Istoria așa cum a fost. Capitalismul. Guvernarea Ciorbea I

   

    Afară toamna întorcea frunzele ruginii ale dudului pe toate părțile, era un vânticel de noiembrie subțire și pătrunzător, rece și umed, curios căuta prin toate ungherele, o hârtie rămasă în curte, a fost ridicată de vânt și purtată pe deasupra casei, plutea ca o barcă ușoară pe valurile înalte. În drumul ei s-a oprit în crengile dudului, o ramură ruptă prinsese hârtia în cursă, vrând să se smulgă din prinsoare, fâlfâia ca un steag alb pus pe poarta cetății în semn de pace.

Afară se aud pași , ușa bucătăriei se deschide, în încăpere cu o sacoșă în mână a  intrat  Zoe, odată cu ea și vântul rece de-a afară.

-Ce s-a întâmplat? De ce ai plecat de acasă pe o asemenea vreme?

-E bine afară, sunteți voi cloști, bate puțin vântul, nu plouă , nu ninge. Am cumpărat o pulpă de vițel și v-am adus și vouă, Ion ce face? Instantaneu obrajii femeii s-au înroșit. Stana s-a făcut că nu vede, nu era geloasă pe prietena ei, fusese odată, știuse să-și înăbușe sentimentele, avusese încredere în bărbatul ei și nu greșise. Acum se amuza de fâstâceala femeii.

-Ion citește ziarul și ascultă la televizor. Voi ce faceți?

-M-a trimis Petrică să vă spun că sunteți așteptați la Tavi. Plec să o ajut pe Sofia, nu  mai poate să facă treabă, îi tremură mâna stângă  de la Parkinson, are o mulțime de lucruri de făcut, se chinuie cum poate, au invitat și  pe  Sanda cu Cătălin. Țin mult la ei. Zoe era afectată de starea prietenei sale.

-Te ajut și eu, doar să-mi las șorțul și să-i spun lui Ion că plec, Stana și-a scos șorțul, a deschis ușa la sufragerie, apoi din prag către Ion: am plecat la Sofia, să vii și tu mai târziu.

Ion a mormăit ceva, care putea semăna cu bine, apoi a continuat să citească ziarul, erau date numele membrilor cabinetului Ciorbea. S-a mai plimbat puțin prin casă, doar era casa lui, o cumpărase cu 90 000 de lei, rate pe 20 de ani, acum îi putea da pe toți în câteva rate, banii se davalorizaseră de câteva sute de ori.

Tavi, cu bastonul în sprijinul piciorului cu probleme, l-a întâmpinat în ușă:

-Vino să vorbim ,că m-au obosit gâștele astea. Ai adus și tu ceva de aghesmuit?

-Tavi, nu se poate să fii așa nepoliticos, Ion vine așa de rar la noi, iar tu îl întrebi, dacă a adus ceva de băut? Nu e frumos!

-Nu mă mai cicăli femeie, Ion are țuică bună întotdeauna.

-Ai și tu, de ce nu scoți țuica ta? Nevasta se dezlănțuise.

-Nu vă mai certați, am adus o sticlă cu țuică, nu e o avere, Tavi e tatăl meu, fratele meu, dar mai ales prietenul meu, ultima picătură de țuică și ultima fărâmă de mâncare le voi împărți cu el.

-Ai auzit femeie?

-Am auzit, așa au fost Ion și Stana tot timpul niște oameni minunați.

-Să lăsăm femeile și să trecem la lucruri serioase.

-Nu înainte de a mă așeza și eu, zise Petrică Rotaru din prag. Noroc și sănătate, noul venit strânse mâna lui Ion și pe a lui Tavi apoi s-a așezat pe scaunul lui. Și în casa lui Ion, dar și la Tavi, fiecare avea locul său bine stabilit.

-Puneți-mi și mie un păhărel de țuică să-mi încălzesc oasele.

-Tu te vaiți puștiule? Lui Tavi îi plăcea să-l necăjească pe prietenul său. Care e vestea cu guvernul?

