Totalul afișărilor de pagină

marți, 9 august 2016

Femeia îndărătnică, sau, o căsnicie fericită.



    Era într-o dimineață de joi, afară soarele se ridicase de câteva sulițe , nici un nor nu umbrea azurul curat al cerului, frunzele uriașei sălcii pletoase, care trona, cu imensa-i  coroană, jumătate din gardul curții, rămăseseră inerte. Căldura toridă își anunța venirea, deja era zăpușeală, totul încremenise așteptând văpaia ce avea să vină. Mă pregăteam, să merg la nuntă, un văr  dulce se însura. Semnalele primite de la nevastă, erau , de respingerea invitației. Nu puteam refuza, era vărul meu, prietenul meu, îmi trebuia un motiv solid, pentru a declina invitația. Nu-l aveam, să-i spun vărului că, nu vrea nevasta, ajungeam de râsul satului. Trebuia să găsesc o soluție, tot analizând și scormonind în memorie,  mi-a venit o idee, cum să mă salvez, să nu înfrunt rușinea, de a nu participa la un eveniment de asemenea importanță. Am intrat în casă, soția, cu părul ei șaten strâns în coc, peste care pusese un batic grena, a aruncat spre mine o privire duioasă, ochii negrii, i s-au luminat l-a vederea mea, buzele cărnoase, senzuale, au schițat un zâmbet, mâna mare cu degetele lungi și fine care mânuia fierul de călcat , s-a oprit din lucru.
-Unde ai fost?
-Afară, va fi o altă zi toridă, m-am plimbat puțin, încă e plăcut. M-am gândit mult, la cele spuse de tine, ai dreptate, nu vom merge la nunta vărului, nu stăm bine nici cu bani, e și  cald, mai bine stăm acasă, facem un grătar și ascultăm muzica în surdină, cum ne place nouă, nu cum va fi la nuntă, de ai impresia, că sare tavanul în sus de mulțimea decibelilor.
-Stai puțin, sare nevasta, ai zis, că nu vrei, să mai mergem la nuntă? Cum să faci așa ceva, e vărul tău, mamele voastre surori, aveți același sânge, trebuie să mergem, ce va zice lumea, dacă nu te vede acolo? Toți vor arunca vina pe mine. Nevasta își schimbase opțiunea.
-Nu prea avem bani, va fi cald acolo.Eram mirat, cum de se schimbase, planul meu de a o provoca, să facă invers voinței ei, dădea rezultate. Eram hotărât, să aduc mai multe argumente, în favoarea rămânerii acasă, astfel reușeam, să o determin, să fie și mai fermă pe poziția ei, de a merge la petrecere.
-Gândește-te,  nu am nici măcar o cămașă frumoasă.
- Am văzut eu una din mătase, e numărul tău, merg astăzi să o cumpăr, doar să se mai potolească arșița.

-Draga mea, acolo vor fi neamurile mele, știi bine, că nu sunteți în cea mai bună relație, căutam să o întărât, așa reușeam, cel puțin speram, să o motivez și mai mult să meargă.
-Nu-i nimic, e loc pentru toată lumea. Determinarea nevestei mă uimea, până în acea dimineață susținuse, exact cu argumentele pe care le aduceam eu, că nu va merge la nuntă, acum, dintr-o dată s-a sucit, dar nu pentru că și-a schimbat părerea despre rudele mele, ci pentru a fi împotriva dorinței mele, voia să fie șeful, să conducă, să aibă ultimul cuvânt, tocmai asta am făcut, i-am dat senzația că e regină, că dictează.
Așa se petreceau lucrurile în familia noastră. Odată trebuia, ca  revelionul  să-l petrecem  la un prieten. Acesta decisese să organizeze petrecerea dintre ani la el acasă, printre invitați m-am numărat și eu cu soția. Nu puteam, merge acasă, să-i spun direct, că suntem invitați la Costel, așa se numea prietenul, trebuia, să caut o strategie, care să o determine pe ea, să ia hotărârea. Înțelesesem, că nevasta mea  voia, să conducă, să aibă ultimul cuvânt, trebuia să procedez cu tact. O iubeam, nu doream, să pricinuiesc scandal, ori ea era destul de vulcanică, avea tot timpul lava clocotindă, gata să erupă. Nu eram dispus, să produc nici cel mai mic cutremur. Îmi plăcea satisfacția, pe care nu se sfia, să o afișeze, atunci când lua o hotărâre împotriva voinței mele. Trebuia să-i gâdil orgoliul, să o ridic pe un piedestal, era bucuroasă, când mă privea de sus,când simțea că mă domină. Era cu adevărat, reprezentanta sexului slab care vrea, să fie tare. O ajutam, să urce scările mândriei, îi netezeam drumul, o făceam să se simtă puternică. Doar recunoscând că ea e șeful, potoleam vulcanul, opream revărsarea lavei.
Așa am procedat și acum:
-Ne-a invitat Costel să facem revelionul la el, dar l-am refuzat, poate mergem la un restaurant, îmi place mai mult.
-E mai bine la Costel, ne cunoștem cu ceilalți invitați, tu ai avea un anturaj plăcut, să nu te mai aud de restaurant. Să vorbești cu ei, cum ne organizăm, trebuie să participăm și noi cu ceva, apoi fericită sărind în sus și bătând din palme ca un copil, a exclamat :m-am gândit, spune-i, că facem noi tortul, vreau, să fie ceva grandios.
Așa se poate, face o căsnicie fericită, găsind punctele slabe, nu acționând, ca un cocoș care nu are  creierul  mai mare decât o găină.
Mulțumesc pentru poză: 9am.ro


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu