duc la păscut, am legat-o, iar eu m-am jucat, eram copil, asta nu m-a scutit de pedeapsă. Nu mi-a luat mama hainele, mai bine le lua, pedeapsa mea a fost mai aspră, cu toate această bătaie, am rămas tot copil. Chiar dacă nu am fost la iarmaroc să vând cucul armenesc, tot aveam necaz pe pupăza care cânta într-un nuc lângă casă. Mama mă trezea înainte să cânte pupăza, îmi dădea pe fugă ceva să mănânc pentru a nu mă spurca frumoasa cântătoare, apoi la treabă. Ar fi multe de spus despre Creangă, despre acest hâtru moldovean, mă opresc aici, acum vă pregătiţi de revelion, nu vreau să vă plictisesc prea mult.
       Ah, revelionul, încă un prilej de îmbuibare şi chiolhan pentru alţii, prietenii mei sunt ponderaţi.
Dragi prieteni, vă doresc UN AN NOU FERICIT! MULTĂ SĂNĂTATE şi să avem parte de PACE!
Dumnezeu să vă apere şi să vă călăuzească în noul an!
Dumnezeu să apere România!
Mulţumesc pentru poză : cuvintecelebre.ro

Un comentariu:

  1. Dragi prieteni, vă propun ca astăzi când comemorăm 126 de ani de la trecerea în nefiinţă a celui ce a fost Ion Creangă, scriitor, povestitor, pedagog şi diacon, să ne amintim cu bucurie de cel ce a fost Nică, fiul lui Ştefan Apetrei din Humuleşti şi a Smarandei Creangă din Pipirig. Să ne amintim de poznaşul copil pe care l-am întâlnit în copilăria noastră. Să ne amintim de „Capra cu trei iezi, Stan Păţitul, Dănilă Prepeleac, Soacra cu trei nurori, Harap Alb” şi câte alte multe întâmplări şi povestiri spuse cu mult umor şi înţelepciune populară. Să nu uităm „Amintiririle din copilărie”, o bijuterie a literaturii române, o nestemată a prozei româneşti ce stă în gâtul lui Patapievici et.co.

    RăspundețiȘtergere

Femeia pierdută. Cap X

  -Să revenim la Năuc, stai să gust din ceașca cu țuică și să rup din foaia asta de varză, Năuc a stat tot timpul în cârciumă ori a mai fost...