Totalul afișărilor de pagină

vineri, 3 iulie 2015

A doua venire a lui Ceauşescu

    
Într-una din zile sătul de căldura din Sala Cazanelor cu Smoală, m-am retras în Biblioteca Iadului pentru a citi o poezie patriotică, tot răsfoind cărţile din raftul cu poezii ale lui Alecsandri, am găsit poezia "Dan Căpitan de Plai", ajungând cu cititul la strofa în care Dan prizonier la tătari, îi cere voie prinţului Ghirai, să meargă să „mai sărut odată pământul Ţării mele”, Ghirai îl lasă, iar Dan merge în Moldova lui, sărută pământul, apoi se întoarce la Ghirai, tătarul, conform înţelegeri. De aici mi-a venit ideea de a cere şi eu voie de la mai marii Iadului să merg „să mai sărut odată pământul Ţării mele, România”. Drept pentru care m-am înscris în audienţă, am fost primit de adjunctul Iadului, şeful era chemat la un simpozion pe probleme demografice la Ăl de Sus, după plecăciunea obligatorie am zis : Semiîntunecimea Ta (dacă ar fi fost Tartorul, m-aş fi adresat cu „Întunecimea Ta”), doresc să fiu lăsat liber câteva zile pentru a mai vedea odată România, pământul meu drag.
      „Toarăşu, îmi zice Adjunctul, eu te las, că ai dovedit că eşti loial nouă, ai convertit toţi draci la comunism, trăim planificat datorită tezelor tale, nici focul la cazane nu-l mai facem toată ziua, chiar atunci când avem unii tovarăşi mai recalcitranţi, îi fierbem aşa moderat şi în suc propriu, cum spuneam, te las, totuşi, îţi recomand, să nu mergi”. Ba eu am să merg, daţi-mi drumul. Zis şi făcut, m-am trezit de dimineaţă, mi-am luat la revedere de le Leana şi am plecat către România. Acu, eu cam ştiam drumul, am mers pe poteci mai dosnice, până am ajuns, unde credeam eu, că este patria mea.
Lucrurile bănuiam că se schimbaseră, aşa că am luat câteva repere. Prima dată am mers la Târgovişte, locul de unde plecasem spre Iad. Am căutat Unitatea Militară unde mă mierliseră puciştii, că pucişti au fost, nu mai era nici o UM. Am căutat Combinatul de Oţeluri Speciale, Uzina de Strunguri, Fabrica de becuri „Romlux”, Uzina de Utilaj Petrolier, nimic din toate astea, parcă le înghiţise pământul. Apoi am mers în Bucureşti, nu am găsit marile uzine de la „23 August”, „IMGB”, „Semănătoarea”, Timpuri Noi”, nimic din toate astea, am alergat prin toată Ţara, nimic nu mai era, din ce se construise odată. Am mers la Casa Poporului, am înţeles că acolo era un fel de Marea Adunare Naţională cu program prelungit, vroiam să întreb pe cineva despre soarta Ţării. Aici am găsit vreo 100 de oameni, eleganţi şi plini de ifose care, se certau de mama focului pe nişte legi, ce trebuia, să aducă noi venituri parlamentarilor, nu am reuşit să vorbesc cu ei, erau prea aprinşi, un tinerel chiar mi-a zis, după ce s-auitat la mine : „cară-te fantoma dracu de aici” şi am plecat. Am intrat în sala de plen, aici era linişte, pentru o clipă am crezut că am ajuns în rai, nu, nu ajunsesem la Domnu', dormeau toţi, era un sforăit că m-a făcut şi pe mine să casc.
      Dezamăgit am plecat la Cotroceni, am înţeles că aici este Preşedintele, am întrebat portarul dacă pot vorbi cu Şefu', acesta mi-a spus că domnul Klaus Iohannis se odihneşte şi la această oră nu primeşte pe nimeni, iar mai târziu are o întrevedere cu şeful securităţii, al SRI, d-l Eduard Helwing.
După vorbă portarul părea român, dar ăilalţi numai români nu erau, numai înţelegeam nimic, locul părea a fi România, dar nu se asemăna cu ce lăsasem eu, iar de condus era condusă de străini, înseamnă că eram sub ocupaţie, iar nemernicii de străini împreună cu agenturile lor, distruseseră măreţele realizări comuniste. Abia acum am realizat, de ce nu vroia Sarsailă (aşa se numea Adjuncul”), să mă lase să merg în România mea.
       Supărat, am intrat pe poarta Iadului, hotărât să nu mă mai întorc niciodată pe pământul natal, dar jurând ca, toţi aceea care au contribuit la vânzarea României, să-i ard la foc iute, alternat cu băi de gheaţă. Când m-am prezentat la Sarsailă, să-l anunţ că m-am întors, acesta m-a întrebat : „ia zi toarăşu' cum a fost, ai găsit România?”, am găsit ceva, ce semăna cu ea, dar nu sunt sigur. Îl aştept pe Iliescu să-mi dea mai multe detalii.
Mulţumesc:spynews.ro pentru poză

Un comentariu:

  1. Drept pentru care m-am înscris în audienţă, am fost primit de adjunctul Iadului, şeful era chemat la un simpozion pe probleme demografice la Ăl de Sus, după plecăciunea obligatorie am zis : Semiîntunecimea Ta (dacă ar fi fost Tartorul, m-aş fi adresat cu „Întunecimea Ta”), doresc să fiu lăsat liber câteva zile pentru a mai vedea odată România, pământul meu drag.
    „Toarăşu, îmi zice Adjunctul, eu te las, că ai dovedit că eşti loial nouă, ai convertit toţi draci la comunism, trăim planificat datorită tezelor tale, nici focul la cazane nu-l mai facem toată ziua, chiar atunci când avem unii tovarăşi

    RăspundețiȘtergere