vineri, 12 decembrie 2025

Bolojan și-a cerut iertare

 

     Ieri, Ilie Bolojan a fost întrebat de jurnaliști ce părere are despre faptul că se aproprie Crăciunul și Anul Nou? Momente de sărbătoare pentru poporul român, dar care anul acesta va fi în mare suferință din cauza inflației mari, a faptului că salariile și pensiile nu au fost indexate și de faptul că, pe deaupra mai trebuie să suporte și măririle de taxe și impozite.

     Vizibil emoționat, cu buzele strânse și ochii reci ca a unui pește mort, Ilie Bolojan a mulțumit românilor pentru stoicismul de care au dat dovadă, de răbdarea boilor și de nepăsarea măgarilor.

      Bolojan să mulțumească perioadei comuniste, atunci românii au acceptat tot ce li se întâmpla fără să crâcnească, asta fac și acum. Însă, să nu uităm că a fost și un decembrie 1989.

      Guvernul Bolojan cu toți sateliții lui, nu știu de ce îmi vine să scriu USR cu toți sateliții lui, pentru că PNL și PSD nu sunt altceva decât sateliții reziștilor, a pus răbdarea românilor la încercare. În fiecare zi a mai pus o taxă, a mai mărit un bir, a mai scumpit ceva prin accize, a înghețat pensiile și salariile, a dat afară din serviciu pe unde s-a putut. În concluzie, zilnic acest guvern a testat rezistența la jug a românilor. Românii au trecut testul, poți pune pe spatele lor câte greutăți vrei, se vor prăbuși sub ele, dar nu se vor plânge.

      Să nu credeți că nu bârfesc românii la cârciumă, pe policioară la poartă, ori pe la vreo petrecere privată. Doar atât. Nu în stradă, să nu deranjeze pe cei care le sug sângele. Nu, aceea sunt intangibili, Bolojan și ai lui sunt niște sfinți urcați din Iad și nu coborâți din cer, adică sfinți negri.

      130.000 de români au răbdat de sete și de nevoia de a se spăla și-și spăla rufele din cauza unor neghiobi neglijenți care încă pozează în salvatori.

      Nici un român din cei 130000 nu a ridicat glasul împotriva celor care le-au luat dreptul de a avea apă. Cuminți au stat la rând bătrâni, copii, femei gravide, bolnavi. Și-au luat porția de apă și bucuroși că aveau apă, au plecat spre case.

      Într-o țară în care nu sunt români ca popor majoritar ce se întâmplă în România acolo ar fi luat foc Palatul lor Victoria, Cotrocenii, Parlamentul și orice altă instituție care ar fi concurat la sărăcirea populației.

      Noi suntem cuminți, docili, lingem mâna celui care ne-a lovit, ne gudurăm pe lângă ăla de ne aruncă un boț de mămăligă de la cina lui împărătească.

      Mă gândesc la „bietul” Bolojan, la câtă suferință îndură atunci când propria conștiință îl mustră în clipa în care el beneficiază de mașină la scară, SPP, cantină ieftină, am înțeles că ar fi chiar gratis, la salariul lui uriaș pe care îl încasează pentru ca să poată să-i jupoaie pe români.

       Mi-e milă de Bolojan, mi-e milă de disprețul cu care îi privește pe cei de el jupiți.

       Niște proști, niște apatici suntem noi, românii.

                               Dumnezeu să ne apere de conducătorii noștri!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Amintiri, amintiri...VI

  Toate filmele care rulau la „Cinema” aveau un jurnal de 15 minute, în acest jurnal erau arătate măreţele realizări ale României sub conduc...