Superficialitatea hotărârilor judecătoreşti.

      După mulţi ani de umblat prin sălile judecătoriilor se ajunge la judecarea fondului, după care se dă o anumită hotărâre. Hotărârea dată de instanţa de fond, este atacată cu recurs de una din părţi sau de amândouă părţile care nu sunt mulţumite de sentinţa dată de prima instanţă. Hotărârea instanţei superioare este, într-un procent mai mare de 50% , alta decât cea de la fond. Judecătorii sunt inamovibili, nu pot fi traşi la răspundere pentru hotărârile date, dacă nu sunt probe împotriva lor că au fost corupţi pentru a da o anumită sentinţă. Nu despre corupţie vreau să scriu, ci despre seriozoitatea celor care se joacă cu viaţa şi libertatea unor oameni.

Nu voi nominaliza pe nimeni, pentru a nu fi acuzat de partizanat. Voi scrie la modul general. Au fost foarte multe cazuri în care prima instanţă a achitat un inculpat, iar instanţa superioară la condamnat la închisoare cu suspendare, ori executare. Aceste lucruri nu se petrec numai la judecătoriile mici, ci şi la ICCJ, aici, în prima instanţă ,formată din trei judecători, au fost luate hotărâri de achitare a unui inculpat, cu un scor de 3-o în favoarea achitării, iar la recurs, intr-un complet de 5 judecători, cu un scor de 3-2, acelaşi om este condamnat cu executare.

      Legea spune că judecătorii nu pot fi traşi la răspundere pentru hotărârile date. Bine, dar într-o situaţie în care 3 judecători, dintr-un complet de 3, în primă instanţă hotărăsc în urma deliberărilor că inculpatul este nevinovat, iar apoi la recurs, într-un complet de 5 judecători, în urma deliberării se hotărăşte cu un scor de 3 la 2 că acelaşi inculpat, numai este achitat, el urmând să fie arestat pentru că a fost condamnat cu executare..

Nu cred că este în ordine, undeva se produce o greşeală, dacă asemenea decizii ar fi izolate nu îmi puneam întrebări, dar aceste hotărârii sunt foarte frecvente. O decizie de 3 la 2 în favoarea achitări ori din contră a condamnării, cred că este mai mult rezultatul unor stări sufleteşti ale judecătorilor şi nu ale obiectivităţii lor. Actul de justiţie, din câte am înţeles eu ca nespecialist, este aproape matematic, el nu se face pe vorbe, ci pe documente clare de învinovăţire, pe probe directe împotriva inculpatului şi nu pe probe indirecte gen: posibil să fi fost..., avea motive să facă..., avea puterea să facă..., putea să ia acei bani..., posibil să fi luat acei bani...etc.Actul de justiţie se face pe : din documentul cutare semnat de dvs. reiese că aţi primit suma de bani, de altfel şi martorii cutare, cutare şi cutare declară acelaşi lucru, sau din probele aflate la dosar, ADN, arma crimei, amprente etc. Este posibil ca mulţi oameni să fie în puşcărie pentru că au fost făcute presiunii asupra unor judecători şi nu pentru faptele săvârşite de ei, cum este posibil, din cauza aceloraşi presiuni ca unii oameni vinovaţi să fie absolviţi de învinuirile aduse.

Sunt 5 judecători la instanţa de recurs de la ÎCCJ, trei văd într-un anumit fel lucrurile, 2 le văd altfel. Sigur cei trei fiind în superioritate, vor da verdictul, achitat ori condamnat.

Deţin cei trei adevărul, ori este posibil ca adevărul să fie la ceilalţi doi rămaşi în minoritate? Dacă adevărul este la minoritari, atunci avem de a face cu o eroare judecătorească; indiferent că vorbim de achitare ori condamnare. În instanţele din România au fost destule erori judecătoreşti, unele soldate, din nefericire, cu executarea multor ani de închisoare pe nedrept. Cred că hotărârile de judecată trebuie luate în unanimitate de voturi, altfel riscăm ca actul de justiţie să fie aproape bun. Un om poate fi vinovat ori nevinovat, nu poate fi aproape vinovat.

      Sistemul Curţii cu Jurii cred că este cel mai bun, acolo hotărârea este luată de juraţi în unanimitate de voturi, judecătorului nu-i rămâne decât să dozeze pedeapsa ori să ia act de achitare.

Indiferent ce sistem aplicăm, hotărârea judecătorilor, pentru ca actul să fie veridic, trebuie să fie luată cu unanimitate de voturi. Până la urmă toţi judecătorii au făcut aceeaşi şcoală, dacă doi din trei judecători vede altfel o sentinţă, acea sentinţă nu trebuie dată . E bine să se obişnuiască, pentru ca toată lumea să aibă conştiinţa curată, ca sentinţele judecătoreşti să fie luate cu unanimitate de voturi.
       Mulţumesc Economica.ro pentru poză.