Postul, prilej de rugăciune şi meditaţie

      

Astazi nu vreau sa mai vorbesc despre politica, as vrea sa vorbesc despre post si insemnatatea lui. Postul Sf.Pasti, ce-a mai importantă sărbătoare crestină, debutează cu o serie de interdictii faţă de :consumul de alimente de provenienţă animală şi a relaţiilor sexuale. În această perioadă ar trebui ca pe lângă post şi absinenţa sexuală oamenii să intre în comuniune cu Dumnezeu prin rugăciuni şi meditaţii. Postul, o mare incercare pentru ortodocsi, cu atat mai mult cu cat, nu carnea este principalul obstacol, ci celelalte oprelisti. Rugaciunea este simpla pentru ca oamenii in fiecare zi isi trec pe rabojul Domnului doleantele, nu angajamentele, de parca divinitatea ar fi o societate de binefacere un fel de “Divinitatea S.A.”,in care petentul, in speta enoriasul, il anunta pe Cel de sus ca a adus la Biserică, lumânari, prescuri. untdelemn si dacă se poate ca amantul sa se intoarcă si eventual sa divorteze pentru a se aduna amandoi. Ori, ajuta-mă Doamne, ca uite  bat metanii si aduc obol la casa Domnului, ajută-Mă să- mi mărit fata că am sa-i dau  zestre. Problema cu reculegerea este destul de delicată, aici ar trebui sa intervină rugăciunea de iertare a păcatelor, de meditare la cele sfinte, la împacarea cu Dumnezeu, la menirea omului pe pămant, la rolul individului in natura si societate. Iertarea celor care ne-au gresit, trebuie sa faca parte din preocuparile noastre, prin rugăciune trebuie sa ne ridicăm deasupra neînţelegerilor, al ranchiunelor, a pizmei si geloziei; iertarea celor care au gresit fata de noi trebuie sa fie un act de întelegere a firii omenesti, un moment de înaltare deasupra disputelor pămantene. Iertarea, acest act de voinţă, trebuie facută din adancul inimii, cu o necesară înţelegere asupra celui considerat la un moment dat vinovat, iertarea nu trebuie sa umileasca pe cel iertat, trebuie facută cu toata dragostea ce o datorăm semenilor noştri. Ura, această răutate ce vine din cel mai întunecat loc al sufletului nostru, ar trebui indepărtată de noi pentru simplul motiv că, viata este foarte scurtă si este păcat să ne-o irosim in certuri sterile. Desi oamenii se pare că sunt pe

pământ de foarte multa vreme, nici acum dupa secole de civilizatie, nu au invatat sa traiasca in pace, ce bine ar fi sa gasim o solutie pentru a ne intelege. S-a demonstrat ca oricat de bogat ar fi cineva si oricat de multi bani s-ar pune langa el in sicriu, peste ani, banii vor fi tot acolo (dacă între timp nu i-a furat cineva), fara a usura in vreun fel viata de dincolo de moarte. Din timpul nostru sa ne oprim si sa medităm asupra vremelniciei noastre pe pământ, a nevolniciei noastre in fata puterii dumnezeiesti. Să ne uităm cu toţii mai adânc in interiorul nostru, astfel vom putea gasi solutiile cele mai bune, pentru rezolvarea pe cale amiabila a diferendelor dintre oameni.

    “Veniti sa luati lumina!” sa fie intr-adevar sursa de iluminare interioara a noastra, a tuturor. Sper să nu lipsească nici cei din capul statului, nici cei din capul Bisericii. Așa ar fi o ocazie de a inţelege mai bine dacă drumul pe care merg este cel bun, la capatul caruia sa fie Omul, iar pentru binele și iertarea lui, a omului, trebuie să lupte și slujbașul statului, dar și cel al Bisericii.

       Dumnezeu sa va lumineze!

       Mulţumesc saccsiv.wordpress.com