duminică, 12 august 2018

Maria cap XX . Epilog


  Alexandra îşi împărţise timpul între Primărie, Centru, şantierele unde se construiau fabricile de cărămidă şi de confecţii. Dimineaţa la şapte intra pe uşa primăriei, paznicul o saluta respectos, apoi îi dădea raportul cu ceea ce se întâmplase peste noapte în timpul serviciului său. În decurs de 4 luni schimbase trei paznici, ăsta era al patrulea. Pe primul îl găsise dormind în biroul ei cu uşa de la intrare descuiată. Îl trimisese acasă, a rămas ea de pază până dimineaţa. Pe al doilea l-a prins când se cinstea cu un vecin căruia îi născuse nevasta a şasea fată, acesta venise la prietenul lui cu un litru de ţuică să-şi înece amarul. L-a felicitat pe proaspătul tătic, iar pe paznic l-a dat pe uşă afară.
Al treilea a stat două nopţi, i s-a părut greu să nu doarmă  acasă la spatele femeii, a venit la ea şi cu zâmbetul pe buze şi-a dat demisia.
Ăsta de acum a rezistat cel mai mult, avea o lună şi jumătate de când era angajat, deşi îl controlase de mai multe ori, nu a avut ce să-i reproşeze.
La amiază, cu precizie de metronom, intra în Centru, aici stătea până la ora 13, după ce mânca cu elevii, pleca la atelierul de artizanat. Trecea pe la fiecare lucrătoare în parte, observa, nota ce constata, apoi discuta cu Mariţa. Aceasta fusese avansată şefă peste tot atelierul, se dovedise destoinică şi devotată patroanei. Alexa avea nevoie de un asemenea ajutor, într-un timp începuse să dispară mătasea, acele, degetarele, chiar şi iile simple încheiate de croitorese. A luat măsuri severe, apoi le-a ameninţat cu desfacerea contractului de muncă dacă mai lipseşte un ac, ori un metru de fir de mătase. Fetele s-au cuminţit, atelierul devenise un model de disciplină. Mariţa intrase în muncitoare mai rău decât Alexa, le vorbise pe limba lor:
-Fă, fi-r-aţi voi să fiţi ale dracului de putori, nu vă ajunge fa că vă dă să mâncaţi gratis, salariul e bun, de ce furaţi fa? Dacă prind pe vreuna că vine să-mi ceară un ac şi nu-l aduce pe celălalt rupt, să văd eu că nu mai este bun, o iau de mână şi o duc la patroană. Mariţa era bună la suflet, nu ar fi făcut nici uneia vreun rău, însă nu voia nici pe Alexa să o păcălească. Îi era devotată, înţelesese că datorită Alexandrei devenise o doamnă. Era prima dată când avea un serviciu, îi plăcea mult, mai ales că făcea ceea ce ştia.
De la atelier pe la ora 14 Alexa se întorcea la primărie, aici lucra până seara la şapte  când pleca direct acasă.
Aproape ca un leitmotiv seară de seară se repeta cu Maria discuţia despre nuntă.
-Alexa, când faci cumpărăturile pentru nuntă? Mai ai o săptămână şi tu nu ai rochia de mireasă, nu ai cumpărat beteala să găteşti localul, nu ai flori de nuntă, ce este în capul tău? Ce mâncare pregăteşti? Când înfăşori sarmalele?
-Las-o dragă în pace, căci ştia ea ce face. Matei îi lua mereu apărarea, avea încredere în ea.
-Mamă, hai să lămurim lucrurile, văd că mă dădăceşti seară de seară. Nu mă fac mireasă, dacă nu am fost la vremea mea, acum nici atât nu voi îmbrăca rochia albă. Nu pot, albul înseamnă puritate, ori eu am o vârstă şi, la naiba, numai pură nu sunt. Fetele îmi lucrează o rochie crem pal cu motive naţionale. Pentru mâncare nu-mi fac probleme, deja am dat dispoziţie   la bucătăria cantinei să facă pregătiri pentru 300 de persoane. În august am pus varza la murat, acum e numai bună pentru sarmale. Vineri fetele de la artizanat sunt libere, câteva vor ajuta bucătăresele la treabă. Voi merge joi cu Năiţă să facem ultimele cumpărături, tot atunci trebuie să facă ultima probă la cele două costume pe care şi le-a comandat special pentru acest eveniment. Florile le-am ales de pe internet, aştept să sosească. Nae miercuri are bătălia finală, se judecă fondul în procesul lui Melciu, el îl consideră un veritabil examen, ţinând cont de “mărimile” care sunt judecate.
-Măi fată, tu eşti foarte organizată, doar eu mă perpeleam ca proasta. Matei, tu ştiai, de erai aşa de calm?
