Voi scrie câteva cuvinte despre femeie, nu doresc
sa analizez ce gandeste femeia, voi incerca sa vad cu alţi ochi, ce face femeia.
sa analizez ce gandeste femeia, voi incerca sa vad cu alţi ochi, ce face femeia.
Am sa vorbesc despre femeia: soţie, gospodină, salariat, dar mai ales despre femeia mamă.
“Vin, vin acum”, mă striga sotia. Nimic deosebit,
este singură la bucatarie, spală vasele si gateste, dar ocupatia este numai pentru
mâini ori ea vrea sa vorbeasca si nu are cu cine, atunci apeleaza la singurul
interlocutor posibil-sotul, exista doua
posibilităţi, fie merg la bucătărie si într-un sfert de ceas stiu tot ce s-a
intâmplat in sat(nasteri, botezuri, cununii, decese), fie nu merg, dar atunci voi suporta apostrofările ei. Voi afla aceleasi lucruri spuse pe un alt ton şi cu lacrimi în
ochi, îmi reproşează că ea toata ziua roboteste prin gospodărie şi nu este ajutată de nimeni, iar
atunci cand vrea sa vorbească , nu este ascultată. S-a saturat! Desi
este maritată, nu este băgată in seamă, a ajuns un fel de
robotel caruia nu trebuie sa-i schimbi bateriile, este un avantaj, as zice eu,
fără să mă audă.
Să o luăm de
la început, de la căsătorie, după ce nunta s-a sfârsit si mesenii au plecat pe
la casele lor, chiar si ultimii musafirii veniti de departe si-au dat seama,
joi dupa nuntă, ca numai sunt sarmale, ciorba de potroace s-a terminat, iar
ultima găina a fost mâncată miercuri, pe
cale de consecintă au plecat si ei.
Aşa a
inceput căsnicia noastră, am analizat ce
posibilităti materiale avem, ce ne putem si ce nu ne putem permite, rezultatul a fost ca nu
suntem chiar bogati, dar nici săraci, ne puteam descurca. Copiii nu i-am planificat
noi, mai mult au fost planificati de Ceausescu, venind copiii, sotiei, pe lângă serviciu şi gospodarie, i-a apărut o munca în plus si nu una uşoara. Partea cu
aprovizionarea mi-a revenit mie pentru a îi lasa suficient timp sa se ocupe de
celelalte treburi, imi amintesc ca niciodată nu ma grăbeam să vin acasă in
ciuda rugăminţilor ei(mai umile ori poruncitoare),de a veni repede.
Cam asa se desfaşurau lucrurile: sotia se scula de
dimineată, pregatea micul dejun pentru toti, pregătea mâncarea pentru copii sa
aibă toată ziua, apoi, fie ii ducea la cresă, fie avea cineva grijă de ei, apoi pleca
la serviciu, de unde se întorcea seara, la terminarea programului, pe drumul cel mai scurt acasa. Mai târziu, când au mers copiii la scoală, tot nevasta se scula de
dimineată pregătea micul dejun, pachetele pentru scoală si pentru noi la
serviciu.
Rare au fost cazurile cand am ajutat-o în treburile
domestice si atunci cu anumite condiţii, te ajut sa bati covoarele, dar
duminica merg la fotbal, atunci zicea bine, însă duminica uita si începea cearta.
Privind retrospectiv avea dreptate, de ce bărbatul putea să iasa cu băietii la
o bere, să meargă la fotbal, iar femeia să meargă doar la serviciu si să aibă grija copiilor? O mentalitate veche care cuprinde mult misoginism, în sensul ca
femeii i s-a îngaduit să poată merge la serviciu, dar de acolo direct acasă, fiindcă are treabă, trebuie să spele, să calce, să facă mâncare, să facă temele cu
copiii(ori să îi ia de la cămin, gradinita), să facă curaţenie în casă, sa
pregătească ceva dulce, fiindcă dumineca vin socrii pe la ei si nora trebuie sa arate
ce bine traieşte fiul lor.
Mereu am vrut să-i aduc o floare, dar "prietenii" imi spuneau
să nu fac asta, ca o alint, o răsfăţ si o urc în capul meu, dupa ei, femeia trebuia ca si copiii pupată numai
noaptea când doarme, să nu îi intre “democraţia" in cap.
Si totuşi,
femeia nu este un robot, este o fiinţa cu foarte multa sensibilitate si
dragoste pentru cei dragi (intră si soţul). Când seara, frânt de oboseală, ajung acasă si găsesc femeia in pragul usii cu zâmbetul pe buze, simt cum oboseala dispare,
făcând loc plăceri de a fi acasă. Mă bucură atenţia care mi-o atribuie, mă simt
stăpân în propria casă, modul în care se lipeşte la pieptul meu mă face să mă simt
puternic, să mă simt bărbat, parfumul plăcut, emanat de trupul ei, mă face să uit de toate problemele pe care le am, încep să am încredere în mine, să înteleg că nu sunt singur, că oricând am nevoie, lângă mine se afla un om care trăieşte cu mine si prin
mine. Îţi mulţumesc Doamne că ai creat femeia! Cum ar fi fost viaţa, dacă nu ar fi fost femeia? Sigur ar fi fost SEARBĂDĂ.
Femeia este centrul universului în care noi, bărbaţii, gravităm în jurul ei.
Femeia este centrul universului în care noi, bărbaţii, gravităm în jurul ei.
Iti
multumesc femeie, pentru ca imi esti sotie, bucatareasa, lenjereasa, dar mai ales
MAMA copiilor mei
Astazi, de ziua ta, sotie, mama, sora si tot ce esti femeie, iti
ofer un buchet de flori si scuzele mele ca am fost orb si abia acum m-am
vindecat.Te iubesc Femeie!
Iti multumesc femeie, pentru ca imi esti sotie, bucatareasa, lenjereasa, dar mai ales MAMA copiilor mei
RăspundețiȘtergere