Avem libertatea, de a nu ne vinde Ţara.

    

 Privesc cu durere în suflet la felul cum arată România astăzi după 25 de ani de libertate. Despre ce libertate vorbim? Aceea că putem înjura pe Preşedintele Ţării, că îi putem pune mustăţi şi coarne pe paginile de faceebok, sau vorbim despre libertatea unora de a despuia Ţara noastră de toate bogăţiile? Vorbim despre România din '89 care avea 10 milioane de salariaţi, ori despre România de astăzi care are cca 5 milioane de salariaţi? Vorbim despre libertatea de a merge în Europa pentru a şterge la fund bătrânii şi bolnavii Europei bogate, despre libertatea de a fi spălători de vase în marile lor restaurante, ori despre libertatea de a le desfunda hasnalele împuţite şi ale mătura străzile? Pentru asta Europa bogată ne-a dorit în clubul lor, pentru a le face treburile murdare. Cine suntem noi pentru puternicele ţări europene? Suntem nişte ţigani, nişte hoţi, nişte copii de curve. Întâi ne-au obligat să ne autodistrugem industria, apoi ne-au ademenit cu bani pentru a ne împrumuta, pentru ca în final să ne guverneze pe faţă.

     Guvernanţii noştri, nişte păpuşi mânuite de păpuşarii Europei, ori ai SUA, după caz. Membrii guvernelor noastre au tăcut, nu au scos nici un cuvânt, de ce? Pentru că au fost lăsaţi să fure. Nici un ministru, ori prim ministru, nu a venit în faţa Ţării să spună că nu poate lua o măsură, ori alta, pentru că nu îi lasă UE, FMI, ori BM, iar el, în semn de protest, îşi dă demisia. Nu, nu am avut un asemenea exemplu. Toţi au fost părtaşi la despuierea României de toate bogăţiile, iar acum când am devenit săraci, ne umilesc, ne scuipă şi ne fugăresc prin Europa. Cum putem tolera asemenea umilinţă, fără să se cutremure carnea pe noi? Spunem pe toate drumurile că suntem daci din neamul de tracilor, că suntem  cea mai veche populaţie a Europei, că aici, pe acest pământ, a fost prima scriere, chiar înaintea celei sumeriene, că suntem urmaşii lui Burebista, Deceneu şi Decebal, dar ne comportăm ca nişte babe pe marginea şanţului. Istoricul grec Herodot spunea: "dacii sunt cei mai viteji dintre traci". Unde este bărbăţia vechilor daci? Unde este bărbăţia marilor domnitori şi cavaleri valahi ai evului mediu? Unde sunt urmaşii celor care au murit la Smârdan, Rahova, ori Griviţa? Unde sunt urmaşii Ecaterinei Teodoroiu, ori ai Anei Ipătescu? Ce a rămas din acest popor?

Nu vreau ca românii să adore balada „Mioriţa”, vreau să o adore pe Vitoria Lipan, acea muiere hotărâtă care, în miezul ierni a plecat să-şi caute bărbatul şi care, nu s-a lăsat până nu i-a răzbunat moartea. Numai vreau să ne comportăm ca baciul Moldovan care, în loc să se apere de viclenia celor doi ciobani ce vroiau să îl omoare, el se resemnează şi acceptă moartea cu seninătate, dând dispoziţii oiţei lui unde să fie îngropat.

E timpul ca întreaga Ţară, cu toţi românii, să punem mâna să o reconstruim pentru noi, dar mai ales pentru urmaşii, urmaşilor noştri în veacul vecilor.

     Când spun român mă refer la toţi cetăţenii care doresc prosperitatea Ţării noastre, cei care vor bucăţele din pământul nostru, nu au decât să se înece cu el. Nu trebuie tolerat în România nici un cetăţean, indiferent de etnie, dacă a adus vreo atingere prin cuvânt sau faptă integrităţii noastre teritoriale. Noi, românii, suntem pe vatra noastră, ceilalţi ,toţi, sunt veniţi de pe alte meleaguri..

    Au mai fost de-a lungul istorie momente când, nevoiţi, am dat cailor apă să bea în  capitalele ţărilor vecine, dacă este cazul, o vom face iar şi iar, până vor înţelege că aici ne sunt rădăcinile.

România are rădăcini adânci în glia acestui pământ, nimeni nu va putea să ne smulgă rădăcinile. Noi românii avem în schimb obligaţia de a smulge răul pripăşit pe aceste meleaguri, indiferent cât de adânc s-a înfipt în societatea noastră, răul trebuie eradicat. Acest lucru va putea fi făcut numai cu multă voinţă şi uniţi în jurul unui nucleu de oameni ce gândesc româneşte.

     Aş vrea ca atunci când spun demnitar român, să mă ridic de pe scaun şi să mă înclin, chiar dacă sunt singur în camera mea, în semn de respect pentru dragostea lui faţă de Ţara noastră, faţă de modul exemplar în care s-a pus în slujba poporului. Trebuie să nu mai fim guvernaţi de miniştrii hoţi, de Preşedinţi asupra căruia planează suspiciuni de fraudă, corupţie şi manipulare a instituţiilor statului. România merită să fie guvernată de adevăraţi Bărbaţi de Stat, aşa cum am avut pe Ştefan cel Mare, Cuza şi alţii.

E nevoie de o nouă clasă politică, de noi structuri de conducere a Ţării, e nevoie ca acolo sus în conducerea statului, a instituţiilor lui, să fie oameni devotaţi poporului şi nu buzunarului lor. E nevoie de modificare a pedepselor pentru furtul din banul public şi privat. Nu trebuie să ne jucăm de-a condamnarea şi de-a executarea pedepselor. Trebuie mers adânc în chiuretarea putrefacţiei, a cangrenei din societatea noastră.   Numai curăţind până la os, putem face o societate sănătoasă. Avem tot ce ne trebuie în afară de voinţă, pentru asta ne trebuie chirurgi pricepuţi şi cu sânge rece care nu se înmoaie la primele lacrimi ale pacientului.   România acum este un pacient cangrenat, bine chiuretat şi dezinfectat se poate redresa, îşi poate relua locul ce îl merită printre celelalte state.