joi, 23 aprilie 2020

Mâncați voi! Mânca-v-ar Covitul!


      Este ora 13,00. Buletin de știri. Transmitem în direct din Piața Obor. Crainic:
      -Spune-mi te rog, în piată, la acesastă oră, e trecut de 13, mai bâjbâie vreun bătrân? Crainica era ofustucată, vorbea cu glasul răstit.
      -Da, a răspuns reporterul, la rând la cartofi, mai sunt doi tineri în față, apoi sunt patru bătrânei. Reporterul a răspuns cu glas neutru.
      -Cheamă poliția, jandarmii, sri-ul, spp-ul, pe Cercel, pe Arafat, cheamă-l pe Iohannis, cheamă-i dracului pe toți să-i vadă pe nesimțiții ăia bătrâni cum vor să cumpere peste ora admisă pentru ei să facă piața. Să crape, dă-i dracului! Cine-i pune să se încăpățâneze să trăiască. Offf, că nu mai scăpăm noi de nenorociții ăștia, de lipitorile astea bătrâne care ne sug sângele.
Să-i ducă dracului într-un lagăr, într-un gulag, la dracu în praznic, dar să-i ducă undeva. M-am săturat, unde te uiți vezi doar bătrâne cu țâțele atârnânde în poală și bătrâni cu pălăria într-o parte și bastonul pe post d-al treilea picior.
      -Mirela, stai dragă, nu te enerva, până la urmă sunt părinții noștri, bunicii noștri, de ce să-i omorâm, mai bine să-i îngrijim. Sigur, au probleme de sănătate, însă cine nu are în ziua de azi? Hai să mergem cu drag spre ei, să le bucurăm bătrânețea. Reporterul din teren era debusolat.
      -Ești nebun? De dimineață am primit ordin de la patronat care, și el la rândul lui îl primise de sus de tot, ordinul suna așa:„fără bătrâni” a spus crainica studioului de televiziune. I-am cocoloșit destul, le-am făcut toate poftele. Cică sunt pensionari și au cotizat. Bun, sunt de acord, ai cotizat, statul îți dă înapoi. Un an, doi, zece, cinsprezece. Hopa, păi bătrânii ăștia nesimțiți, câtă dreptate avea Christine Lagarde când spunea că bătrânii trăiesc prea mult, vor să primească pensie încă o dată pe cât au muncit? Trebuie găsită o soluție, nu se mai poate așa, vorbeam aseară cu ministresa de la muncă și asta, vorba ceea, liberală nu joacă, îmi spunea că nu este bine cu bătrânii, ăștia uită să mai moară. Cu Covitul era o soluție. Însă nu trebuia să li se creeze nicio posibilitate de aprovizionare, s-a găsit unul milos, parcă aduce el banii de acasă pentru plata pensiilor, să le dea două ore în fiecare zi pentru aprovizionare...
      -Te întrerup puțin, polițiștii tocmai i-au tras din rând pe doi bătrâni și i-au amendat cu câte 20.000 de lei. Bătrânii argumentează că nu vor putea plăti, având o pensie mică. Nu puteți plăti, lasă că vă dăm noi, au zis polițiștii și le-au băgat câte un picior în fund. Pensionarii au plecat mulțumiți fiindcă au scăpat fără să fie amendați. Șuturi în fund luaseră și pe vremea cealaltă, doar că atunci era:„un șut în fund, un pas înainte”. Acum un șut în fund însemna să rabzi de foame.
      -Are dreptate Tătaru, dacă iei toți acești nenorociți trecuți de 65 de ani plini de Covit 19, și îi închizi în câteva lagăre, mai ales că vine vara trăiesc ca belferii. Iar pentru întreținerea lor, pentru paznici și pentru sârma ghimpată plătesc cu pensiile. Spune te rog, acum mai este vreun bătrân în piață?
      -Nu, nu mai este, mai erau doi, însă după ce au văzut ce au pățit ceilalți, au spus cu glas tare:„ne-am săturat, mergem acasă! Mâncați voi, mânca-v-ar Coronavirusul!”
Acest articol este un pamflet. Tratați-l ca atare.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Femeia pierdută. Cap X

  -Să revenim la Năuc, stai să gust din ceașca cu țuică și să rup din foaia asta de varză, Năuc a stat tot timpul în cârciumă ori a mai fost...