"Somnul" serviciilor secrete a falimentat România

      

  Ca fost petrolist şi un temeinic cunoscător al exploatării petrolului în Ţara noastră, nu reuşesc să mă dumiresc de ce a trebuit să privatizăm una din cele mai necesare ramuri a industriei româneşti- exploatarea petrolului. Nedumerirea mea este cu atât mai mare cu cât am vândut industria petrolieră unei Ţări care nu are experienţă în acest domeniu. Austria nu este printre ţările producătoare de petrol.

În 2003 când a fost vândut pachetul majoritar de 51% din acţiuni firmei OMV, societatea era pe profit. Vânzarea acţiunilor nu a salvat societatea de la faliment, pentru că nu era într-o asemenea situaţie, din contră, cei de la OMV au intrat într-o casă nouă, căreia i-a făcut unele finisări, dar din chirii obţinea un profit uriaş.

Într-o vreme în care SUA caută gâlceavă Irakului, numai pentru a pune mâna pe rezervele uriaşe de petrol, noi ne-am permis să vindem o societate naţională strategică.

Vânzarea acestei societăţi a fost dictată de UE, chiar era o condiţie pentru încheierea capitolelor de negociere cu Uniunea. Vorbesc numai despre această societate, pentru că pe asta o cunosc cel mai bine şi era o mândrie a României.

       În România petrolul a început să se exploateze încă de la sfârşitul sec al XIX-lea, ajunsesem prin anii 1970-'80 să avem o industrie puternică în producerea de utilaje petroliere şi rafinării pentru rafinarea produselor petroliere. Este adevărat că multe rafinării fuseseră construite pentru a prelucra ţiţeiul ce urma să sosească din ţările arabe, Irak, Iran, Libia, contravaloarea unor lucrării pe care partea română le executa în aceste ţări, ori pentru exportul unor utilaje petroliere necesare industriei petroliere din ţările mai sus menţionate.

      După 1989 acest eşafodaj se prăbuşeşte, de ce, asta este o întrebare la care va trebui să răspundă serviciile secrete. Dintr-o dată industria petrolieră se prăbuşeşte, la fel ca întreaga economie, dintr-o dată nimic nu mai merge, Se produce pe stoc, produsele româneşti numai sunt căutate, nimic nu se mai vinde, mastodonţi lui Ceauşescu devin „mormane de fier vechi”. Guvernele dau din colţ în colţ, „neştiind” cum să scape de uriaşele combinate, exploatări miniiere, ferme de păsări, combinate agro -industriale.

Fel de fel de găinari care se recomandau pompos, miniştrii, făceau recomandări una mai ciudată decât alta, pentru a scăpa de uriaşa industrie din perioada comunistă, îmi amintesc că un fost ministru propunea ca aceşti mastodonţi să fie vânduţi pe un dolar, numai să fie luaţi din cârca bugetului. Poate că nu toate combinatele, uzinele, fabricile nu erau utilate după ultima generaţie, dar putea vinde unele şi moderniza altele în funcţie de necesarul Ţării. Să nu uităm că această industrie plătise datoria externă a României, acumulase capital în BNR şi plătea peste 10 milioane de salariaţi.

Întrebarea punctuală ar fi : de ce s-a prăbuşit economia după 1990? Cine a împiedicat guvernanţi instalaţi după '89 să perfecteze contracte cu ţări din lumea a treia, cu ţările arabe, să păstrăm legăturile comerciale cu China, cu Rusia. Am plâns la poarta SUA ani de zile pentru a ne fi dată „clauza naţiunii celei mai favorizate”, am renunţat la multe contracte pe care le aveam, încheind altele la recomandarea Americii. Această clauză pe lângă unele mici avantaje comerciale ce ni le crea, era un instrument de presiune asupra guvernului. Practic sub ameninţarea „îţi retrag clauza...”, guvernul era obligat să joace cum cânta Washington-ul. Tot din acest motiv, plus aderarea României la NATO, a fost facută şi reabilitarea în instanţă a trădătorului Mihai Ioan Pacepa.

      După 1996 Uniunea Europeană începe să intervină în problemele de administrare a României dând teme de modul cum trebuie gestionată industria şi cum trebuie facută privatizare industriei cu orice preţ. „Marele” Prim Ministru Ciorbea, chiar ne ameninţa că vom avea „privatizare pe pâine”, asta după ce văzuse el „luminiţa de la capătul tunelului”.

      În acea perioadă de după '89 cred că Ţara noastră era împânzită de agenţi străini care, precum hienele, simţiseră mirosul prăzii. Uitându-mă acum cu mânie în urmă, cred că erau aşa de mulţi că, se călcau pe picioare pe străzile patriei.

Întrebare : Serviciile secrete nu îi vedeau, ori erau tovarăşi cu ei la sfârtecarea leşului care era România? Ţara noastră nu poate avansa pe drumul unei noi dezvoltări, a unei noi renaşteri până nu vom afla răspunsul la aceste întrebări şi la multe altele.

                      Mulţumesc pentru poză, Ştirileprotv.ro