Onorată
instanţă,
Astăzi dvs. veţi
hotărî ce pedeapsă primesc pentru faptele mele. Încă de la
început, vreau să precizez că sunt vinovat, că merit oprobriul
public, dar, totodată vă rog să ţineţi cont la dozarea pedepsei
de faptul că, i-am dat în gât pe toţi, bine, voi folosi altă
expresie, dacă asta deranjează urechile sensibile ale instanţei,
i-am turnat pe toţi prietenii, tovarăşi, superiorii, ori din
contră subalternii mei. Zile întregi am scris după dictarea
domnului procuror, datorită mie şi altora ca mine, munca
anchetatorilor a fost mult uşurată. Am colaborat cu organul, aşa
cum scrie la carte.
Ştiu, veţi spune că
am greşit mult. Vă contrazic, nu am greşit, am făcut totul
intenţionat, cu cinism, ştiţi cum mi se ridica adrenalina când
vedeam la televizor toţi acei plângăcioşi că ,li s-a tăiat din
salarii şi pensii? Mă simţeam ca un Dumnezeu, ştiind că şi eu
am participat la ciuntirea veniturilor lor salariale. Onorată
instanţă, mă simt vinovat pentru plăcerea ce o simţeam atunci
când ,masa mea era plină cu de toate, ştiind că în ţară, mulţi
oameni răbdau de foame.
Ţara era în criză,
poporul suporta austeritatea dictată de noi, guvernul de tristă
amintire condus de Boc-Băsescu, iar cei mai mulţi dintre membrii
guvernului, printre care şi eu, agoniseam averi uriaşe, manevram
saci cu bani, măsluiam acte, ne îmbuibam, averile ne creşteau, iar
Ţara gemea sub asuprirea noastră.
Am putut face toate
aceste fărădelegi pentru că ,undeva acolo „sus”, cineva ne
apăra. Cineva avea interesul să fim ocoliţi, pentru a nu se ajunge
la el. Cu multă abilitate reuşise să deturneze atenţia justiţiei
de la noi, spre cei din opoziţie, aşa că noi ne puteam face de cap
mai departe.
Aveam uşoare furnicături
din cauza a o parte din presă care încerca să scoată la lumină
afacerile şi nivelul corupţiei la care ajunsesem. Nu mai puteam da
înapoi, oricât de mult am fi vrut noi să dăm, intraseră alţii
înfometaţi în horă care, ne ţineau de mână. Şi ei trebuia să
îşi facă plinul şi ei trebuiau să se îmbogăţească. Acum,
onorată instanţă, m-am liniştit, am fost fericit şi totuşi
stresat. Închipuiţi-vă câte emoţii am avut la referendumul
pentru demiterea Preşedintelui, dacă referendumul reuşea, noi eram
pe cracă. Am avut nu numai emoţii, dar şi mult de muncă pentru a
încurca lucrurile celor care ajunseseră la putere. Am avut şi
susţinerea CCR, chiar şi noi ne-am crucit când am văzut cât de
tupeistă şi ingenioasă a fost Curtea Constituţională.
Singurele argumente în
apărarea mea, este sinceritatea de care am dat dovadă în timpul
anchetei. Dacă regret fapta? Sincer, onorată instanţă, regret că
am fost prins, cât am fost în vârf ,a fost bine şi nu regret
nimic. Odată în viaţă şi numărând din milion în milion de
oameni, poţi avea norocul să ajungi acolo în frunte. Odată ajuns
în vârf, lumea se vede altfel, totul este roz, până şi lacrimile
săracilor par unele de bucurie. Am încercat să profit cât mai
mult de poziţia prinsă în guvern, ştiam că nu voi mai fi
niciodată ministru, de aceea era important să acumulez cât mai
mult. Oricât de mult m-au buzunărit procurorii tot a mai rămas
ceva mărunţiş pus deoparte. Până şi un câine îngroapă un os
să aibă pentru zile negre, d-apoi un om căruia i-a trecut prin
mână atâţia bani.
Onorată instanţă, ar
trebui să spun că regret fapta, să plâng, să mă umilesc, să-mi
torn cenuşă în cap, nu voi face nimic din toate acestea, sunt
bucuros că am ajuns acolo sus, acolo unde puterea ameţeşte, sunt
bucuros că am fost ministru. Condamnaţi-mă, voi ieşi din puşcărie
şi voi trăi ca un nabab, banii pe care aţi pus mâna sunt o mică
parte din întreg. Gata, aşa a fost învoiala, eu torn, voi mă
lăsaţi cu banii. În concluzie , onorată instanţă, faceţi-vă
datoria, condamnaţi-mă, dar nu uitaţi că odată cu condamnarea
dată mie, veţi condamna şi copiii mei să trăiască fără tată.
Am greşit domnilor
judecători, nu vă luaţi după licărul de fanfaronism care m-a
cuprins, sunt vinovat, vă rog să ţineţi cont că am familie şi
copii, numai fac niciodată, nu voi mai fura nici măcar o pară de
pe marginea drumului. Iertaţi-mă, uite mă aşez în genunchi în
faţa dvs., ce dacă am fost ministru, uite mă prosternez la
picioarele voastre, mă târăsc să vă pulp tălpile, numai daţi-mi
o pedeapsă mai mică. Ajutaţi-mă, onorată instanţă, am ajutat
şi eu ancheta cum am putut, mi-am vândut tovarăşii, mi-am vândut
şi sufletul numai să iau o pedeapsă mai mică. Fie-vă milă de
mine şi Dumnezeu să aibă milă de dvs. când vă va veni rândul.
Căci vă va veni.
Mulţumesc pentru poză câştigăprocese.ro
Astăzi dvs. veţi hotărî ce pedeapsă primesc pentru faptele mele. Încă de la început, vreau să precizez că sunt vinovat, că merit oprobriul public, dar, totodată vă rog să ţineţi cont la dozarea pedepsei de faptul că, i-am dat în gât pe toţi, bine, voi folosi altă expresie, dacă asta deranjează urechile sensibile ale instanţei, i-am turnat pe toţi prietenii, tovarăşi, superiorii, ori din contră subalternii mei. Zile întregi am scris după dictarea domnului procuror, datorită mie şi altora ca mine, munca anchetatorilor a fost mult uşurată. Am colaborat cu organul, aş
RăspundețiȘtergere