De câteva luni de zile lumea este
cu fundul în sus. Nimica nu mai este ca înainte de venerirea bestiei de Covit 19.
Totul a fost dat peste cap. Medicii se luptă cu efectele acestui agresiv virus.
Oamenii de pe tot globul privesc îngroziți, nu înțeleg ce se întâmplă. Trăim ca
într-un film science fiction, care, din păcate, este real. Al dracului de real.
Am ajuns în situația să ne ținem copiii la distanță, să nu ne pupăm copii,
nepoții, părinții. Îmi zice strănepotul:„bunicule, vin la tine în brațe să mă iei
la calculator”. Din ochi lacrimile cad instantaneu, îi spun că nu-l pot lua, să
mai aibă răbdare, că totul va fi bine. Nu mă înțelege, el mă vrea acum, are 4
ani. Dumnezeule, ce vremuri trăim!
Însă, mă gândesc cu groază, noi
tratăm, de fapt, doar efectul, fără a putea merge la rădăcina acestui nenorocit
de nou Coronavirus. Tratăm efectul pentru că încă nu-i știm rădăcinile, încă nu
știm de unde vine. Nu știm dacă a fost creat de om, dacă este natural și a
scăpat din laborator, dacă l-a adus liliacul, ori barza ca pe copii.
Frica mea vine din faptul că pe
glob, în diferite laboratoare de virusologie, ori de fabricare a armelor biologice
sunt milioane astfel de viruși, microbi, bacili, etc. Ce garanții avem că ei
sunt în siguranță, că un nebun nu-i face scăpați? Nici o garanție. Nici acum nu
știm cu exactitate dacă SarCov-2 este venit de nicăieri adus de un liliac, ori
vine din Laboratorul Institutului de Virusologie din Wuhan, China?
Nimic nu este sigur. Acest virus
poate proveni de oriunde, poate să fi fost adus din altă parte și dat în Wuhan
tocmai pentru că era știut faptul că acolo exista un Institut de Virusologie.
Orice este posibil.
Toată povestea asta nu pare
credibilă, parcă i se dă o amploare artificială, este ca un fel de repetiție
generală, la nivel mondial, pentru ceva mult mai grav ce poate veni în viitor.
Dacă virusul a fost scăpat din
laborator, lăsat intenționat să „zboare” de acolo, faptul este cu atât mai grav
cu cât oricând alte asemenea minuscule bestii, folosite pe post de arme letale,
pot „scăpa” din laboratoarele unde sunt ținute.
Asemenea viruși sunt de preferat,
armelor clasice care distrug infrastructura, astea distrug doar partea umană, infrastructura
rămâne intactă.
În general, laboratoarele când
creează asemenea „arme biologice” au și antidotul. Cred că încă nu a venit
momentul folosirii antidotului, mortalitatea nu a ajuns la o cifră mare la
nivel mondial.
Dacă ne gândim că în 1918, când a
apărut febra spaniolă, populația globului era undeva în jur de 1,6 miliarde de
locuitori, iar victimele produse de febra spaniolă între 1918-1919 au fost
între 50-100 milioane de locuitori, victimele produse de coronavirus până acum
la nivel mondial sunt în jurul cifrei de 250.000 de oameni dintr-un total al
populației de 7,7 miliarde de locuitori, asta înseamnă că dacă la originea
răspândirii virusului se află o mână criminală atacul nu și-a atins scopul.
Sigur că populația pe glob a
crescut foarte mult, mai ales în Asia unde doar India și China la un loc au
aproape 40% din întreaga populație, îngrijorătoare, pentru clasele politice, este
creșterea duratei de viață a oamenilor, asta presupune cheltuieli mari cu
întreținerea seniorilor. Aici nu este vorba doar pensii, ci și de cheltuielile rezultate
din medicamente, medici, spitalizări.
Privind cu cinism, iar oamenii
din ministerele de finanțe doar așa privesc, bătrânii sunt o problemă.
Se așteptau ca acest virus să
facă pe dracu în patru să mai reducă dintre moșnegii care-și molfăie protezele prin
piață și-i supără pe tinerii haștagiști Mihai Șora și Nicolae Manolescu. Nu a fost să fie așa și sper să
nici nu fie.
Cu Coronavirusul ne vom obișnui,
vom învăța să trăim cu el ca și cu o soacră ciumăroasă, însă, ferească
Dumnezeu, ăsta, Covit 19, să nu mai aibă alte neamuri dornice să ne „viziteze”.
Cum vă spuneam, parcă seamănă a repetiție generală pentru un spectacol și mai
înfricoșător și mai morbid.
Aștept, totuși, părerea
specialiștilor, însă cum să spun, vreau părerea aia reală, nu fabricată, nu
indusă, nu mincinoasă. O fi posibil? Nu cred. Vom fi mințiți, sunt multe
interese mari. Aici îmi face impresia că privesc la doi titani, la fel ca în
curtea școlii când vlăjganul care îi bătea pe toți elevii, află într-o zi că
s-a transferat de la altă școală unul mai tare decât el. Se vor bate să afle
care este mai tare, ori se vor șicana? Așa pare a fi și aici. Nu știu cine va
avea de câștigat, însă, sigur, știu, că eu, noi, vom avea de pierdut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu