Ieri, Ilie Bolojan a fost întrebat de
jurnaliști ce părere are despre faptul că se aproprie Crăciunul și Anul Nou? Momente
de sărbătoare pentru poporul român, dar care anul acesta va fi în mare
suferință din cauza inflației mari, a faptului că salariile și pensiile nu au
fost indexate și de faptul că, pe deaupra mai trebuie să suporte și măririle de
taxe și impozite.
Vizibil emoționat, cu buzele strânse și
ochii reci ca a unui pește mort, Ilie Bolojan a mulțumit românilor pentru
stoicismul de care au dat dovadă, de răbdarea boilor și de nepăsarea măgarilor.
Bolojan să mulțumească perioadei
comuniste, atunci românii au acceptat tot ce li se întâmpla fără să crâcnească,
asta fac și acum. Însă, să nu uităm că a fost și un decembrie 1989.
Guvernul Bolojan cu toți sateliții lui,
nu știu de ce îmi vine să scriu USR cu toți sateliții lui, pentru că PNL și PSD
nu sunt altceva decât sateliții reziștilor, a pus răbdarea românilor la
încercare. În fiecare zi a mai pus o taxă, a mai mărit un bir, a mai scumpit
ceva prin accize, a înghețat pensiile și salariile, a dat afară din serviciu pe
unde s-a putut. În concluzie, zilnic acest guvern a testat rezistența la jug a
românilor. Românii au trecut testul, poți pune pe spatele lor câte greutăți vrei,
se vor prăbuși sub ele, dar nu se vor plânge.
Să nu credeți că nu bârfesc românii la
cârciumă, pe policioară la poartă, ori pe la vreo petrecere privată. Doar atât.
Nu în stradă, să nu deranjeze pe cei care le sug sângele. Nu, aceea sunt
intangibili, Bolojan și ai lui sunt niște sfinți urcați din Iad și nu coborâți
din cer, adică sfinți negri.
130.000 de români au răbdat de sete și de
nevoia de a se spăla și-și spăla rufele din cauza unor neghiobi neglijenți care
încă pozează în salvatori.
Nici un român din cei 130000 nu a ridicat
glasul împotriva celor care le-au luat dreptul de a avea apă. Cuminți au stat
la rând bătrâni, copii, femei gravide, bolnavi. Și-au luat porția de apă și
bucuroși că aveau apă, au plecat spre case.
Într-o țară în care nu sunt români ca
popor majoritar ce se întâmplă în România acolo ar fi luat foc Palatul lor
Victoria, Cotrocenii, Parlamentul și orice altă instituție care ar fi concurat
la sărăcirea populației.
Noi suntem cuminți, docili, lingem mâna
celui care ne-a lovit, ne gudurăm pe lângă ăla de ne aruncă un boț de mămăligă
de la cina lui împărătească.
Mă gândesc la „bietul” Bolojan, la câtă
suferință îndură atunci când propria conștiință îl mustră în clipa în care el
beneficiază de mașină la scară, SPP, cantină ieftină, am înțeles că ar fi chiar
gratis, la salariul lui uriaș pe care îl încasează pentru ca să poată să-i
jupoaie pe români.
Mi-e milă de Bolojan, mi-e milă de
disprețul cu care îi privește pe cei de el jupiți.
Niște proști, niște apatici suntem noi,
românii.
Dumnezeu să ne
apere de conducătorii noștri!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu