sâmbătă, 7 martie 2015

E ziua ta Femeie !

  Voi scrie câteva cuvinte despre femeie, nu doresc 
 sa analizez ce gandeste femeia, voi incerca sa vad cu alţi ochi, ce face femeia.
 Am sa vorbesc despre femeia: soţie, gospodină, salariat, dar mai ales despre femeia mamă.
“Vin, vin acum”, mă striga sotia. Nimic deosebit, este singură la bucatarie, spală vasele si gateste, dar ocupatia este numai pentru mâini ori ea vrea sa vorbeasca si nu are cu cine, atunci apeleaza la singurul interlocutor posibil-sotul,  exista doua posibilităţi, fie merg la bucătărie si într-un sfert de ceas stiu tot ce s-a intâmplat in sat(nasteri, botezuri, cununii, decese), fie nu  merg, dar atunci voi suporta apostrofările ei. Voi afla aceleasi lucruri spuse pe un alt ton şi cu lacrimi în ochi, îmi reproşează că ea toata ziua roboteste prin gospodărie şi nu este ajutată de nimeni, iar atunci cand vrea sa vorbească , nu este ascultată. S-a saturat! Desi este maritată, nu este băgată in seamă, a ajuns un fel de robotel caruia nu trebuie sa-i schimbi bateriile, este un avantaj, as zice eu, fără să mă audă.
         Să o luăm de la început, de la căsătorie, după ce nunta s-a sfârsit si mesenii au plecat pe la casele lor, chiar si ultimii musafirii veniti de departe si-au dat seama, joi dupa nuntă, ca numai sunt sarmale, ciorba de potroace s-a terminat, iar ultima găina a fost mâncată  miercuri, pe cale de consecintă au plecat si ei.
         Aşa a inceput căsnicia noastră,  am analizat ce posibilităti materiale avem, ce ne putem si ce nu  ne putem permite, rezultatul a fost ca nu suntem chiar bogati, dar nici săraci, ne puteam descurca. Copiii nu i-am planificat noi, mai mult au fost planificati de Ceausescu, venind copiii, sotiei, pe lângă serviciu şi gospodarie, i-a apărut o munca în plus si nu una uşoara. Partea cu aprovizionarea mi-a revenit mie pentru a îi lasa suficient timp sa se ocupe de celelalte treburi, imi amintesc ca niciodată nu ma grăbeam să vin acasă in ciuda rugăminţilor ei(mai umile ori poruncitoare),de a veni repede.
Cam asa se desfaşurau lucrurile: sotia se scula de dimineată, pregatea micul dejun pentru toti, pregătea mâncarea pentru copii sa aibă toată ziua, apoi, fie ii ducea la cresă, fie avea cineva grijă de ei, apoi pleca la serviciu, de unde se întorcea seara, la terminarea programului, pe drumul cel mai scurt acasa. Mai târziu, când au mers copiii  la scoală, tot nevasta se scula de dimineată pregătea micul dejun, pachetele pentru scoală si pentru noi la serviciu.
Rare au fost cazurile cand am ajutat-o în treburile domestice si atunci cu anumite condiţii, te ajut sa bati covoarele, dar duminica merg la fotbal, atunci zicea bine, însă duminica uita si începea cearta. Privind retrospectiv avea dreptate, de ce bărbatul putea să iasa cu băietii la o bere, să meargă la fotbal, iar femeia să meargă doar la serviciu si să aibă grija copiilor? O mentalitate veche care cuprinde mult misoginism, în sensul ca femeii i s-a îngaduit să poată merge la serviciu, dar de acolo direct acasă, fiindcă are treabă, trebuie să spele, să calce, să facă mâncare, să facă temele cu copiii(ori să îi ia de la cămin, gradinita), să facă curaţenie în casă, sa pregătească ceva dulce, fiindcă dumineca vin socrii pe la ei si nora trebuie sa arate ce bine traieşte fiul lor.
Mereu am vrut să-i aduc o floare, dar "prietenii" imi spuneau să nu fac asta, ca o alint, o răsfăţ si o urc în capul meu, dupa ei, femeia trebuia ca si copiii pupată numai noaptea când doarme, să nu îi intre “democraţia" in cap.
          Si totuşi, femeia nu este un robot, este o fiinţa cu foarte multa sensibilitate si dragoste pentru cei dragi (intră si soţul). Când seara, frânt de oboseală,  ajung acasă si găsesc femeia in pragul usii  cu zâmbetul pe buze, simt cum oboseala dispare, făcând loc plăceri de a fi acasă. Mă bucură atenţia care mi-o atribuie, mă simt stăpân în propria casă, modul în care se lipeşte la pieptul meu mă face să mă simt puternic, să mă simt bărbat, parfumul plăcut, emanat de trupul ei, mă face să uit de toate problemele pe care le am, încep să am încredere  în mine, să înteleg că nu sunt singur, că oricând am nevoie, lângă mine se afla un om care trăieşte cu mine si prin mine. Îţi mulţumesc Doamne că ai creat femeia! Cum ar fi fost viaţa, dacă nu ar fi fost femeia? Sigur ar fi fost SEARBĂDĂ.
Femeia este centrul universului în care noi, bărbaţii, gravităm în jurul ei.
           Iti multumesc femeie, pentru ca imi esti sotie, bucatareasa, lenjereasa, dar mai ales MAMA copiilor mei
Astazi, de ziua ta, sotie, mama, sora si tot ce esti femeie, iti ofer un buchet de flori si scuzele mele ca am fost orb si abia acum m-am vindecat.Te iubesc Femeie!

       

Un comentariu:

  1. Iti multumesc femeie, pentru ca imi esti sotie, bucatareasa, lenjereasa, dar mai ales MAMA copiilor mei

    RăspundețiȘtergere

Maria XIII

Prima zi de şcoală. Maria, deşi invitată la serbarea de deschidere, a preferat să stea acasă, a mers la deschidere doar Alexa. Abia aştept...