-Am citit în ziar care sunt membrii cabinetului Ciorbea, din multe partide, un amalgam. Nu cred să facă mare scofală. Un guvern pentru a avea o coeziune trebuie să fie format din membrii unui singur partid, maxim două, altfel vor vorbi toți și nu va asculta nimeni. În acest guvern avem cinci partide plus independenți. De ce independenți? Nu au destui specialiști? Unde sunt cei 14.000 de specialiști pe care îi flutura Constantinescu în campanie? Un semn rău pentru mine a fost faptul că l-au luat pe Ciorbea de la șefia Primăriei Generale a Capitalei și l-au pus Prim Ministru, altul nu mai aveau? Omul ăsta câștigase încrederea bucureștenilor, îl votaseră, îi dăduseră girul lor. Mare prostie, alte cheltuieli pentru realegerea unui nou primar. Tavi se oprise din vorbit, pentru a gusta din licoarea galbenă, care-i făcea cu ochiul din păhărelul umplut de Ion.

-Acum au majoritatea în Parlament, pot face ce legi doresc, pot să privatizeze, Constantinescu, ca Președinte ales de popor, poate merge în toate țările să discute modalități de infuzie de capital pe piața românească. Pot face tot ce au reproșat guvernului Văcăroiu și lui Iliescu personal. Au acum ocazia să deschidă piața românească occidentului. Petrică vorbea și parcă își pierdea suflu.

-Ce-i, nu crezi nici tu ce spui, așa-i? Ion îl privea pe fostul lui șef cu drag, îl iubise de când venise pe șantier. Doar Petrică fusese gelos și suspicios cu el.

-Bună ziua, sfat al bătrânilor, pe ușă intrase Cătălin însoțit de nevastă, care, între timp devenise  consiliera lui particulară, gardă de corp, mai ales gardă de corp de când cu secretara găsită în biroul lui mai mult dezbrăcată, decât îmbrăcată, că a și întrebat-o : ”fată e așa de cald aici?”. Secretara ieșise pe ușă și dusă a fost, a trimis pe cineva pentru a îi lua lucrurile din birou. De atunci nici nu mai putea respira Cătălin fără ca Sanda să nu fie acolo, să-i dea aerul cu lingurița. Ce faceți?

-Discutam despre componența noului guvern.

-Am auzit că au transmis pe căi neoficiale, dar așa să audă tot românul, că nu vor da bani primarilor care nu sunt din CDR. Nu mă sperie, am contracte cu câteva firme care investesc în oraș, oamenii vor avea de lucru, asta e important. Mă ajută foarte mult facultatea, mai am anul ăsta și termin. Da, am învățat multe despre organizare, conducere, urmărirea lucrărilor. Să vă spună Sanda, ea nu a vrut să se înscrie, dar învață cu mine, pot să o trimit să susțină examenele în locul meu, sigur va lua note mai mari decât mine.

-Tu fată nu te duci la femei la bucătărie? Ion era intrigat că Sanda rămăsese în compania bărbaților în loc să meargă la femei.

-Nu pot să plec de lângă el, cine știe ce perlă scoate, eu trebuie să-i fiu aproape, să-l pot corecta.

-Așa este, lăsați-o aici! Eu trăiesc cu ea și prin ea. Dacă nu era Sanda, Săndica mea, eu nu eram nimic, eram un zero. Să stea aici lângă mine, și-a câștigat dreptul ăsta!

-Să urăm succes noului guvern, Tavi a abătut discuția de la fina lui, nu este rău dacă vor avea succes, va fi și pentru noi bine, tare mă tem că în acel sângeros decembrie *89, s-a comis o mare trădare de Țară.

Lucrurile merg din rău, în mai rău, devalorizarea banilor este foarte rapidă, nu există viziune economică, nici pe plan extern nu stăm bine. Toate ziarele, radiorile și televiziunile străine ne prezintă mai rău decât pe țările din lumea a IV. Aici este o campanie de denigrare a României, miroase a răzbunare pe realizările noastre din vechiul regim. În sfârșit, poate greșesc eu, poate guvernările de până acum nu au fost bune, aștept cu sufletul la gură să văd cum decurg lucrurile.

-Va fi mai prost, toți indicatori converg spre o economie în descreștere, asta va fi rău. Sanda a pus concluzia cu glas hotărât, ca unul care știe ce spune.

-Sanda, vino să ne ajuți să punem masa. Stana era singura care putea să dea ordin fiicei sale, fără să nu fie repezită de aceasta.

-Da, mamă imediat! Vă las domnilor, mă cheamă datoria!

Va urma,

Mulțumesc pentru poză: karikaturapolitika.wordpress.ro