Procurorii, suspecţii şi teroarea arestului

       

Ajunsesem să cred că procurorii nu fac politică. Aşteptam cu sufletul la gură să vedem unde se va opri bulgărele de zăpadă rostogolit din vârful muntelui de tripleta Sandu, Cocoş, Pinalti, cu participarea extraordinară a lui Nuţy Udrea şi îndemnurile de la galerie ale Alinei Bica. În drumul lui bulgărele, care se mărea pe măsură ce venea la vale, a antrenat şi problemele de la Nana, cu sechestre pe terenuri agricole, sperieturi printre sătenii din comună, plus ceva acatiste pe capul vinovatului. Priveam cum uriaşul bulgăre se îndrepta spre casa lui T.Băsescu, Berceanu, Blaga, dar tocmai când să intre în casele lor, procurorii au reuşit să-l oprească. Apoi pentru a ne linişti ,pe noi neliniştiţii furaţi, au adus în prim plan, cu surle şi trâmbiţe, pe Marian Vanghelie, primarul „care este”. Percheziţii, aducerea la DNA a primarului de la 5 şi a iubitei sale Oana Mizil, apoi reţinerea primarului. Televiziunile începuseră să-şi piardă interesul pentru ceasurile şi comisionul de 20% perceput de Marean la încheierea contractelor primăriei, faptul că urmează ca Vanghelie să fie tată, Oana fiind însărcinată, atunci procurorii au venit cu altă bombă, Dan Şova urmează să i se ridice imunitatea în vederea reţineri. Şi pentru a fi siguri că nimeni numai întreabă de Nana şi banii negrii pentru campania prezidenţială din 2009, a fost adus pe sus pentru audieri Darius Vâlcov, nimeni altul decât ministrul de finanţe al actualului guvern. Surprinderea este cu atât mai mare cu cât se spune că ar fi cel mai bun ministru de finanţe de după '89, la egalitate cu Florin Georgescu.

       Eu am o nelămurire, sper până la urmă să mă lămurească cineva : dacă infracţiunea este făcută în urmă cu câţiva ani, de ce procurorii nu au un material probatoriu solid, ca acum, după atâţia ani să poată fi trimişi în judecată, fără a fi nevoie să mai fie ţinuţi în arest, aceşti oameni nefiind un pericol public? Spun acest lucru şi mă gândesc şi la ceilalţi  suspectaţi de infracţiuni non violente care sunt acum în arest. Eu cred că probele anchetatorilor sunt subţirele şi atunci este nevoie de presiune şi tensiune asupra suspecţilor pentru a îi determina să se auto incrimineze, acest lucru nu se poate face decât arestându-i şi arătându-le pisica moartă.

Procurorii trebuia să sesizeze guvernul în momentul în care învinuiţi ca Şova, Vâlcov au fost numiţi  miniştri, poziţii de mare răspundere unde trebuie să fie aduşi să lucreze oameni integrii. Curios este că în cazul lui Vâlcov, Preşedintele de atunci al României, T.Băsescu a tras un semnal de alarmă cum că, pe la primăria din Slatina, unde Vâlcov fusese primar, lucrurile nu ar fi tocmai curate. De unde ştia domn Preşedinte? Probabil din sursele doamnei Udrea, altfel dacă era de la Procuratură ar fi ştiut şi Primul Ministru ori a ştiut şi a tăcut, iţele sunt tare încurcate.

        Am să fac un scenariu despre modul în care este primit, audiat şi apoi arestat un învinuit.

       D-l X primeşte o invitaţie de a merge la DNA pentru a lămuri ceva. Se îmbracă elegant pentru a face impresie, trece ţanţoş printre jurnaliştii adunaţi ciopor la uşa DNA, fuseseră anunţaţi că urmează să sosească un grangur, apoi intră pe uşa procuraturi. Deja picioarele încep să i se înmoaie, este îndrumat spre o sală de aşteptare. Aici se aşează pe un colţ de scaun şi aşteaptă să fie chemat, chiar se gândeşte că fiind cine este, uşa se va deschide imediat şi va fi poftit înăuntru, unde, la o cafeluţă vor lămuri problemele. Numai că uşa nu se deschide, timpul trece, începe să se irite, vrea să aprindă o ţigară, atunci un gardian apărut de nicăieri îi atrage atenţia pe un ton neutru că aici nu se fumează. După ore de aşteptare din biroul procurorului iese o secretară, d-l X, căruia îi mai dispăruse din băţosenia lui, o roagă să reamintească d-lui procuror că este pe hol şi aşteaptă să fie chemat. Secretara intră, apoi iese şi îi spune că va fi imediat invitat în birou. După ce mai trec minute bune, uşa se deschide şi cu un zâmbet amabil şi respectuos procurorul îl invită în birou scuzându-se :

       -Vă rog să mă iertaţi d-le X, dar ne-a omorât hârţogăria asta, am fost ocupat mai mult decât am crezut, dar vă rog să luaţi loc, o cafeluţă, poate un ceai ?

        -Mulţumesc, un pahar cu apă, ar fi minunat.

        -Imediat, apoi reia discuţia referitoare la motivul invitaţiei, v-am deranjat pentru a clarifica un denunţ, nu cred o iotă din ce scrie acolo, dar ştiţi cum este, dacă s-a înregistrat, trebuie să soluţionăm sesizarea. Oameni de nimic şi detractorii ăştia, pentru a se scăpa pe ei de învinuiri, aruncă pe alţii.

