Luni dimineaţă, Emilia a pregătit un mic dejun din ouă ochiuri moi, brânză
telemea şi salam. Ceaşca cu cafeaua aromată şi aburindă era aşezată în capul
mesei acolo unde era locul lui Adi, aşa îl stabilise Emilia, el fiind bărbatul,
era șeful casei. Când toate au fost gata, Emi, fericită fiindcă pregătise un
prim mic dejun pentru soţul ei, l-a chemat la masă.
Adi, îmbrăcat pentru stradă, a băgat capul
pe uşa bucătăriei şi din prag i-a spus:
-Sărut mâna pentru tot, nu am timp să
mănânc, trec pe la ai mei să-i salut, am să beau şi o cafea. Pa scumpo! Din
prag i-a trimis o bezea, după care a plecat în fugă.
Emilia s-a prăbuşit pe cel mai apropiat
scaun, şi-a prins capul în mâini, simţea că îi plesneşte de durere. S-a rezemat
de spetează, a privit peretele din faţa ei unde se găsea o icoană, copie după
„Cina cea de taină” a lui Grigorescu, a murmurat în gândul ei o rugăciune şi-a
făcut o cruce mare după care a început să mănânce. Se hotărâse să lupte, nu se
va lăsa doborâtă. Simţise că mierea începutului de căsătorie începea să se
amărască. Va lupta pentru bărbatul ei, îl iubea cu toată fiinţa, nu-l va scăpa
din mână.
A plecat la tribunal, avea un proces greu,
nu se pregătise suficient, era hotărâtă să ceară o amânare. Deşi argumentase
bine cererea de amânare, partea adversă s-a opus, au fost nevoiţi să se judece
pe fond. Ştia bine dosarul, însă credea că starea psihică nu i-ar fi permis să
se concentreze. A reuşit să se adune şi să ţină o pledoarie bine argumentată şi
articulată, a pus în ea toată suferinţa şi revolta trăite în propria casă,
succesul a fost uluitor. Din acel moment a înţeles că puterea este în ea şi nu trebuie
să ceară ajutor nimănui.
Seara, obosită de toată ziua, când a ajuns
acasă l-a găsit pe Adi în sufragerie studiind nişte dosare.
După ce s-a schimbat într-un capot, din
mătase, scurt până la jumătatea pulpelor, s-a aşezat în fotoliu lângă bărbat,
l-a pupat pe obraz, apoi l-a întrebat:
-Ce doreşte soţul meu să mănânce? Îţi fac
orice pofteşti, doar spune-mi dorinţa ta! Emilia era tandră, feminină, caldă,
iubitoare, gata să facă orice i-ar fi cerut bărbatul.
-Iartă-mă
iubita! În drum spre casă am trecut pe la mama, am mâncat acolo. Eram
mort de foame. Te pup dulce! Eşti o scumpă! Adi i-a sărutat mâna, apoi a
pupat-o pe buze.
-Bine dragule! Încerc să mănânc singură. Te
pup! După ce mănânc, fac baie, apoi mă culc. Am să te rog să nu mă trezeşti
când vii în pat, sunt foarte obosită.
După ce a mâncat, a spălat vasele, apoi a
mers în dormitor şi-a luat halatul şi a intrat în baie.
A rămas uimită când a deschis uşa, în baie
era soacră-sa.
-Ce dracu face-ţi în baie doamnă? Emilia
începuse să tremure de nervi, era exasperată, simţea că înnebuneşte, doctoriţa
era ca o nălucă, intra pe uşă, pe ferestră, prin hornul sobei, trecea prin zid,
doar să o enerveze pe ea.
-A, ce faci doamna avocat? Doctoriţa a
pronunţat cu dispreţ cuvintele. Aşteaptă te rog, acum potrivesc apa în cadă
pentru Adi, nu trebuie să fie nici rece nici caldă, doar eu ştiu cum îi place
lui.
-Bine, bine! A ieşit din baie roşie de
furie, plină de nervi s-a îndreptat spre sufragerie:
-Adi, la noi în baie e cineva. Ştii acest
lucru?