-Recunosc că mi-a împărtăşit câte ceva sub prestare de jurământ că nu voi  divulga secretul.
-Ăsta e complot împotriva mea. Bine, vă iert !
Ziua nunţii. De dimineaţă trebuiau să meargă cu toţii la primărie pentru ca ofiţerul stării civile să îi cunune civil. Ora 11. Forfotă mare în curtea Mariei. Alexa se plimba nervoasă de la casă până la poartă, nu avea stare, toată lumea era pregătită să plece cu mirii la primărie. Lipsea ginerele. Nae Vijulie împreună cu Iordache şi soţia acestuia nu apăruseră. Cum să te cununi fără naşi şi mai ales fără ginere. Ora 11,30 la această oră trebuiau deja să fie în sala de ceremonial a primăriei.
Ora 12. Nae împreună cu naşii intră jovial şi victorios în curte.
-De unde vii la ora asta? Ştii că am întârziat? Cum dau eu ochii cu subalterna de la “Starea Civilă”, îi mai pot cere să fie punctuală când eu nu am reuşit să ajung la timp nici la propria mea cununie?
-Ai dreptate mireasa mea dragă, însă veştile pe care le aduc îţi vor potoli supărarea. Aseară a fost dată sentinţa în procesul lui Melciu, au fost condamnaţi cu toţii la ani grei de închisoare. Vor face recurs în mod sigur, de acum încolo este treaba naşului să se ocupe de proces. A doua veste, s-a aprobat adopţia lui Radu. Felicitări mamă Maria!
A fost cununată întâi Maria cu Matei, apoi Alexa cu Nae, nuni au fost soţii Iordache. După cununia religioasă au mers la cantină unde au fost primiţi cu urale de către meseni:
“Să trăiască mirii!” “Să trăiască patroanele!” “Să trăiască naşii!”
Afară, în faţa localului, Radu, îmbrăcat elegant, discuta serios cu băieţii din suita lui. Din faţă a venit nepotul primarului, spăşit, privind în pământ, s-a oprit în dreptul lui Radu.
-Mă primeşti şi pe mine să-ţi fiu prieten? De când bunicul este închis, m-au părăsit toţi prietenii, acum sunt în jurul tău.
-Vino Crinule! Fii prietenul meu! Eu ştiu ce înseamnă să fii ocolit de ceilalţi, ştiu ce înseamnă să fii hulit şi bătut.
-Mă primeşti şi pe mine? S-a auzit un glas de fetiţă ca un clinchet de clopoţel.
Radu s-a întors, nu mică i-a fost mirarea când a văzut în faţa sa pe Ana, nepoata Mariei.
-Da, te primesc, dacă vrei să vii lângă un ţigan.
-Nu eşti ţigan, am venit cu tati şi cu mami la nuntă. Tati a spus că nu mai este supărat, chiar este bucuros că mamaia şi Alexa s-au căsătorit. Iar tu vei fi prietenul meu!
Bruma căzuse din belşug, era frig afară, un ger uscat pătrundea până în măduva oaselor. Maria privea pe geam florile de tufănică, deşi ger şi brumă ele erau tot frumoase, doar culoarea petalelor se închisese mai mult. Viaţa îşi urma cursul, după toamnă va veni iarna, abia târziu în iarnă, florile de tufănică vor ceda, se vor pleca timpului trecut.
-Am venit! Pe uşă a intrat Matei împreună cu Radu.
Maria a tresărit, o dată cu Radu şi Matei în cameră intrase un val de frig, o voltă de abur a trecut ca o nălucă prin cameră:
-V-aţi întors? Cum a fost?
-Radu are toate şansele ca la sfârşitul anului să fie declarat “promovat” direct în clasa a V-a. Este o minte sclipitoare, o inteligenţă nativă cu o mare putere de memorare. Va fi peste ani mândria şcolii. Ultima veste, Gheorghe şi-a luat copiii şi i-a adus la Mariţa, acum trăiesc împreună, pe Vasilica au internat-o la dezalcolizare.
S-a uitat cu drag la cei doi bărbaţi din viaţa ei. S-a apropiat de Năsturel, l-a îmbrăţişat, apoi l-a sărutat pe amândoi obrajii.
-Măi, pui de om, tu m-ai făcut să-mi schimb viaţa, tu mi-ai adus tinereţea şi în dar pe Matei, pentru tine am reuşit să întineresc. Mulţumesc Radule!


.







2 comentarii:

  1. UN EPILOG CU MARE INCARCATURA SENTIMENTALA ,UN EPILOG CE INTREGESTE ROMANUL SI/I DA SAVOAREA CUVENITA ASEMENI UNUI TORT CU UN ORNAMENT IMPECABIL.
    FELICITARI PENTRU CAPACITATEA DE A CREA UN ROMAN CARE CUPRINDE TOATE ASPECTELE SOCIETATII IN CARE TRAIM !

    RăspundețiȘtergere

Vrem pace ori război?

  Suntem pe pământ de câteva mii de ani. Omenirea a trecut prin diferite faze de dezvoltare, Comuna Primitivă, Orânduirea Sclavagistă, Orâ...