        -Despre ce e vorba? întreabă timid d-l X

        -Pe vremea când eraţi în funcţia de...,aţi făcut contracte cu firma cutare, pentru a executa nişte lucrării de asfaltare a DN....Denunţătorul spune că dvs. aţi fi luat un comision de 15% din valoarea lucrării şi cum lucrarea avea o valoare de o sută de milioane de euro, parandărătul nu ar fi tocmai de neglijat.

        -Nu este adevărat astea sunt lucruri întâmplate cu vreo 10 ani în urmă, nu am luat nimic de la nimeni.

        -Păi va reclamat tocmai patronul care a executat lucrarea şi care va oferit comisionul.

• Nu am nimic de declarat, vă rog să-mi daţi voie să îmi chem avocatul.
• Cum doriţi, îi spune cu un glas uşor iritat  procurorul, e bine să vă gândiţi, până atunci

aşteptaţi pe hol sosirea avocatului.

       Avocatul vine şi îi spune „invitatului”să  nu declara nimic până nu "vedem ce probe au împotriva ta".

Sunt invitaţi în biroul procurorului, acesta îl pune în temă pe avocat despre ce e vorba, apoi îl întreabă pe suspectul nostru dacă vrea să declare ceva, la refuzul d-lui X de a da o declaraţie, d-l anchetator îi comunică oficial, pe ton rece şi uşor batjocoritor, că va fi reţinut 24 de ore, urmând ca a doua zi, să fie dus la instanţă pentru a primi un mandat de 29 de zile. I se pun cătuşele, fierul rece îl face să tresară, deja, hainele elegante de pe el parcă nu îşi mai au rostul, simte că statutul lui social se clatină. Priveşte în pământ, trecerea printre jurnalişti este un drum fără de sfârşit, ruşinea îl copleşeşte. Ajung în arestul poliţiei, aici este dezbrăcat în pielea goală şi controlat peste tot, inclusiv în gură, i se opresc şireturile de la pantofi, cravata de mătase, unghiera, banii, actele şi în general orice obiect ar putea să fie folosit ca armă, pentru aş face rău. Apoi i se spune că în arest va fi numărul cutare, nimeni nu îl va mai striga pe numele lui, aici va fi simplu, un număr. Picioarele încep să i se înmoaie, dacă pământul s-ar căsca ar profita pentru a se arunca în neant, se clatină, un gardian îl sprijină şi îl apostrofează, „gata băi, fără prostii”. Deja numai este d-l X, este „băi”, sau numărul "n", este condus la uşa unei celule, zăvoarele sunt trase cu zgomot, tresare, teama la cuprins, a pus stăpânire pe el, este împins în celulă, în urma lui ostentativ uşa se închide cu zgomot, zăvoarele sunt trase, de undeva din cameră se aude o voce spartă care ţipă la el, „mişcă-te băi de acolo, ce te uiţi ca muta la ...”. Merge spre centru camerei sforţându-se să nu cadă, cineva îi arată patul, se aşează pe marginea lui, îşi roteşte ochii prin cameră, în faţa lui sunt două patruri suprapuse, undeva sub fereastră un WC-eu turcesc, împrejmuit din trei părţi,  restul e un fel de uşă prevăzută cu o perdea.

Se trânteşte pe pat, emoţiile de peste zi îl obosise, nici nu a realizat când  l-a furat somnul. A dormit profund, visând că era cu frumoasa lui iubită. Trezirea a fost groasnică, cu fluieraturi şi zăngănire de zăvoare. Este dus la instanţă care îi dă mandat de arestare pentru 29 de zile. A doua zi cere să fie scos la anchetă, a treia zi la fel, în zilele următoare cerea se repetă, nimeni nu-l bagă în seamă, a înţeles că ori spune tot, ori de aici numai iese zdravăn. Teroarea îl cuprinsese, frica îl făcea să nu poată gândi limpede.

        Într-o seară, târziu, este chemat de procuror, acesta îl întreabă dacă are ceva de declarat, iar dacă are şi va fi mulţumit, îi promite că îl va lăsa acasă lângă iubită lui, până se va judeca procesul.

D-l X priveşte spre anchetator ca spre un binefăcător, apoi rugător îl întreabă :

        -Ce trebuie să scriu?

       -Tot ce şti, citeşte hărtia denunţătorului şi scrie ca acolo, îi răspunde procurorul râzându-şi în barbă, e bine să ne spui şi despre alţii, va fi o notă bună în faţa instanţei.

       -Când pot începe să scriu?

       -Acum, dă-i drumul şi nu ierta pe nimeni, uite, tu te chinui pe aici, iar tovarăşi tăi benchetuiesc afară şi îţi curtează femeia. Scrie şi nu uita, poţi dormi acasă.

Pentru ca procurorii să nu fie nevoiţi să muncească  pentru a aduna probe, îi arestează pe învinuiţi.

       Ăsta este rostul arestului unei persoane învinuite, să fie terorizat, compromis, umilit, pentru ca în final să declare tot ce a făcut şi ceva în plus.

               Mulţumesc pentru poză, libertatea.ro