Ne întreabă tinerii uciși în timpul
revoluției ce am făcut cu idealul lor. Ne întreabă istoria: unde este România? În
perioada interbelică Țara noastră era numită „grânarul Europei”. Mai târziu, pe
lângă grânar am devenit și o fruntașă în lume în domenii ca, pertrolier,
pescuit oceanic, construcții de mașini, etc. Acum nu ne putem lăuda decât cu
faptul că avem mari datorii, ne putem lăuda cu faptul că România trăiește pe
„caiet”. Politicienii de-a lungul celor 36 de ani de capitalism au vândut tot ce
se putea vine, iar de cumpărat am achiziționat doar datorii. Da, au vândut tot
și sufletul din ei l-au pus pe tava lui Scaraoschi, dacă nu or fi fost și sunt,
chiar ei înșiși Tartorii Iadului.
Se vorbește de libertatea de
opinie, însă avem CNA. Se vorbește despre dreptul ca fiecare cetățean să-și
exprime liber părerea, însă ești arestat dacă ai o părere contrară cu guvernul,
Parlamentl, în general a factorilor de decizie.
Cea mai mare „realizare” a
României în perioada post decembristă a fost izgonirea din Țară a peste 5
milioane de români. Asta înseamnă depopularea Țării.
În loc de răspuns la întrebarea
Istoriei și a tinerilor care s-au jertfit la revoluție, las lacrimile pe obraz
să-mi curgă și neputința să mi-o strig.
Dumnezeu să-i ierte pe cei
decedați în timpul revoluției! Dumnezeu să ne ierte pe noi pentru că i-am
trădat pe ei!
Dumnezeu să apere România!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu