Pana
in ’89 ca ne placea, ori nu, toti aveam aceiasi culoare politica, cel putin
teoretic. Dupa ’89 au aparut partidele politice, cele cu orientare de stanga au
fost cele mai multe si cu cei mai multi membrii, firesc dupa parerea mea, cele cu orientare de dreapta mai
putine si cu mai putini membrii. Lucrurile au evoluat, partidele au suferit
transformari, au trecut prin campanii electorale, multe s-au redefinit si
repozitionat pe esichierul politic. Cel mai elocvent este Partidul Democrat
care, din partid de stanga, peste noapte si-a schimbat ideologia si s-a
transformat in partid de dreapta, opus ca ideologie celui de stanga. Sigur, se
poate discuta despre seriozitatea acestei miscari.
Vreau
sa pun in discutie si sa analizez migratia membrilor de partid de la o formatiune politica la alta, de cele mai
multe ori, mergand de la stanga la dreapta, ori invers. Cum poate un om politic
sa motiveze schimbarea ideologica a lui? Am vazut un politician care a plecat
de la un partid de dreapta, a mers la unul de stanga, dupa care a revenit la
cel de dreapta. Partidele sunt formate din suma membrilor sai, au un statut si
o ideologie pentru a putea fi inscrise la tribunal. Ideologia este folosita
atunci cand vor sa sustina anumite
lucruri, la punerea in practica se vor orienta dupa cerinta pietii si a intereselor
de partid.
Primarii
PDL au inceput sa curteze organizatia PSD D-ta, exprimandu-si intentia de a
trece la PSD dupa incetarea mandatului. Daca as fi in org. PSD D-ta m-as folosi
de ei pentru rezolvarea anumitor probleme
, iar atunci cand va veni timpul
sa se inscrie in partid i-as intreba scurt: “ au schimbat parul, ori si
naravul?”, cum naravul nu se schimba usor, ori nu se schimba de loc, nu as
credita intrarea lor in partid, nu de alta, dar nu te poti baza pe un asemenea
soldat, cine a tradat odata, o va face si in continuare de cate ori va avea
ocazia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu