duminică, 7 octombrie 2018

Indolenţa românilor


  Am fost şi am votat pentru că aşa am considerat că este bine. Am votat „Da” aşa cred că este normal pentru o societate sănătoasă.
Întrebarea mea este următoarea: este aşa mare pericolul ca această comunitate LGBT să depăşească populaţia normală? Dacă lucrurile stau aşa, înseamnă că avem o problemă foarte mare, o problemă pe care nu o vom putea ţine sub control chiar dacă avem cinci Constituţii care să ne apere.
Nu legile ne apără, nu în legi este cauza, ci în societate. Societatea a pierdut lupta cu moralitatea, acum caută subterfugii, nu vor exista, cu cât vom condamna şi încerca să ţinem departe de noi comunitatea LGBT, cu atât va avea mai mulţi prozeliţi şi va intra în casa noastră. Ne va înconjura din toate părţile, ne vom obişnui cu ei de parcă ăsta ar fi modul normal de viaţă. Să nu uităm ambasadorul american Guest, premierul luxemburghez care a venit în vizită cu nevasta, ori bărbatul, habar nu am cum stau lucrurile, cert este că erau o familie.
Mă aşteptam ca românii, mai ales că iniţiativa le aparţine, să fii luat cu asalt urnele la prima oră pentru aş exprima opţiunea, pro, contra. Nu, românii sunt comozi, românii aşteaptă să pice para, să vină dictatorul să dicteze legile în locul lor. Românii au atitudinea radio-şanţului, bârfă pe margini, în rest: „lasă bă că merge şi aşa. Ce fără votul meu, nu merge ţara? Nu pot ăştia să fure?” O femeie cu teamă de Dumnezeu a declarat fricoasă: „nu merg la vot, ce voi spune lui Dumnezeu când mă va întreba de ce am atât de multe ştampile pe buletin?” E greu cu democraţia la români. Să vină dictatura, să vină ăla cu biciul şi să ne mâne de la urmă, turmă am fost, turmă suntem. Nu avem un bun baci care să ştie să conducă turma, oile se vor arunca singure în prăpastie. Preferă moartea decât să gândească. E greu să pui la treabă cei câţiva neuroni obosiţi şi lâncezi. „Muiaţi-s posmagii? Nu, îi vei înmuia şi tu. Atunci mergeţi înainte, prefer spânzurat decât să fiu nevoit să fac  efort”. E groaznic!
Nu votează acum când au posibilitatea, de mâine vor ieşi în stradă să strige că vor legiferarea căsătoriilor gay, deşi acum nu şi-au mişcat fundurile să voteze.
De ce în stradă când poţi pune acum ştampila unde vrei? Unul spunea că se votează să fie Dragnea amnistiat. Probabil se va vota vreodată în Parlament acest lucru, habar nu am, însă acum nu are nici o legătură cu Dragnea, ori cu altcineva.
Poporul a cerut prin cele 3 milioane de semnături să existe acest referendum, iacătă-l: VOTAŢI!
Prin acest referendum nu este condamnată comunitatea LGBT, doar se precizează un lucru normal. Nimeni nu are nimic cu această comunitate. Această comunitate există încă înainte de Alexandru Macedon, poeta antică greacă Sappho din Lesbos, ori Socrate, nu există nimic nou.
Nu avem exerciţiul democraţiei, dar ce este cel mai rău, este faptul că nici nu vrem să-l învăţăm.
Ne merităm soarta pentru că suntem indolenţi, nepăsători, vrem să ni se dea, fără să facem cel mai mic efort. Ăsta este motivul pentru care România a mers cel mai bine în timpul dictaturilor. Da, Băsescu a fost iubit de o parte a populaţie pentru că a fost un dur, un mic dictator. Iohannis este iubit nu pentru că este un dictator, ci pentru că se aseamănă cu noi-e comod şi dornic de bani nemunciţi, apatic şi dezinteresat. AŞTEPT DICTATURA SĂ NE SALVEZE.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vremuri de cumpănă

  În urmă cu 35 ani, oamenii, mai ales tineri, cădeau secerați de gloanțele unui regim tiranic. Sătui de frig și înfometare, cetățenii Român...