-Da scumpo! E mama, a venit în timp ce
mâncai, îmi potriveşte apa în cadă. Doar ea ştie temperatura potrivită a apei
pentru ca eu să fac baie. Nu te supăra, cu trecerea anilor vei învăţa şi tu.
-Ce să învăţ? Emilia simţea că explodează.
-Cum să îmi pregăteşti masa, baia, hainele.
Până atunci mama se va ocupa de toate, nu e rău să stai pe lângă ea, să înveţi.
Nu să fii tot timpul colţoasă. Lasă gura mai mică, mama este o femeie educată
cu o vastă experienţă de viaţă, cu mult mai multă decât o ţărancă.
-Vrei să spui că am să mă împiedic de
maică-ta încă mult timp de aici în colo?
-Da, obişnuieşte-te să o vezi dimineaţa şi
seara, iar duminica ne va pregăti prânzul. Adi avea o voce tăioasă ca o lamă.
Emilia s-a cutremurat.
-Scumpule,
de ce toate astea? Şi eu sunt capabilă să-ţi pregătesc masa. Ştiu să gătesc
foarte bine. Dintr-o dată femeia a înțeles că ori ce va face ea pentru bărbatul
ei, nu va avea câștig în defavoarea soacrei. Emilia era decisă să nu piardă
războiul.
-Nevastă,
stai aici lângă mine! Mama nu poate suporta să ştie că altcineva îmi pregăteşte
masa şi baia. Ea trăieşte doar pentru mine. Acasă nu este bine primită, tata o
respinge, nu-i suportă toate apucăturile de tiran. Vine la noi, suntem un
refugiu pentru ea. Acum trăieşte doar pentru mine. Tot ce face, este pentru
a-mi crea mie confort, nu pentru a te înjosi pe tine. Încearcă să înţelegi!
Vocea lui Adi se schimbase, era imploratoare.
-Nu
pot ! Emilia era categorică.
-Ba să poţi! Să-i spui „sărut mâna, mamă!”
Să te apropii de ea şi sfioasă s-o întrebi dacă o poţi ajuta cu ceva. Te va
respinge la început, ştie că dacă te va învăţa, ea nu va mai avea ce căuta
aici. Nu te supăra, dacă te respinge. Insistă cu blândeţe, este o femeie
sensibilă.
-Nu mă voi lăsa dominată, iar tu dacă nu
vei fii alături de mine, aşa cum mi-ai promis înainte de căsătorie, nu va fi
bine! Pentru început nu mă voi lăsa să rămân gravidă. Este incert mariajul. Nu
pot convieţui cu tine şi cu o femeie care mă dispreţuieşte. Dragul meu, este
posibil să fii pus în situaţia de a alege între mine şi maică-ta. Pentru un
timp mă voi resemna, nu pot da cu piciorul iubirii pentru tine. Însă, mă poate ajuta să mă vindec de boala
dragostei. Atunci te voi urî şi pe tine şi pe mama ta, care ne distruge
casnicia. Tu eşti aşa de îmbrobodit încât nu vezi cât rău ne face doamna
doctor.
-Emilia, nu-ţi permit să o tot critici pe
mama, până la urmă face ce vrea, e casa făcută de ea şi de tatăl meu, e
stăpână! Nu tu, care ai venit cu trei cârpe şi două lemne, ai ridicat
construcţia asta. Revizuieşte-ţi comportamentul şi are să fie bine, altfel...
-Altfel ce, Adriane? Mă ameninţi? Abia
ne-am căsătorit, deja s-a pierdut pe drum iubirea pentru mine?
-Nu, nu s-a pierdut! Mă doare sufletul
pentru tine, însă pe mama o divinizez, ce spune ea, este lege pentru mine, aşa
trebuie să fie şi pentru tine! Sper că am fost destul de clar. Adi îşi ieşise
din fire, îşi pierduse calmul, ţipa la femeia pe care pretindea că o iubeşte.
-Nu îţi răspund dragule, nu încă. E timp!
I-a replicat cu un calm aparent nevasta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu