Desfiinţarea Securităţii Statului în 1989 un act de trădare naţională

    

Am scris două articole împotriva serviciilor secrete, dar, fără a le atenua din vina ce au avut-o în timpul jefuiri Ţării, trebuie să luăm faptele de la început, din timpul revoluţiei. Televiziunea Română în timpul evenimentelor din zilele de 22, 23, 24, 25, 26, decembrie au lansat zvonul că securiştii sunt aceia care trag în populaţie, chiar se pusese semnul de egalitate între securişti şi terorişti. Nimeni până în această zi nu a răspuns cu exactitate cine au fost teroriştii, dacă au fost securiştii, ori alţii? În 26 decembrie 1989 prin Decretul 4 al CFSN, Securitatea a fost trecută în subordinea MAN ca, mai apoi în 30 decembrie 1989 să fie desfiinţată.

Nu pot crede că, aruncarea răspunderii pentru morţii din decembrie '89 în cârca Securităţii, a fost o întâmplare, eu cred că a fost un moment, bine regizat şi plănuit în laboratoarele celor două mari puteri, SUA şi URSS. Nu trebuie uitată întâlnirea, de la Malta din '89, dintre Bush şi Gorbaciov, unde a fost stabilită soarta lui Ceauşescu şi a României. Emanaţii din timpul revoluţiei, erau păpuşile care răspundeau ordinelor primite din exterior. Televiziunea Română era, mijlocul cel mai eficient, prin care poporul putea fi prostit. S-a marşat pe această manipulare, făcută de altfel, foarte bine şi înflăcărat de crainicii de atunci ai TVR, Brateş, Marinescu, Popescu. Anatemizarea Securităţii statului, a fost bine regizată, având rezultatele scontate.

Tot de undeva din afară a fost pusă la cale şi omorârea lui N.Ceauşescu.

     Să revin la Securitate, după ce populaţia a fost asmuţită împotriva securităţii, la toate mitingurile se striga „moarte securiştilor”, CFSN vine în 3o decembrie '89 cu un decret prin care, Departamentul Securităţii Statului era desfiinţat. Trebuie să reamintesc că din data de 23 decembrie '89, graniţele au fost deschise, oricine vroia să intre în ţară, putea să o facă. În aceste condiţii de totală dezordine, aproape de disoluţie a statului, noile structuri au luat o hotărâre cel puţin bizară, desfiinţează Securitatea, singura structură ce ne putea apăra de spionii care începuseră să lucreze, aproape la lumina zilei ne mai având de cine se feri. Spionii colcăiau prin toate noile structuri care se formau, dădeau ordine şi transmiteau mesaje de la stăpânii lor.

Securitatea ca structură a comunismului , a avut greşelile ei, puteau desfiinţa direcţiile care se ocupau cu supravegherea populaţiei, în schimb să păstreze direcţiile de spionaj şi contraspionaj.

Nu au procedat aşa, au pus în practică ordinul transmis din afară, desfiinţarea structurii de Securitate a Ţării. Din acest moment, adică 30 dec '89 şi până pe data de 26 martie '89, România nu a avut serviciu de contraspionaj pe întreg teritoriul ei. Liberi fiind, lucrând la lumina zilei, spionii s-au putut organiza cum au avut ordin de la şefii lor din exterior. O Ţară, care rămâne timp de aproape 3 luni, fără serviciu de spionaj şi contraspionaj este, o ţară terminată din punct de vedere economic. În 26 martie a fost reînfiinţată securitatea statului sub forma, Serviciul Român de Informaţii Interne, SRI. În perioada celor 3 luni foştii ofiţeri activi ai securităţii, acum şomeri, au găsit repede posibilităţi de înfiltrare în noile structuri şi în multe cazuri chiar şi-au dat mâna cu spionii străini, punând astfel umărul la demolarea economiei statului român.

Cataloghez măsura desfiinţării Securităţii, ca un act de trădare naţională. Practic, prin acest gest, România a fost scoasă la mezat. În urma decredibilizării întregii securităţi, România a ajuns o barcă în derivă, fără cârmaci, fără busolă, izbindu-se de toate obstacolele, fără a le putea ocoli.

Începând cu '90, dintr-o dată România nu a mai avut contracte de export, fabricile şi uzinele au început să producă pe stoc. Economia a început să se clatine, asta însemna că agenţii străini infiltraţi în noile structuri îşi făceau datoria; guvernul de atunci condus de Petre Roman, în loc să caute oportunităţi pentru a găsi pieţe de desfacere pentru produsele noastre, a mai dat un bobârnac economiei care începuse să ajungă pe marginea prăpastiei. Pentru a fi sigur că îndepărtează şi pe ultimul doritor de a importa din România, Petre Roman spunea atunci :”am moştenit de la comunişti un mormand de fiare vechi”, adică , plecaţi mă, căci noi nu putem produce nimic competitiv. Asta o spunea un om care trăise în vârful nomenclaturii comuniste.

       Distrugerea Securităţii a fost un act bine gândit, bine pus în practică, iar rezultatele nu s-au lăsat aşteptate. Din '90 industria şi agricultura au început să se prăbuşească, ajungând astăzi, 16 martie 2015, în stadiul în care le vedem cu toţii, de fapt nu le mai vedem, căci au fost distruse.

       Spionii trimişi de serviciile străine şi-au făcut din plin datoria, mână în mână cu guvernele post decembriste au reuşit să demoleze tot ce se construise cu mare efort financiar şi uman în perioada comunistă şi în plus de asta să ne îndatoreze şi zeci de miliarde de euro la cămătarii lumii, FMI şi BM. Nu putem critica serviciile secrete fără a ţine cont de aceste circumstanţe.

         Mă gândesc cu stupoare, oare câţi din spionii care au pătruns pe teritoriul României în acele zile tulburi, mai sunt prin structuri de conducere, ori încă mai conduc din umbră diverse instituţii?

          Nu ştiu, mă gândesc, or mai fi? Ce părere are SRI-ul?

             Mulţumesc pentru poză : descoperă.ro